Contractual liability for cooperative obligations; cassation appeal annulled for failing to substantiate statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Olt – sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal, la 12.04.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii: societatea B., societatea C. S.R.L., D., E. S.R.L, societatea F. S.R.L., societatea G. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâţilor să achite despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiilor asumate (acţiune in răspundere contractuală), astfel: societatea B. suma de 335036 RON; societatea C. S.R.L suma de 51544 RON; D., suma de 16684,79 RON; E. S.R.L., suma de 24962,76 RON; societatea F. S.R.L suma de 386 580 RON; societatea G. S.R.L suma de 23658 RON. A arătat că sumele pretinse reprezintă daune interese datorate de fiecare pârât, pentru neexecutarea obligaţiilor asumate. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, fiecare în raport de suma la care va fi obligată.

Prin încheierea de şedinţă din 10.11.2021, instanţa a dispus disjungerea cauzelor cu privire la pârâţii C. S.R.L., D., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. şi formarea unor noi dosare.

Prin sentinţa nr. 25/2022 din 26 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., că fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţa pentru soluţionarea cererii pe fond.

Prin decizia nr. 271/2022 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 25/2022 din 26.01.2022 pronunţată de Tribunalul Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă B..; a anulat sentinţa nr. 25/2022 din 26.01.2022 pronunţată de Tribunalul Olt – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea apelului ca neîntemeiat si trimiterea dosarului spre rejudecare instanţei de apel.

În cuprinsul recursului s-a arătat că decizia instanţei de apel este complet nelegală.

Astfel, instanţa de apel a motivat confuz şi contradictoriu decizia pronunţată, considerând că "în mod greşit instanţa (de fond-n.n.) a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei prin raportare la existenţa/inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare (...)".

De fapt, a arătat recurenta, instanţa de fond nu a făcut nici o referire expresă la inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare, ci la faptul că între părţi nu există un contract valabil încheiat în concret, instanţa a motivat astfel: "Instanţa reţine că reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe răspunderea contractuală. Pentru a fi în prezenţa răspunderii civile contractuale, o condiţie esenţială este executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. Or, atâta timp cât nu există un contract încheiat cu pârâta din prezenta cauză, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi să respingă acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".

Or, reţinând că "nu există un contract încheiat cu pârâta din prezenta cauză" este evident că instanţa a avut în vedere că între părţi nu există nici un contract, adică a constatat că nici pretinsele înscrisuri invocate de reclamantă (act constitutiv, statut) nu au valoare contractuală.

In aceste condiţii, considerentul instanţei de apel potrivit căruia instanţa de fond ar fi "analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pe un alt temei juridic decât cel pretins de reclamantă" este fundamental eronat.

Astfel, reclamanta nu a invocat decât un singur temei juridic, şi anume răspunderea contractuală, iar instanţa de fond s-a pronunţat exact pe acest temei juridic, arătând că "nu există un contract încheiat cu pârâta", această motivare incluzând temeiurile pretins contractuale invocate de reclamantă, iar nu doar existenţa sau inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă, din oficiu, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Se observă că instanţa de prim control judiciar a reţinut în motivarea deciziei recurate următoarele: "În cauză, în mod greşit instanţa a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei prin raportare la existenţa/inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, neinvocat ca temei al pretenţiei de către reclamantă. Dimpotrivă aceasta a arătat că nu există un astfel de contract între părţi, reclamanta nefiind cumpărătoare ci vânzătoare pentru membrii cooperatori din acel moment, către un terţ, susţinând că obligaţia pretins nerespectată de către pârâtă este cea asumată prin actul constitutiv al cooperativei (contract de societate) şi hotararile Adunărilor generale ale membrilor cooperatori".

De asemenea, instanţa de apel a reţinut, raportat la cele arătate în precedent, că, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pe un alt temei juridic decât cel pretins de reclamantă, prima instanţă a aplicat greşit legea, încălcând dispoziţiile. art. 6, 9 şi 22 C. proc. civ., şi provocând reclamantei o vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului procedural.

În acest context, susţinerile recurentei în sensul că instanţa de apel a motivat confuz şi contradictoriu decizia pronunţată, considerând că "în mod greşit instanţa (de fond-n.n.) a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei prin raportare la existenţa/inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare (...)", în condiţiile în care, de fapt, prima instanţă nu a făcut nici o referire expresă la inexistenţa unui contract de vânzare-cumpărare, ci la faptul că între părţi nu există un contract valabil încheiat în concret, adică a constatat că nici pretinsele înscrisuri invocate de reclamantă (act constitutiv, statut) nu au valoare contractuală, sunt legate de modul de soluţionare a excepţiei arătate prin raportare la probele administrate în cauză, la stabilirea situaţiei de fapt, care sunt aspecte de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, astfel încât nu pot fi analizate în faza procesuală a recursului.

Nici celelalte critici ale recurentei prin care se arată că este fundamental eronat considerentul instanţei de apel potrivit căruia instanţa de fond ar fi "analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pe un alt temei juridic decât cel pretins de reclamantă", în condiţiile în care reclamanta a invocat un singur temei juridic (răspunderea contractuală), iar instanţa de fond s-a pronunţat exact pe acest temei juridic, nu pot fi circumscrie niciunui motiv de casare, prin aceste afirmaţii recurenta rezumându-se strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel, fără a aduce argumente pertinente în susţinerea opiniei alegate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar argumentele expuse nu vizează aspecte de nelegalitate care să poată fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere, totodată, şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 271/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2022.