Recourse annulled for failure to articulate legal unconstitutionality: classification of inventory assets as fixed assets under deposit contract

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 10.12.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. prin lichidator-judiciar B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 322.219 RON cu titlu de contravaloare minusuri în inventar, precum şi a dobânzii legale calculate de la data de 19.09.2017 până la plata efectivă a debitului. A mai solicitat şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1786/25.03.2009 a fost deschisă procedura de insolvenţă împotriva reclamantei (dosar nr. x/2009 dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă).

În data de 29.08.2013, prin încheierea de şedinţa pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a - dosar x*, a fost desemnat B. şi C. în calitate de administrator judiciar, încetând atribuţiile conferite de lege consorţiului E. şi CII F..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1527, art. 1535 C. civ.

Pârâta D. S.R.L. prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. A invocat excepţia conexităţii cu dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti şi a arătat că, în martie 2013, E. si CII F., în calitate de administratori judiciari ai S.C. A. S.R.L., au încheiat contractul de depozit nr. x/2013 având ca obiect încredinţarea spre păstrare a bunurilor prevăzute in anexa contractului, preţul stabilit fiind de 5000 euro fără TVA lunar. Atribuţiile consorţiului E. si CII F. au încetat la data de 29.08.2013, când a fost desemnat in calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.A., consorţiul B. si C..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 09.09.2020, tribunalul a pus în discuţia părţilor excepţia conexităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă ca nefondată, întrucât dosarul nr. x/2009 nu are o strânsă legătură cu prezenta cauză în sensul dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ., cererile având şi obiect diferit ( contestaţie la tabelul suplimentar al creanţelor; 5147/121/2019- pretenţii).

Prin sentinţa civilă nr. 339 din 07.10.2020, judecătorul-sindic a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidatori judiciari B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva sentinţei menţionate, în termen legal, a declarat apel reclamanta A. S.A. prin Consorţiul de lichidatori judiciari format din B. şi G.,

Prin decizia civilă nr. 165/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. prin Consorţiul de lichidatori judiciari format din B. şi G. împotriva sentinţei civile nr. 339 din 07.10.2020 a Tribunalului Galaţi – secţia a II-a civilă. A fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi obligată pârâta D. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 148.581 RON, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată pentru perioada de la 19.09.2017 şi până la data plăţii efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, proporţional cu valoarea pretenţiilor admise.

Împotriva deciziei civile nr. 165/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă, a formulat recurs reclamanta A. SA-prin consorţiul de lichidatori judiciari B. şi G..

Recurenta solicită casarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii integrale a cererii de chemare în judecată invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta expune cronologic situaţia de fapt apreciind că, în măsura în care apelul urma să fie admis, instanţa de apel era ţinută de valoarea finală stabilită de către expert deoarece anterior fuseseră admise obiecţiunile recurentei şi se reţinuse că activele în discuţie au avut natura de stocuri la momentul preluării în depozit cât şi la data reprimirii înapoi.

În consecinţă, arată recurenta, odată ce au fost admise obiecţiunile şi apelul, instanţa de apel trebuia să oblige intimata la plata sumei de 424.697 RON, de aceea se impune casarea în parte a deciziei şi obligarea intimatei la plata diferenţei de 276.116 RON.

Printr-o altă critică se arată că, în măsura în care se va trece peste primul motiv de recurs, instanţa de apel în mod greşit a luat în considerare natura de mijloace fixe a activelor şi nu de stocuri.

Recurenta apreciază ca eronată interpretarea dată de instanţă, de vreme ce activele în cauză nu au fost utilizate în temeiul contractului de către intimata depozitar, iar faptul că durata contractului de depozit s-a prelungit, nu schimbă în vreun fel natura activelor din stocuri, în mijloace fixe.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului având în vedere lipsa criticilor de nelegalitate.

La termenul din 24 noiembrie 2022, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, reţinând următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţinând că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Deşi a invocat acest motiv de nelegalitate susţinerile recurentei nu relevă greşita aplicare a normelor de drept procedural sau material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept.

Astfel, susţinerile recurentei în sensul că odată ce i-au fost admise obiecţiunile la raportul de expertiză şi ulterior apelul, instanţa de apel trebuia să oblige intimata la plata sumei de 424.697 RON, nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei atacate, ca atare nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, critica prin care se arată că instanţa de apel în mod greşit a luat în considerare natura de mijloace fixe a activelor şi nu de stocuri, nu vizează nelegalitatea deciziei atacate ci modul de interpretare a probatoriului, aspect care ţine de netemeinicia hotărârii.

Înalta Curte reţine că, prin criticile invocate în susţinerea recursului, se tinde în realitate, fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, având în vedere specificul acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum a arătat şi intimata în susţinerea excepţiei nulităţii recursului.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauză din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Aşadar, criticile nu sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. deoarece vizează netemeinicia deciziei atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel cum prevede art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul, declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. - prin consorţiul de lichidatori judiciari B. şi G. împotriva deciziei civile nr. 165/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. - prin consorţiul de lichidatori judiciari B. şi G. împotriva deciziei civile nr. 165/2022 din 5 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.R.L. - prin administrator H..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.