Res judicata violation in housing agency damages claim; appellate decision quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă, la data de 11 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre pe baza probelor ce vor fi administrate în cauza, prin care să dispună: 1. să fie obligată pârâta Agenţia Naţionala pentru Locuinţe (ANL) in temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 1.300 euro/luna (respectiv 6.055,66 RON/luna la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018) pentru perioada cuprinsa intre data de 09.07.2015 şi data depunerii cererii de chemare in judecata, respectiv 09.07.2018, în total suma provizorie de 46.800 euro (echivalentul sumei de 218.003,76 RON la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018), cu titlu de daune interese, constând în:

- contravaloarea lipsei de folosinţă în sumă de 1,200 euro/luna (echivalentul sumei de 5.589,84 RON/luna la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018) pentru perioada cuprinsa intre 09.07.2015 si 09.07.2018, in suma totala de 43.200 euro (echivalentul a 201.234,24 RON la cursul de 1 cuto/4,6582 RON din data de 09.07.2018), precum si contravaloarea lipsei de folosinţa ce se va acumula pana la data predării la cheie a locuinţei după recepţia la terminarea lucrărilor si a finalizării complete a Cartierului Henri Coanda din care face parte si locuinţa situata pe lotul x, cu număr cadastral x si înscris în CF individuală nr. x confort încheierii nr. 10277/07.07.2004, situata in mun. Bucureşti, compusa, din 4 camere de locuit si dependinţe, având o suprafaţa construita desfăşurata de 205)64 mp, din care suprafaţa utila 146,54 mp.daune morale in suma de 100 euro/luna (echivalentul sumei de 465,82 RON/luna la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018) pentru perioada cuprinsa intre 09.07.2015 si 09.07.2018, în sumă totală de 3.600 euro (echivalentul a 16.769,52 RON la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018), precum si daunele morale ce se vor acumula pana la data predării la cheie a locuinţei după recepţia la terminarea lucrărilor si a finalizării complete a Cartierului Henri Coanda din care face parte si locuinţa situata pe lotul x, cu număr cadastral x si înscris in CF individuala nr. x conform încheierii nr. 10277/07.07.2004, situata in mun. Bucureşti, compusa din 4 camere de locuit si dependinţe, având o suprafaţa construita desfăşurata de 205,64 mp, din care suprafaţa utila 146,54 mp; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

I.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 197, pronunţată la data de 02 februarie 2021, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, ca neîntemeiată.

I.3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1421 A din 01 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins apelul formulat de apelanţii- reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 197/02.02.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Bucureşti – secţia civilă.

Se raportează în motivele de nelegalitate invocate la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi susţinând, în esenţă, următoarele:

Hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor legii în ceea ce priveşte calităţile intimatei-pârâte A.N.L. şi natura juridică a obligaţiilor acesteia, reglementate de dispoziţiile de drept material prevăzute de art. 969, coroborat cu art. 977, 978, 979, 981 şi 982 C. civ., şi a dispoziţiilor art. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 din Legea nr. 152/1998, în ceea ce priveşte calitatea intimatei- pârâte A.N.L. în raporturile juridice cu recurenţii- reclamanţi, coroborat cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/1995, art. 1 – 5 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construire şi a instalaţiilor aferente, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, modificat prin H.G. nr. 343/2017, coroborat cu art. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe din 27.06.2001.

Printr-o altă critică, recurenţii au susţinut că instanţa de apel a făcut confuzie între prejudiciu şi pretenţia dedusă judecăţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1531, 1532, 1533 şi 1537 C. civ.

Lipsa de folosinţă, arată aceştia, reprezintă paguba suferită de ei, titulari ai dreptului de creanţă de predare (şi ai dreptului de a dobândi proprietatea), ce le asigură folosinţa imobilului cu destinaţia de locuinţă, de care nu s-au bucurat, iar certitudinea prejudiciului este asigurată pe ambele componente: realitatea producerii lui (recurenţii-reclamanţi fiind lipsiţi de locuinţă de peste 15 ani, şi nu există perspectiva clară a predării locuinţei, fiind, deci, în prezenţa unui prejudiciu actual, prezent, cât şi viitor, întrucât exisă certitudinea că acesta se produce până la data predării efective la cheie, după recepţia la terminarea lucrărilor, cât şi posibilitatea de evaluare.

În fine, recurenţii- reclamanţi au mai susţinut că puterea de lucru judecat în baza deciziei civile nr. 5197/25 aprilie 2013 a I. C. civ..J. – SCAF, pronunţată în dosarul nr. x/2011 există şi poate fi reţinută de către instanţa de judecată. Art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu impune condiţia existenţei identităţii de părţi; în cazul de faţă, prin decizia amintită, s-au făcut dezlegări cu privire la rolul, obligaţiile şi răspunderea A.N.L. în întreg Cartierul Henri Coandă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 22.12.2021, sub nr. x/2018*.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au depus punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 22 septembrie 2022, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata- pârâtă, iar recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel cum a fost stabilit în etapele devolutive ale procesului, situaţia de fapt derivă din contractul de mandat nr. x/29.07.2004, în temeiul căruia reclamanţii A. şi B. au formulat o acţiune împotriva pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe, prin care au solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat prin neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin acest contract, constând în lipsa de folosinţă a imobilului din cartierul Henri Coandă, pentru perioada 09.07.2015 – 09.07.2018.

În cadrul recursului formulat, recurenţii-reclamanţi au susţinut nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel din perspectiva încălcării dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte calitatea intimatei-pârâte Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi natura juridică a obligaţiilor asumate de aceasta în temeiul contractului arătat şi reglementate prin lege, între alte critici invocând şi puterea de lucru judecat a deciziei nr. 5197 din 25 aprilie 2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că prin această decizie s-au dat dezlegări cu privire la rolul, obligaţiile şi răspunderea A.N.L. în întreg Cartierul Henri Coandă, indiferent de beneficiar, aplicarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în acest caz fiind necesară.

Examinând hotărârea recurată prin prisma acestei critici, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, reclamanţii au formulat prin apel şi o critică referitoare la puterea de lucru judecat a deciziei anterior menţionate, dar pe care Curtea de Apel a considerat că nu o poate primi, reţinând că puterea de lucru judecat a unor decizii ale I. C. civ..J., pronunţate în alte cauze, nu poate fi valorificată în cauza de faţă, obiectul şi persoana reclamantului fiind diferite, apreciind, astfel, că au doar valoare jurisprudenţială.

Această soluţie a instanţei de apel este nelegală, de natură să înfrângă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 5197 din 25 aprilie 2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, cu încălcarea, aşadar, a normei de procedură înscrise la art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu puterea de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Potrivit art. 430 teza a II-a C. proc. civ., trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat motivelor cu valoare decizională, adică, acelor motive care conţin soluţii asupra unor puncte litigioase ale procesului. Reglementarea puterii de lucru judecat a motivelor decizorii sunt de natură să ducă la evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti, dând expresie funcţiei pozitive a autorităţii de lucru judecat.

Aceasta presupune că statuările definitive ale acestor hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu poate ignora efectele ei, în condiţiile în care a tranşat un aspect al litigiului, întrucât puterea de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială.

Contrar reţinerilor instanţei de apel, în speţă, se constată că operează efectul de lucru judecat în privinţa hotărârii judecătoreşti anterior redate.

Astfel, prin această decizie, s-au făcut statuări cu privire la natura obligaţiilor conferite A.N.L. şi asumate în temeiul contractului de mandat încheiat cu beneficiarii, în sensul că nu sunt obligaţii de diligenţă, ci de rezultat:

"... prerogativele legale cu care a fost învestită A.N.L., ca instituţie de interes public, autorizată să efectueze toate operaţiunile imobiliare necesare construirii, finalizării şi predării către beneficiari a locuinţelor construite prin programele proprii, potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 152/1998, privind înfiinţarea A.N.L.";

"pe toată durata realizării proiectului guvernamental, A.N.L., în calitate de instituţie subordonată Ministerului Transporturilor şi Construcţiilor a avut atribuţii depline în organizarea şi gestionarea acestuia, în selectarea antreprenorilor generali, emiterea ordinelor de începere/sistare a lucrărilor, impunerea graficelor de execuţie şi urmărirea respectării acestora, etc.".

Mai mult, s-a reţinut că: "Practic, deşi atât prevederile legale (art. 5 din Legea nr. 152/1998 şi anexa nr. 13 la Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, introdusă prin art. I pct. 38 din H.G. nr. 592/2006), cât şi convenţia părţilor (încheiată între toate instituţiile implicate: Ministerul Transporturilor şi Construcţiilor, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, S.C. Proiect S.A., Consiliul Local Sector 1 Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Consiliul Local al Comunei Voluntari, S.C. C. S.A. şi S.C. D.) au conferit A.N.L. prerogative clare în vederea atingerii scopului final: realizarea ansamblului de locuinţe Henri Coandă".

Aşa fiind, cum, în prezenta cauză recurenţii- reclamanţi A. şi B. au formulat acţiunea în baza aceloraşi temeiuri de fapt şi de drept, dar pentru o altă perioadă, şi în temeiul unui alt contract de mandat încheiat cu intimata-pârâtă A.N.L. celui ce a fost tranşat prin hotărârea judecătorească antereferită, Înalta Curte nu poate decât să constate, prin efectul dat de art. 430 teza a doua C. proc. civ., că soluţia instanţei de apel este una nelegală.

Cu acest prilej, Înalta Curte subliniază că natura, efectele şi limitele convenţiei de mandat, în baza prevederilor legale, au fost chestiuni litigioase dezlegate definitiv prin decizia nr. 5197/25.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaşie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, opusă în proces de recurenţi prin valorificarea autorităţii de lucru judecat.

Instanţa de apel nu putea statua diferit asupra chestiunilor de drept dezlegate şi, din acest punct de vedere, în decizia din apel instanţa nu a exercitat o valorificare a efectului autorităţii lucrului judecat, obligaţie pe care legea i-o trasează imperativ, în caz contrar, aceasta conducând la încălcarea ordinii de drept şi o anulare a principiului securităţii juridice.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de apel a procedat în mod nelegal, fiind ignorate dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Fiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. se impune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a I C. proc. civ. şi art. 497 din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1421 A din 01 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.