Cassation appeal null for lack of legal grounds in unpaid security services dispute, resulting in annulment of the appeal

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 694/2022 din 04 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins apelul incident formulat de apelanţii-reclamanţi A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2321/08.07.2021, pronunţate de Tribunalul Ilfov – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat; a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă U.A.T. Comuna Jilava împotriva sentinţei civile nr. 2321/08.07.2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii A. S.R.L. şi B., şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., ca neîntemeiată; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamanţii Societatea "A." S.R.L. şi B., solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prealabil oricăror consideraţii de ordin juridic, au apreciat că se impune a prezenta, pe larg, situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, cu referire la cererea de chemare în judecată şi aspectele procedurale incidente în cauză; judecata în primă instanţă, întâmpinarea formulată în fond, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B., care s-a pus în discuţie cu ocazia susţinerilor orale; judecata în apel.

Au solicitat a se lua act că nu înţeleg să recureze decizia din apel din perspectiva respingerii apelului incident şi, în dezvoltarea recursului au invocat, în esenţă, următoarele motive:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, susţinând că se circumscriu acestui motiv de recurs considerentele instanţei de apel ce vizează: "că în cauză a dispărut temeiul contractual al creanţelor ce fac obiectul prezentei cauze.";

"că aceste Contracte au încetat să-şi mai producă efectele juridice la data de 31.03.2017, respectiv la data de 31.12.2016, ...că în cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 ..., că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că aceste contracte au încetat la data de 27.07.2021- p.v. nr. 441/27.07.2017, respectiv la data de 25.08.2017 - p.v. nr. 526/25.08.2017..., că aceste contracte nu mai erau în vigoare ....sens în care se impune respingerea acţiunii".

Contradictorialitatea motivării sau existenţa unor motive străine de natura cauzei, susţin recurenţii-reclamanţi că rezultă din întreaga motivare a soluţiei de apel, în sensul că argumentul instanţei de apel vizează faptul că, aceste contracte au încetat să-şi mai producă efecte juridice la data de 31.03.2017, respectiv la data de 31.12.2016.

Recurenţii arată că respectivul contract a încetat să-şi mai producă efecte juridice începând cu data de 27.07.2017, conform procesului-verbal nr. x

Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte Contractul de prestări servicii nr. x/28.04.2016 modificat succesiv; între părţi, prin înţelegerea acestora, la data de 25.08.2017 a fost încheiat procesul-verbal nr. x/526/25.08.2017, prin care părţile convin la încetarea contractului 2, la predarea, respectiv, primirea echipamentelor de supraveghere, fără a exista obiecţiuni cu privire la modul de executare a contractului şi a predării serviciilor de pază.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenţii-reclamanţi au arătat că se circumscriu acestui motiv de recurs considerentele instanţei de apel ce vizează: -că în cauză a dispărut temeiul contractual al creanţelor ce fac obiectul prezentei cauze; "că aceste contracte au încetat să-şi mai producă efectele juridice la data de 31.03.2017, respectiv, la data de 31.12.2016, ... că în cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, ... că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că aceste contacte au încetat la data de 27.07.2021- p.v. nr. 441/27.07.2017, respectiv, la data de 25.08.2017- p.v. nr. 526/25.08.2017..., că aceste contracte nu mai erau în vigoare ....sens în care se impune respingerea acţiunii".

O prima critică din perspectiva acestui motiv de recurs, raportat la susţinerile ce vizează, în esenţă, că, în cauză, a dispărut temeiul contractual al creanţelor ce fac obiectul prezentei cauze, recurenţii-reclamanţi arată că vizează faptul că nicicând reclamanţii nu au avut ca temei de drept răspunderea contractuală; reclamanţii au prezentat situaţia de fapt prin raportare la situaţia de drept a existenţei relaţiilor comerciale dintre părţi.

În cauză, recurenţii-reclamanţi apreciază că se află în prezenţa dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ.., sens în care judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, fără a încălca principiul disponibilităţii.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel, dacă considera necesar, trebuia să pună în discuţie şi un alt tip de răspundere juridică, alta decât cea contractuală, sau putea să facă aplicarea unei astfel de răspunderi juridice în cauză.

A doua critică au arătat recurenţii-reclamanţi că vizează faptul că, în apel, sunt invocate apărări noi, care nu au fost invocate cu ocazia soluţionării în fond, din această perspectivă, aceste apărări solicitând a fi înlăturate, în contextul dispoziţiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, instanţa invocă argumente noi, din perspectiva aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, ca dispoziţii speciale, însă nu se face o motivare punctuală în ceea ce priveşte aplicarea normei juridice din ansamblul întregului corp al O.U.G. nr. 34/2006.

Faţă de această ultimă ipoteză, recurenţii-reclamanţi au susţinut şi cea de-a treia critică, în sensul că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 din Contractul nr. x, iar acest Contract nu este desfiinţat şi reprezintă legea părţilor.

Arată că instanţa nu este sesizată cu cererea ce vizează anularea în tot sau în parte a Contractului sau a Actelor Adiţionale; mecanismul contractual prevăzut de către cele două contracte, încheiate pe temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 prevede posibilitatea prelungirii duratei contractuale, fie atunci când intereselor lor o cer, şi aceste interese nu au putut fi prevăzute (pentru contractul nr. x) sau când se încheie Actul Adiţional în temeiul art. 13 din Contractul nr. x

Prin încheierea nr. 659, din data de 23.11.2017, pronunţată în dosarul civil nr. x/2017, prin care s-a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei de plată având ca temei acelaşi raport juridic de drept material, pârâta, prin avocat, în mecanismul de apărare arată în mod expres că: "situaţia prezentată este reală, în principiu, serviciile au fost prestate, însă nu au fost plătite".

Cu alte cuvinte, susţin că se recunoaşte prestarea de servicii şi cuantumul acestora.

Au mai susţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., raportat la art. 319 C. proc. civ., fiind în prezenţa unei mărturisiri judiciare.

Această mărturisire este efectuată în dosarul civil nr. x/2017, din proprie iniţiativă.

Această situaţie se coroborează cu înscrisurile administrate în cauză şi, de asemeni, cu proba testimonială administrată în cauză.

Ca şi concluzie, recurenţii-reclamanţi apreciază că au dovedit prestarea serviciilor, cuantumul acestora, fiind în prezenţa unor apărări conjuncturale ale intimatei-pârâte, raportat la mijlocul procesual diferit în care se află, în raport de fiecare moment procesual, de interesul de moment pe care îl susţine.

În final, au învederat, sub aspectul dovedirii prestării de servicii, că: între părţi, prin înţelegerea acestora, la data de 27.07.2017 a fost încheiat procesul-verbal nr. x/27.07.2017, prin care au convenit la încetarea Contractului nr. x, la predarea, respectiv primirea obiectivelor de pază, fără a exista obiecţiuni cu privire la modul de executare a contractului şi a prestării serviciilor de pază; între părţi, prin înţelegerea acestora, la data de 25.08.2017 a fost încheiat procesul-verbal nr. x/526/25.08.2017, prin care părţile convin la încetarea Contractului 2, la predarea, respectiv, primirea echipamentelor de supraveghere, fără a exista obiecţiuni cu privire la modul de executare a contractului şi a prestării serviciilor de pază.

Cu alte cuvinte, se arată, dacă ar fi existat în discuţie neprestarea serviciilor în această perioadă, atunci cu ocazia încheierii celor două procese-verbale s-ar fi menţionat în mod expres că serviciile nu au fost prestate în perioada dedusă judecăţii.

În opinia acestora, raportat la probatoriul administrat în cauză, consideră că se află în prezenţa şi a unor prezumţii judiciare, dincolo de probele administrate în cauză, prezumţii izvorâte doar din conţinutul celor două procese-verbale amintite.

Ca şi concluzie finală asupra acestor susţineri, recurenţii-reclamanţi apreciază, raportat la cele învederate, că au dovedit prestarea serviciilor a căror plată o solicită în prezenta acţiune şi, în esenţă, nu se contestă dreptul de a solicita contravaloarea aferentă serviciilor prestate, ci cuantumul acestei prestaţii.

Totuşi, pentru a acoperi procedural şi astfel de susţineri, învederează că facturile emise anterior lunii iulie 2017 sunt semnate de către pârâtă, deci, şi aceste susţineri sunt înlăturate pentru Contractul nr. x Facturile fiscale au fost depuse către intimata-pârâtă în cauză, atât în luna iulie, cât şi în luna august 2017 şi au viza de depunere la pârâtă.

În opinia recurenţilor, dacă facturile materializau valori pentru serviciile neprestate, intimata-pârâtă trebuia să nu recepţioneze facturile sau, după caz, să refuze înregistrarea în contabilitatea sa, fie să le returneze.

Nu s-a făcut dovada că intimata-pârâtă a refuzat înregistrarea în contabilitatea sa, sau a făcut dovada refuzului sau comunicării facturilor fiscale astfel emise către recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Contabilitatea intimatei-pârâte face dovada înregistrării facturilor fiscale emise şi nereturnate, şi această contabilitate, generic, în ansamblu, sub aspect probator, se asimilează cu registrele prevăzute de art. 279 – 280 C. proc. civ.

Însă, această apărare vizează doar perioada iulie – august 2017, pentru perioada anterioară facturile sunt şi semnate, şi însuşite.

Recurenţii-reclamanţi apreciază, astfel, că sunt incidente dispoziţiile art. 277 C. proc. civ.., care prevăd că: înscrisurile întocmite de profesionişti (1) Dispoziţiile art. 274 şi art. 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti; (2) Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă, pentru însăşi dovedirea actului juridic.

(3) Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă, în acest sens fiind şi practica în materie, sens în care, solicită a se avea în vedere şi practica cu privire la natura juridică a facturii fiscale.

În egală măsură, arată recurenţii-reclamanţi, această situaţie juridică, sub plan probator, se coroborează cu înscrisurile administrate în ceea ce priveşte prestarea serviciilor şi cu proba testimonială administrată în cauză.

Teza probatorie în ceea ce priveşte administrarea probei testimoniale viza efectuarea/prestarea de servicii, nu întinderea acestor servicii.

În egală măsură, apreciază că, în cauză, îşi produc efecte juridice dispoziţiile legale ce vizează forţa obligatorie a contractului între părţile semnatare şi modalitatea de interpretare a convenţiilor, corelativ cu efectele juridice opozabile părţilor.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 23.06.2022, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă U.A.T. COMUNA JILAVA a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 10 august 2022, prin care, pe cale de excepţie, a invocat excepţia de nulitate a recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 07.09.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă U.A.T. COMUNA JILAVA, prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, Înalta Curte reţine că, din dezvoltarea recursului de faţă, se constată că motivarea acestuia nu are legătură cu respingerea apelului incident formulat de reclamanţi, ca inadmisibil.

Examinând, în continuare, excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în recurs neputând fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că autorii recursului, în speţă, deşi au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., nu au formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în aceste motive, şi nici în vreun altul dintre cele prevăzute de acest text.

Recurenţii-reclamanţi critică decizia recurată din perspectiva probatoriului administrat şi a modului de interpretare a acestuia de către instanţa de apel, cu referire vastă la probe şi situaţia de fapt, critici care vizează temeinicia deciziei recurate.

Astfel, deşi şi-au întemeiat, în drept, recursul, pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul de lege invocat, şi nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ..; aceasta, în condiţiile în care recurenţii-reclamanţi reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată formulată.

Motivul de recurs prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., invocat, se referă la casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, din dezvoltarea criticilor din recursul de faţă, Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, criticile invocate de recurenţii-reclamanţi neîncadrându-se în veritabile critici de nelegalitate din perspectiva nemotivării hotărârii ori eventuale motive contradictorii sau numai străine de natura cauzei, în sensul textului invocat, în dezvoltare, fiind făcute referiri tot la probe şi parcursul contractual dintre părţi.

Autorii recursului au mai invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în dezvoltare, de asemenea, au fost formulate critici care vizează doar temeinicia deciziei recurate.

Astfel, recurenţii- reclamanţi nu îşi fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greşita aplicare a unor norme de drept material, ci pe aspecte factuale ale cauzei, aspecte a căror analiză ar presupune însă reevaluarea probatoriului.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi, de asemenea, simpla evocare a conţinutului unor prevederi de lege nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate, în condiţiile în care nu s-a argumentat în ce a constat încălcarea sau aplicarea greşită a acestor norme de drept material.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate strict formal.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă U.A.T. Comuna Jilava, prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă U.A.T. COMUNA JILAVA, prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei civile nr. 694/2022 din 04 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.