Peremption of civil appeals during suspension pending resolution of related supreme court proceedings

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 558 din 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Sălaj – secţia Civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi intervenientul forţat D., a obligat pârâta să plătească reclamantei A. echivalentul în RON a sumei de 100.000 euro, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale, şi echivalentul în RON a sumei de 1.381 euro, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune materiale. A obligat pârâta să plătească reclamantei B. echivalentul în RON a sumei de 120.000 euro, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta să achite reclamantelor suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta C. S.A. şi reclamantele A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 32/A din 16 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia I Civilă a declinat competenţa materială de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Cluj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă sub nr. x/2019*.

Prin încheierea de şedinţă din 5 aprilie 2021 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 10 aprilie 2022, pârâta a formulat cerere de repunere pe rol.

La termenul de la 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a invocat din oficiu excepţia perimării apelurilor declarate în cauză, pe care a admis-o prin decizia civilă nr. 226/2022 din aceeaşi dată, a respins cererea de repunere pe rol şi a constatat perimate apelurile.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. S.A., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că la 11 iunie 2021, reclamantele au formulat recurs împotriva încheierii din 5 aprilie 2021, prin care a fost suspendată judecata apelurilor, şi că prin cererea de recurs, acestea au solicitat şi repunerea cauzei pe rol. Precizează că acest recurs a fost respins prin decizia nr. 2786 din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 416, alin. (2), art. 417 şi art. 418 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că nu a verificat dacă lăsarea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă mai mare de şase luni se datorează culpei părţii. Apreciază că nu putea formula cerere de repunere pe rol pe perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul instanţei supreme în vederea soluţionării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare. Mai arată că termenul de perimare a început să curgă de la 16 decembrie 2021, data soluţionării recursului, şi s-a împlinit la 16 iunie 2022 şi că actul efectuat de partea adversă produce efecte şi în favoarea recurentei, conform art. 419 C. proc. civ.. Susţine că termenul de perimare a fost suspendat până la 10 iunie 2021, data la care dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat definitiv, şi că acelaşi termen a fost întrerupt de la 11 iunie 2021 până la 16 decembrie 2021, data soluţionării recursului formulat de reclamante.

Intimatele-reclamante nu au depus întâmpinare.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, faţă de faptul că recurenta nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs, instanţa supremă reţine că argumentele invocate pot fi analizate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii, casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Înalta Curte va înlătura criticile recurentei, constatând că norma de procedură statuată de art. 416 C. proc. civ. a fost corect aplicată întrucât judecata apelurilor a fost suspendată la 5 aprilie 2021 în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Suspendarea a încetat la 10 iunie 2021, data la care instanţa supremă a soluţionat dosarul nr. x/2019. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la 10 iunie 2021 şi s-a împlinit la 10 decembrie 2021, iar în toată această perioadă, nici părţile şi nici instanţa nu au efectuat vreun act de procedură.

Nu se poate reţine că formularea, la 11 iunie 2011, a cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare este un act de procedură făcut în vederea judecării procesului în sensul art. 417 C. proc. civ. deoarece reclamantele au declarat acest recurs, şi nu pârâta. Art. 419 din acelaşi cod stabileşte că actul de procedură întrerupător de perimare profită şi celorlalţi coparticipanţi, atunci când sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună. Nu pot fi extinse efectele coparticipării asupra situaţiei în care pârâta se foloseşte de actele de procedură întreprinse de reclamante, cu atât mai mult cu cât aceste acte de procedură nu au fost expres formulate în vedere continuării judecăţii în dosarul de apel.

Înalta Curte va înlătura şi criticile recurentei în sensul imposibilităţii formulării cererii de repunere pe rol înainte de soluţionarea recursului împotriva încheierii de suspendare întrucât măsura suspendării a încetat la 10 iunie 2021, iar recursul a fost formulat ulterior, adică la 11 iunie 2021, fiind respins ca lipsit de interes de instanţa supremă pentru acest motiv. Rezultă că recurenta-pârâtă ar fi putut formula cererea de repunere pe rol oricând după data de 10 iunie 2021, dar a depus-o de abia la 10 aprilie 2022, conform dovezii aflate la dosarul de apel.

Perimarea este o sancţiunea procedurală care intervine de drept în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 226/2022 din 11 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj– secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 226/2022 din 11 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj– secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.