Recusal dismissal upheld; prior rulings and procedural measures found not to show judicial bias.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 10 iunie 2019, în dosarul nr. x/2014, A. a recuzat pe doamnele judecător B. şi C., în temeiul art. 41 - art. 52 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă a respins cererile de recuzare privind pe doamnele judecător B. şi C..

Împotriva încheierii de şedinţă din 11 iunie 2019, A. a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată, să caseze încheierea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că doamna judecător B. se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ. deoarece şi-a exprimat anterior părerea asupra cauzei pe care urma să o judece, deoarece există o temere că persoanele prevăzute la pct. 2 au un interes în dosarul în discuţie şi deoarece a respins în mod abuziv, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate invocată de recurent cu privire la anumite documente din dosar. Arată că doamna judecător B. a pronunţat decizia nr. 401 din 23 februarie 2017 în dosarul nr. x/2014, în primul ciclu procesual, şi că a formulat cerere de abţinere de la judecata cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014

Recurentul mai arată că instanţa nu a analizat şi motivul de recuzare întemeiat pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac formulate.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea căii de atac formulate.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului şi a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, stabilindu-se termen pentru soluţionarea acestuia la 16 noiembrie 2022.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că, deşi recurentul a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din acelaşi cod şi că autorul căii de atac nu a dezvoltat argumente care să justifice încălcarea sau greşita aplicare a normei de drept material.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurentul susţine că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare a aplicat greşit dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ. întrucât autorul căii de atac nu a demonstrat incidenţa cazurilor de incompatibilitate relativă. În mod corect a reţinut curtea de apel că respingerea excepţiei de nelegalitate invocate de recurent în apel şi respingerea probelor propuse de acesta nu pun sub semnul îndoielii imparţialitatea membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului. Instanţa supremă nu va analiza susţinerile prin care autorul căii de atac reia istoricul litigiului şi probele administrate sau pe care ar fi dorit să le administreze deoarece instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate cenzura soluţiile şi măsurile procedurale dispuse pe fondul cauzei.

Referitor la participarea doamnei judecător B. ca membru al completului de judecată care a soluţionat dosarul în primul ciclu procesual, instanţa supremă constată că nu se justifică reformarea încheierii atacate deoarece în mod corect curtea de apel a constatat că declaraţia de abţinere formulată de membrii completului în temeiul dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ. a fost respinsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanţa supremă va înlătura criticile prin care se arată că încheierea recurată conţine o motivare străină de natura cauzei sau motive contradictorii întrucât curtea de apel a analizat cele invocate de petent prin cererea de recuzare, respectiv respingerea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiză şi a probei cu interogatoriu, şi a reţinut că acestea nu dovedesc existenţa unui interes personal al judecătorilor şi nici nu echivalează cu lipsa imparţialităţii sau cu o antepronunţare.

Înalta Curte reţine că încheierea recurată reflectă un raţionament logico-juridic coerent şi cuprinde motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigenţele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.