Unlawful dismissal of appeal for insufficient stamping despite court-approved fee installments under judicial fee ordinance

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BREBU, solicitând instanţei, să constate desfiinţat contractul de concesiune nr. x/12.01.2006 din iniţiativa unilaterală a concedentului - Consiliul Local al Comunei Brebu, manifestată în mod expres şi în afara dispoziţiilor contractuale ce prevăd modificarea acestuia prin HCL nr. 40/2015; obligarea Consiliului Local al Comunei Brebu, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din contractul nr. x/12.01.2006, la plata sumei de 1.817.038 RON reprezentând valoarea investiţiilor efectuate - 376.061 RON cheltuielile cu racordarea la utilităţi, 1.402.977 RON contravaloarea imobilelor şi cei 38.000 RON reprezentând redevenţe plătite în avans, şi un drept de uz şi abitaţie asupra terenului şi a clădirilor, dotărilor şi amenajărilor până la plata efectivă a sumei stabilite de către instanţa de judecată; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea acestui proces.

Pârâtul Consiliul Local al Comunei Brebu a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.

I.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1653/2019, pronunţată la data de 25 noiembrie 2019, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de

contencios administrativ şi fiscal a a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local al Comunei Brebu, invocată prin întâmpinare şi a respins capetele de cerere nr. x şi 3 ale acţiunii înregistrate sub nr. x/2018, având ca obiect reziliere contract şi revendicare, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Local al Comunei Brebu, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi a respins, în rest, acţiunea.

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2019 instanţa a dispus îndreptarea erorilor materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 1653/25.11.2019, în sensul că a înlăturat menţiunea "Respinge în rest acţiunea."

Prin cererea formulată la data de 31.12.2019 pârâtul Consiliul Local al Comunei Brebu a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1653/25.11.2019, motivat de faptul că, la termenul din 22.01.2019, apărătorul reclamantei a depus la dosar o cerere de modificare a acţiunii prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comunei Brebu, instanţa omiţând să se pronunţe asupra cererii de introducere în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 53, pronunţată în data de 27 ianuarie 2020, Tribunalul Prahova a admis cererea privind completarea dispozitivului şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile 1653/25.11.2019 (şi a încheierii din camera de consiliu din data de 05.12.2019), în sensul că: "introduce în cauză, în calitate de pârât pe U.A.T. Comuna Brebu, judeţul Prahova" şi "respinge în rest acţiunea, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Brebu, judeţul Prahova" şi a menţinut restul hotărârii şi a încheierii menţionate.

I.3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 298 din 23 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia insuficientei timbrări, invocată de intimaţi, şi a anulat apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., Ploieşti împotriva sentinţelor civile nr. 1653 din data de 25 noiembrie 2019 şi nr. 53 din data de 27 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei Brebu şi Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Brebu, reprezentate legal prin Primar, ca insuficient timbrat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A. S.R.L., întemeiat, în drept, pe prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sens în care, a relevat situaţia de fapt a cauzei şi a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, considerând că anularea apelului pentru insuficienta timbrare este nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esenţă, următoarele:

În cazul de faţă, cererea de apel a fost formulată după o altă cale de atac, respectiv, recursul, unde s-a stabilit cuantumul taxei de timbru, acest cuantum fiind eşalonat la 10 tranşe egale în cunatum de 87 RON.

Pentru primul termen de judecată din data de 23.09.2021, apelantul nu a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 872 RON astfel cum reţine instanţa de fond în motivare. Instanţa de apel a omis procedura reglementată de lege pentru neachitarea taxei judiciare în cazul acordării de ajutor public judiciar sub forma eşalonată, evocând, în continuare, prevederile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 (1) persoanele juridice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, în cazul de faţă, instanţa de apel a procedat la informarea organului fiscal prin adresa ce se află la dosar şi face trimitere, totodată, la prevederile O.U.G. nr. 80/2013, care se completează cu cele ale O.U.G. nr. 51/2008.

În concluzie, în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar sub forma eşalonării taxei judiciare în 10 tranşe lunare, recurenta consideră că nu îi mai revine instanţei judecătoreşti care a încuviinţat cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru obligaţia de a verifica achitarea la scadenţă a ratelor corespunzătoare din taxa de timbru datorată si aplicarea sancţiunii corespunzătoare în cazul neîndeplinirii obligaţiei, respectiv, a anulării acţiunii ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Odată ce instanţa de judecată a încuviinţat cererea de eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru, plata ratelor lunare stabilite în sarcina acestuia reprezintă o chestiune ce ţine de executarea obligaţiei de plată sau de executarea silită a acestei obligaţii, dacă se impune, executare care se realizează de organele competente în materie fiscală. Hotărârea prin care s-a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru reprezintă titlu executoriu, iar sumele datorate cu titlu de taxă vor fi urmărite în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile.

Totodată, în contextul în care instanţa nici nu a pus în vedere în procedura de regularizare, astfel cum este prevăzut de art. 200 alin. (1) C. proc. civ. lipsa dovezii plăţii ratelor, menţionând acest fapt în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 298/23.09.2021, recurenta consideră că, în acest caz, s-a încălcat dreptul de acces la justiţie prin aplicarea prevederilor art. 197 C .pr.civ cu raportare la art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 şi anularea cererii ca insuficient timbrată.

Pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea continuării judecăţii.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 07.12.2021, sub nr. x/2018*/a1.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta- reclamantă A. S.R.L. a formulat punct de vedere în scris la raport, înregistrat la data de 30 mai 2022, prin care, apreciind întemeiată soluţia adoptată de raportor, a arătat că achiesează în întregime la aceasta.

La termenul din 22 septembrie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În esenţă, prin cererea de recurs formulată, se invocă, pe de o parte, încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 200 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a celor de la art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, care, arată recurenta, se completează cu cele ale O.U.G. nr. 51/2008, art. 33 şi art. 21.

În faţa instanţei de apel, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de acordare a unor facilităţi la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, susţinând că nu a realizat niciun profit în ultimele 12 luni, fiind, astfel, în imposibilitatea reală de a achita suma de 872 RON.

Cererea a fost admisă, sub forma eşalonării sumei de 872 RON, în 10 rate egale, a câte 87,2 RON pe lună, începând cu luna aprilie 2020.

Împotriva acestei soluţii nu s-a formulat cerere de reexaminare, încât, modul de soluţionare a cererii de acordare a eşalonării la plata taxei judiciare de timbru a rămas definitiv.

În ceea ce priveşte, însă, soluţionarea apelului, la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2021, din verificarea dovezilor plăţii taxei judiciare de timbru, constatând că a fost eşalonată la plată taxa judiciară de timbru în cuantum de 872 RON şi nu s-a regăsit la dosar decât suma de 612 RON, Curtea a pus în discuţie necesitatea de a se preciza facă a fost achitată diferenţa de 260 RON, dezbaterile fiind consemnate în practicaua hotărârii.

La acelaşi termen de judecată, a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei insuficientei timbrări a cererii de apel, invocată de către intimaţii Consiliul Local al Comunei Brebu şi U.A.T. Comuna Brebu.

Faţă de soluţia de anulare a apelului, ca insuficient timbrat, deşi nu a fost achitată diferenţa de taxă de timbru stabilită, instanţa de recurs aminteşte prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, aplicabile în speţă, potrivit cu care:

"În cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite".

Aşadar, potrivit acestui text de lege hotărârea de eşalonare a taxei de timbru constituie titlu executoriu, astfel că, urmărirea executării obligaţiei revine organelor în drept, instanţa de judecată nemaiputând anula cererea (în speţă, de apel) ca insuficient timbrată.

În concluzie, raportând elementele de fapt relevante ale speţei la textul legal amintit, Înalta Curte constată că instanţa de apel a procedat în mod nelegal, la anularea apelului, ca insuficient timbrat, prin aceea că nu a observat dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind greşit aplicate dispoziţiile art. 470 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

În consecinţă, fiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. se impune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a I C. proc. civ. şi art. 497 din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 298 din 23 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.