Priority of passive procedural capacity exception over statute of limitations in civil liability for undue payments

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 06.10.2020, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a chemat în judecată pe pârâtele S.C. A. S.R.L. Bucureşti şi Direcţia de Sănătate Publică Vrancea, solicitând instanţei obligarea, în solidar, a pârâtelor la plata sumei de 1.033.908,74 RON şi a accesoriilor aferente, plată considerată nelegală.

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantei, prin care a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a instanţei şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, solicitând respingerea acţiunii, în principal, ca efect al admiterii acestei din urmă excepţii, iar, în secundar, ca fiind nefondată.

La rândul său, şi pârâta Direcţia de Sănătate Publică Vrancea a formulat întâmpinare, prin care, cu titlu de chestiuni prealabile, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a tribunalului – secţia de contencios administrativ şi fiscal; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.S.P. Vrancea şi excepţia prescrierii dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, pe fondul cauzei solicitând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

I.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 147/2021, pronunţată la data de 08 iulie 2021, în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescrierii dreptului material la acţiune şi a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L. Bucureşti şi Direcţia de Sănătate Publică Vrancea, având ca obiect pretenţii; a obligat reclamanta la 8.635,14 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. A. S.R.L. Bucureşti.

I.3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 338/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul formulat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 147/08.07.2021, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L. Bucureşti şi Direcţia de Sănătate Publică Vrancea; a anulat sentinţa civilă nr. 147/08.07.2021 şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

În esenţă, din lectura sentinţei civile apelate, a constatat că soluţia cu privire la cea dintâi excepţie, cea a lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către intimata pârâtă D.S.P. Vrancea prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe de fond, nu se regăseşte nici în cuprinsul considerentelor şi nici în cuprinsul dispozitivului, prima instanţă de fond omiţând atât analiza acesteia, cât şi soluţia ce urma a fi pronunţată în urma analizei.

Or, în lipsa analizei unui astfel de mijloc de apărare, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu a stabilit cadrul procesual complet sub aspectul părţilor, neputându-se stabili dacă soluţia privind excepţia prescripţiei a vizat-o şi pe intimata-pârâtă D.S.P. Vrancea sau dimpotrivă, nu a vizat-o şi pe aceasta, o soluţie de respingere implicită a excepţiei nefiind de îngăduit.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta Societatea "A." S.R.L., întemeiat, în drept, pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală, considerând că a fost respinsă în mod nelegal excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, sens în care, a arătat circumstanţele cauzei şi, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a relevat considerente referitoare la caracterul civil al raportului juridic, cu termenul de prescripţie aplicabil, solicitând a se aprecia că litigiul de faţă este unul civil, iar nu de contencios administrativ, formulând, totodată, critici cu privire la greşita aplicare a normelor legale referitoare la termenul de prescripţie.

Privitor la critica potrivit căreia instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Vrancea, recurenta-pârâtă a arătat că, la termenul de judecată din data de 24.06.2021, apărătorul ales al său a solicitat, în temeiul art. 248 C. proc. civ., soluţionarea cu prioritate a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât admiterea acesteia conducea la inutilitatea administrării altor probe sau cercetarea în fond a cauzei, dat fiind caracterul peremptoriu al excepţiei.

Astfel, susţine recurenta-pârâtă, chiar dacă a fost invocată şi excepţia lipsei calităţii procesual-pasive de către D.S.P. Vrancea, instanţa de fond nu mai era ţinută să se pronunţe şi asupra acesteia, întrucât, a admis excepţia peremptorie a prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pe cale de consecinţă, consideră că instanţa ar fi urmat să se pronunţe asupra excepţiei invocate de către intimata-pârâtă D.S.P. Vrancea doar în ipoteza în care ar fi respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 14.01.2022, sub nr. x/2020.

II.1. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a depus la dosar întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 12 mai 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 06 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate – care, în speţă, vizează inclusiv soluţionarea excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune de către instanţa de fond, Înalta Curte notează că se va pronunţa şi va analiza doar criticile ce privesc excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Vrancea.

Aceasta, întrucât, celelalte aspecte invocate de recurenta-pârâtă la punctele II. şi III. din recurs, referitoare la, caracterul civil al raportului juridic, termenul de prescripţie aplicabil, plata cu repetiţiune, ori aplicarea normelor legale referitoare la termenul de prescripţie, nu pot fi analizate de către instanţa de recurs, întrucât nici instanţa de apel, la rândul său, nu le-a analizat, soluţia instanţei de apel limitându-se la motivul pentru care s-a impus anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, din perspectiva nesoluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive mai sus-arătate.

Totodată, Înalta Curte constată că, deşi recurenta- pârâtă şi-a întemeiat în drept recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la cazul de casare când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în realitate, se invocă şi încălcarea unor norme procedurale, situaţie în care recursul va fi examinat şi din perspectiva motivului prevăzut de pct. 5 al aceluiaşi text, "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Astfel, examinând recursul, în aceste limite, Înalta Curte constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se şi cele care vizează calea de atac a apelului.

Potrivit art. 456, coroborat cu art. 476 C. proc. civ., apelul este o cale de atac ordinară, cu efect devolutiv, ceea ce înseamnă că readuce în faţa instanţei de control judiciar toate problemele de fapt şi de drept dezbătute în primă instanţă, provocând o nouă judecată asupra fondului, fără a necesita îndeplinirea vreunei condiţii speciale.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, se conferă instanţei superioare de control judiciar dreptul şi obligaţia de a efectua o nouă judecată asupra fondului prin verificarea tuturor împrejurărilor de fapt sau de drept pe care prima instanţă şi-a bazat hotărârea, în acest scop instanţa de apel având îndreptăţirea de a analiza atât motivele, mijloacele de apărare şi dovezile invocate la prima instanţă, cât şi pe cele arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

De regulă, devoluţiunea este totală, însă apelul este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum şi, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecăţii la prima instanţă - tantum devolutum quantum iudicatum.

Totodată, potrivit art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., în ipoteza în care în apel, se dispune anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, fie de către instanţa de apel, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. fie de către prima instanţă, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., se realizează potrivit normelor care reglementează soluţionarea cauzelor în primă instanţă.

Aşadar, instanţa de apel păstrează posibilitatea de a efectua un control eficient, deplin şi adecvat asupra obiectului cererii care, în prima fază procesuală, nu a fost cercetată pe fond, ceea ce presupune că cenzurarea temeiniciei dreptului dedus judecăţii prin intermediul cererii în privinţa căreia, se reţine, în apel, că nu a fost cercetată în fond, nu poate fi limitată exclusiv la argumentele reclamantului, ci, impune deopotrivă, analiza mijloacelor de apărare invocate de pârât pe calea întâmpinării, ca modalitate de răspuns faţă de pretenţiile reclamantului.

Totodată, Înalta Curte reţine că excepţia procesuală este definită, prin art. 245 C. proc. civ., ca reprezentând mijlocul prin care partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Atât excepţia prescripţiei, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului constituie excepţii de fond, absolute, care obligă instanţa, în cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fără să mai fie posibilă discutarea fondului.

Ambele excepţii au, în sens restrâns, natura unor mijloace de apărare în legătură cu cererea de chemare în judecată a reclamantului, invocarea excepţiilor constituind o componentă a dreptului fundamental la apărare al pârâtului.

În privinţa excepţiilor procesuale, art. 248 C. proc. civ. impune regula ca instanţa să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Aşadar, este în sarcina instanţei de apel să se pronunţe inclusiv în privinţa excepţiilor procesuale invocate în condiţiile legii şi nesoluţionate în prima fază procesuală.

Plecând de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că, în cauză, din cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului, reiese că reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. Bucureşti şi Direcţia de Sănătate Publică Vrancea, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 1.033.908,74 RON, şi a accesoriilor aferente.

Prin întâmpinarea formulată în prima fază procesuală, pârâta Direcţia de Sănătate Publică Vrancea a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 147/2021 din 08 iulie 2021 a admis excepţia prescripţiei şi a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulată de reclamantă.

Din verificarea dispozitivului şi a considerentelor sentinţei primei instanţe, aşa cum corect a constatat şi instanţa de apel, se reţine, însă, că Tribunalul nu a tranşat, prin hotărârea pronunţată, asupra legitimării procesuale pasive a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Vrancea, ci s-a limitat la a dispune admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, lăsând, practic, nesoluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată.

Împotriva sentinţei civile nr. 147/2021 din 08 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, a declarat apel reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea.

În urma soluţionării apelului declarat de reclamantă, instanţa de apel, prin decizia nr. 338/2021 din 17 noiembrie 2021, a anulat sentinţa civilă apelată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru a se stabili cadrul procesual complet sub aspectul părţilor şi pentru a se discuta în contradictoriu cu acestea toate apărările, instanţa de apel găsind că nu a fost analizată, şi nici soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Vrancea.

În ceea ce priveşte această ultimă soluţie, ce constituie obiectul criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că raţionamentul judiciar care a fundamentat-o este legal şi corect.

În situaţia în care cele două excepţii- cum este cazul în speţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a uneia dintre pârâte şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune- produc acelaşi efect, instanţa va trebui să stabilească ordinea de prioritate a unei excepţii faţă de alta, în funcţie de modul în care efectul celei dintâi se poate repercuta, logic, asupra alteia, ulterioare, apreciind cazual.

Astfel, între excepţia lipsei calităţii procesuale şi excepţia prescripţiei, se impune, contrar susţinerilor recurentei- pârâte, analiza prioritară a celei dintâi, deşi efectul lor procesual este identic, întrucât, verificarea prescripţiei, ca sancţiune aplicată dreptului material la acţiune, este precedată de necesitatea stabilirii celui împotriva căruia se reclamă dreptul sancţionat prin prescripţie.

În alte cuvinte, câtă vreme prescripţia verifică data de la care începe să curgă termenul de prescripţie, durata termenului de prescripţie, etc., prin raportare la părţile raportului juridic născut, calitatea de parte în raportul juridic dedus judecăţii se verifică cu prioritate, căci numai după stabilirea, cu precădere, a părţilor între care s-a născut raportul juridic, se poate verifica, ulterior, incidenţa unei eventuale prescrieri a dreptului material.

De vreme ce instanţa de fond a ignorat faptul că s-a invocat, prin întâmpinare, o atare excepţie şi nu a statuat asupra acesteia, ci a procedat, aşa cum s-a arătat deja în cele ce preced, doar la a analiza excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, lăsând, practic, nesoluţionată prima excepţie, în mod legal instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., dispunând anularea sentinţei astfel pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Atare soluţie a instanţei de fond a avut drept consecinţă o limitare nejustificată a dreptului pârâtei de a supune analizei primei instanţe aceste mijloace de apărare hotărâtoare pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată, concluziile instanţei de apel fiind corecte şi legale, câtă vreme instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei, aşa cum avea obligaţia prevăzută de art. 248 C. proc. civ.

În consecinţă, nefiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., se impune respingerea recursului formulat de pârâta A. S.R.L., ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 338/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.