Annulment of unstamped revision petition due to missed deadline after rejected public legal aid request

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 mai 2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost clarificată ulterior, prin cererea depusă la data de 24.06.2021, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 180/A- C/08.04.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Piteşti– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând, în drept, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.

II.2. Soluţia instanţei de revizuire. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 447/A- C, pronunţată la data de 20 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia de netimbrare şi a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 180/A-C din 8 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, intimată fiind Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Argeş, în calitate de creditor al debitoarei B..

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, revizuentul A., solicitând admiterea recursului, ca legal şi temeinic şi, pe fond, anularea deciziei recurate şi citarea sa, în vederea plăţii taxei judiciare de timbru.

În recursul său, care poate fi încadrat, în drept, în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent a susţinut că, în urma cererii de ajutor public judiciar pentru taxa de timbru, soluţionată prin încheierea din 29 iunie 2021, cât şi a cererii de revizuire formulate ulterior respingerii acelei cereri, instanţa nu l-a mai citat în vederea plăţii taxei de timbru.

Consideră, astfel, că acest drept i-a fost încălcat şi, în acest context, solicită ca recursul să fie admis.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 02.12.2021, sub nr. x/2021.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au depus punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 22 septembrie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, iar potrivit art. 33 alin. (1) din aceeaşi Ordonanţă, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În principiu, taxele de timbru se plătesc, deci, anticipat, astfel încât partea căreia îi revine această obligaţie trebuie să facă dovada plăţii în întregime a taxei datorate, cel târziu până la primul termen de judecată.

Prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Pornind de la aceste texte de lege, se constată că în dosarul de revizuire, în speţă, instanţa a stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013: "(2) Cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat", în temeiul cărora revizuentul urma să-şi timbreze cererea cu 100 RON, sub sancţiunea anulării.

Revizuentul nu şi-a îndeplinit, însă, obligaţia de timbrare, până la termenul de judecată din 20 septembrie 2021, când a fost soluţionată cererea de revizuire, deşi a fost citat cu menţiune în acest sens, conform dovezii ataşate la dosar .

Este adevărat că revizuentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar la plata taxei de timbru, dar aceasta a fost respinsă, prin încheierea din 29 iunie 2021, care a fost comunicată revizuentului la 14 iulie 2021, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2021, fila x.

Revizuentul a uzitat de mijlocul procesual reglementat de norma specială a O.U.G. nr. 51/2008, respectiv a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, care, şi aceasta a fost respinsă, prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu pronunţate la data de 25 august 2021 şi comunicată revizuentului la 01 septembrie 2021, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2021, f. x.

Toate aceste dovezi de înmânare a actelor procedurale menţionate mai sus, au fost primite şi semnate personal de către recurentul-revizuent A., ele conţinând semnătura olografă a acestuia şi cuprinzând menţiunile obligatorii cerute de art. 164 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar celor susţinute în cererea de recurs, rezultă, aşadar, că revizuentul (recurent) avea cunoştinţă de obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, obligaţie pe care, însă, nu şi-a îndeplinit-o.

Faţă de toate cele prezentate, instanţa supremă constată că nu este întemeiată critica recurentului-revizuent, potrivit căreia, în urma cererii de ajutor public judiciar soluţionate prin încheierea din 29.06.2021, cât şi a cererii de reexaminare formulate ulterior respingerii acesteia nu a mai fost citat în vederea plăţii taxei de timbru şi, astfel, acest drept i-ar fi fost încălcat.

Dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. prevăd că: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Deopotrivă, lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, conform art. 470 alin. (3) teza finală, raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de exercitare a căii de atac de retractare, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul-revizuent nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost încunoştinţat cu privire la acest aspect – în mod legal instanţa de revizuire şi cu respectarea întocmai a regulilor de procedură a constatat că devin aplicabile dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., coroborat cu art. 513 alin. (1) din acelaşi Cod, în temeiul cărora cererea de revizuire a fost anulată, ca netimbrată.

Cererea de revizuire nu a îndeplinit cerinţa de formă a timbrării, lipsa acesteia fiind sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor legale menţionate.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19, art. 26 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 27 din 14 ianuarie 2016:

"...potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 447/A - C din 20 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.