Scope of material error correction: judicial reasoning on penalty calculation and substantive claims is beyond the scope of the post-judgment correction procedure

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă la 18 mai 2017 în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B.. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale de 1.430.214.36 RON sumă ce reprezintă contravaloarea unor servicii de proiectare în domeniul arhitecturii, precum şi daune moratorii aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la pretenţiile decurgând din facturile nr. x/05.04.2015 (emisă în baza contractului nr. x/21.05.2014), nr. 82/05.04.2015 şi nr. 83/05.04.2015 (emise în baza contractului nr. x/30.10.2013).

Prin sentinţa civilă nr. 367/2019 din 14 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C., (cesionar al reclamantei iniţiale A. SRL) în contradictoriu cu B.. S.R.L.. A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 542.450,46 RON, reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. x/05.04.2015 (parţial), nr. 88/05.10.2015, nr. 89/08.12.2015, la care se adaugă penalităţile de întârziere contractuale de 0,15% pe zi de întârziere ce se vor calcula de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 17.05.2017. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 26.810,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor din 21 septembrie 2018 şi 15 ianuarie 2019, pârâta B.. S.R.L. a declarat apel, iar reclamanta A. S.R.L. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 593/2020 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile invocate. A fost respins ca nefondat apelul principal formulat de pârâta B.. S.R.L. împotriva încheierilor din 21 septembrie 2018 şi 15 ianuarie 2019 şi a sentinţei civile nr. 367/2019 din 14 februarie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost admis apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierilor din 21 septembrie 2018 şi 15 ianuarie 2019 şi a sentinţei civile nr. 367/2019 din 14 februarie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost schimbată în parte, atât încheierea din 21 septembrie 2018, cât şi sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A fost admisă în tot cererea de chemare în judecată. A fost obligată pârâta B.. S.R.L. la plata către reclamantul C. şi a sumei de 353.024,79 RON, reprezentând contravaloare servicii proiectare, precum şi penalităţi de întârziere contractuale de 0,15% pe zi de întârziere care se vor calcula de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 17.05.2017. Au fost menţinute celelalte dispoziţii. A fost obligată apelanta B. la plata către intimatul C. a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată reduse, iar faţă de apelantul incident a sumei de 3568 RON taxă judiciară de timbru.

Pârâta B.. S.R.L. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 593/2020 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în sensul că suma la care a fost obligată reprezintă atât contravaloarea serviciilor de proiectare, cât şi penalităţile aferente.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta-pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 593/2020 din 15 iunie 2020.

Împotriva acestei încheieri, pârâta B.. S.R.L. a formulat cerere de recurs.

Prin cererea de recurs, pârâta B.. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

În acest context, recurenta susţine că din examinarea încheierii atacate rezultă că instanţa învestită cu cererea de îndreptare a dispozitivului reia în amănunt susţinerea cererii cu toate explicaţiile acolo formulate, însă, nu se apleacă pentru a analiza fondul argumentaţiei şi pentru a reverifica calculul sumelor cu privire la care s-a pronunţat decizia.

Astfel, pe de o parte, instanţa, a aratat că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 442 C. proc. civ. este admisibilă atunci când vizează corectarea erorilor de calcul, iar pe de altă parte, deşi prin cererea de îndreptare s-a explicat în ce constă eroarea din dispozitiv, instanţa de apel nu a refăcut calculele, limitându-se doar la a afirma că penalităţile trebuie acordate pentru că sunt prevăzute de contracte, iar singurul mod în care acest lucru poate fi schimbat este în calea de atac a recursului.

În opinia recurentei, instanţa avea obligaţia legală de a analiza temeinic argumentele cererii de îndreptare şi de a reverifica propriile susţineri legate de înlăturarea prescripţiei pentru facturile nr. x, 82 şi 83, verificând cererea de chemare în judecată, sumele indicate de reclamant şi natura juridică a acestora (calificarea), precum şi calculul corect al totalului facturilor arătate mai sus.

În acest context, se arată că în mod greşit, instanţa a acordat mai mult decât a cerut reclamantul, obligând pârâta la plata de penalităţi calculate asupra unor penalităţi deja calculate, cu nesocotirea dispoziţiilor legale referitoare la principiul disponibilităţii, plata taxelor de timbru şi alte prevederi incidente, sens în care apreciază că instanţa a pronunţat o decizie prin care nu a reflectat corect pretenţiile reclamantului în textul dispozitivului.

De asemenea, în mod eronat, instanţa a calificat cererea de îndreptare a dispozitivului ca pe o cerere ce urmăreşte schimbarea soluţiei date asupra fondului, indicând necesitatea de a se urma calea de atac a recursului, când de fapt cererea de îndreptare a urmărit strict corecta reflectare a admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată şi nu putea fi formulată decât în condiţiile art. 442 C. proc. civ.

Aşadar, având în vedere limitările stricte impuse de dispoziţiile art. 445 Cod procedurii civilă, cererea de îndreptare trebuia admisă în condiţiile art. 442 Cod din acelaşi Cod, deoarece privea exclusiv o greşeală de calcul, şi anume înlocuirea sumei greşit calculate de 353.024,79 RON cu suma corect calculată de 161.470 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, instanţa a încălcat legea prin menţinerea unei reflectări neadecvate a soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată în textul dispozitivului, aspect ce atrage casarea încheierii atacate.

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26.05.2022, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 29.09.2022 a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în şedinţă publică cu citarea părţilor pentru soluţionarea acestuia.

La termenul din data de 24 noiembrie 2022, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare recursul şi a reţinut următoarele:

Prin cererea de îndreptare a dispozitivului deciziei civile nr. 593/15.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 442 C. proc. civ. petenta a solicitat îndreptarea hotărârii în sensul că suma de 353.024,79 RON la plata căreia a fost obligată nu reprezintă doar contravaloarea serviciilor de proiectare, ci şi penalităţi, astfel că în dispozitivul deciziei ar trebui inserată precizarea "şi penalităţi" după menţiunea "Obligă pârâta la plata către reclamant C. şi a sumei de 353.024,79 RON, reprezentând contravaloare servicii proiectare".

Analizând temeinicia cererii de îndreptare a dispozitivului, Curtea de Apel a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale precizate în raport cu dispoziţiile art. 5.5 din contract prin care părţile au stabilit că în cazul neachitării în termen a facturilor, beneficiarul va datora daune moratorii în valoare de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma restantă, prin urmare dispoziţia instanţei nu este rezultatul unei erori materiale privind susţinerile părţilor, sens în care nu poate fi îndreptată decât prin intermediul căii de atac a recursului.

Recursul este o cale de atac extraordinară mijloc prin care se realizează un examen al legalităţii hotărârii atacate, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa învestită cu cererea de îndreptare a dispozitivului nu a analizat fondul argumentaţiei în sensul că nu a reverificat calculul sumelor cu privire la care s-a pronunţat decizia şi, deşi instanţa a analizat dispoziţiile art. 442 C. proc. civ. considerând admisibilă cererea atunci când este vizată corectarea erorilor de calcul, aceasta nu a procedat la refacerea calculelor, limitându-se doar la a afirma că penalităţile trebuie acordate pentru că sunt prevăzute de contracte, ceea ce imprimă considerentelor un aspect contradictoriu.

Criticile întemeiate pe acest motiv de nelegalitate sunt nefondate, instanţa aplicând corect dispoziţiile procedurale ce vizează îndreptarea erorilor strecurate în dispozitivului unei hotărâri.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Înalta Curte subliniază că prin instituţia îndreptării unei hotărâri judecătoreşti legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanţei, atunci cînd îndreptarea vizează erori materiale ce nu au incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii şi nu afectează legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.

Noţiunea de eroare materială are, în sensul acestei proceduri, înţelesul de greşeală materială vizibilă, avându-se în vedere doar greşelile asupra numelui, calităţilor şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli sau orice alte greşeli materiale. Prin urmare, greşelile materiale vizate de textul legal menţionat sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluţiei pronunţate de instanţă.

Prin intermediul acestei proceduri recurenta a susţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este eronată întrucât în dispozitivul acesteia trebuia să apară că penalităţile sunt incluse în suma de plată la care a fost obligată, iar nu să fie prevăzute distinct de aceasta.

Analizând dispozitivul hotărârii a cărei îndreptare s-a solicitat rezultă că deşi recurenta susţine că cerere de îndreptare a erorii materiale vizează o eroare procedurală a instanţei în sensul că au fost a greşit calculate sumele pretinse prin acţiune, în realitate criticile vizează aspecte ce ţin de raţionamentul judiciar al instanţei, iar nu de o greşită consemnare sau ignorare, de către aceasta, a unor aspecte materiale ce ţin de buna administrare a dosarului.

O astfel de cerere nu reprezintă corectarea unei erori materiale în sensul reglementat de legiuitor.

În condiţiile în care recurenta nu a solicitat corectarea unor erori materiale ci a raţionamentului instanţei de judecată, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de îndreptare nu avea atribuţia legală de a analiza şi de a reverifica considerentele legate de înlăturarea prescripţiei pentru facturile nr. x, 82 şi 83, şi nici sumele indicate de reclamant şi natura juridică a acestora (calificarea), precum şi calculul corect al totalului facturilor arătate, cum greşit susţine recurenta, pentru că, astfel cum s-a arătat, o astfel de cerinţă nu este compatibilă cu procedura îndreptării hotărârii judecătoreşti.

Nici criticile ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 nu pot fi reţinute.

Faptul că instanţa devolutivă a reţinut principial condiţiile impuse de lege pentru admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, pentru ca ulterior să analizeze cererea concretă a recurentei şi, în acest context, să aprecieze asupra netemeiniciei sale, nu atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine ca nefondate şi susţinerile recurentei prin care arată că instanţa a acordat mai mult decât a cerut reclamantul, deoarece a fost obligată la plata unor penalităţi calculate asupra unor penalităţi deja calculate, o astfel de susţinere fiind în afara cadrului procedural prevăzut de art. 442 alin. (1) C. proc. civ.

Cum recurenta a invocat în fapt nu o eroare materială ci una de judecată, calificarea de către instanţa de apel a cererii de îndreptare a dispozitivului ca fiind o cerere ce urmăreşte schimbarea soluţiei date asupra fondului, este legală, recurenta putând solicita schimbarea soluţiei doar prin intermediul căilor de atac, iar nu a procedurii prevăzute de art. 442 C. proc. civ., astfel că sunt nefondate şi criticile întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere că motivele de recurs nu vizează simple erori materiale, ci raţionamente judiciare care nu pot fi cenzurate pe calea recursului la încheierea atacată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B.. S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C. şi A. S.R.L.

Totodată, reţinând culpa procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) va obliga recurenta să plătească intimatului C. suma de 1175,72 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B.. S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C. şi A. S.R.L.

Obligă recurenta să plătească intimatului C. suma de 1175,72 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.