Revision request rejected: no identity of legal issue with prior final ruling, upholding appellate dismissal.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă la 11 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, A. S.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 558 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, solicitând şi repunerea în termenul de revizuire.

Cerere de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 273/2022 din 9 mai 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 558 din 25 octombrie 2021, pe care a păstrat-o în întregime, şi a obligat revizuenta să plătească intimatei suma de 7.140 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A. S.A., solicitând casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de revizuire.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate normele de drept care instituie condiţiile de admitere a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 şi prevederile art. 430 C. proc. civ.. Mai arată că în mod greşit curtea de apel a analizat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi a ignorat susţinerile recurentei privind efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ce se ataşează considerentelor sentinţei civile nr. 114 din 12 aprilie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase (persoana răspunzătoare şi paguba produsă). Menţionează că prin sentinţa civilă nr. 552 din 22 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, dar că aceasta nu impietează asupra temeiului cererii de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel, cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Recurenta susţine că în dosarul nr. x/2015 instanţa a statuat în mod definitiv că recurenta nu a putut începe sau continua lucrările pentru un procent de 19,26% din totalul acestora, aceasta fiind şi premisa cererii de chemare în judecată din dosarul nr. x/2020, având ca obiect obligarea intimatei-pârâte la repararea pagubei. Menţionează că abia la 22 octombrie 2019 a cunoscut întinderea pagubei şi persoana răspunzătoare, acesta fiind momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie, iar decizia civilă nr. 558 din 25 octombrie 2021 încalcă efectul pozitiv al sentinţei nr. 114 din 12 aprilie 2019 şi prin reanalizarea cotei de profit. Precizează că lucrările rămase de executat nu se confundă cu lucrările ce nu au putut fi începute sau continuate din culpa pârâtei.

Recurenta-revizuentă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, autoarea căii de atac a invocat, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 alin. (2) şi la art. 431 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a ignorat încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor sentinţei civile nr. 114 din 12 aprilie 2019 prin cele ale deciziei civile nr. 558 din 25 octombrie 2021.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă." Instanţele au reţinut în mod constant că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Deşi în lumina evoluţiei legislative a C. proc. civ. şi a dezvoltărilor doctrinare, ar rezulta că în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu este neapărat necesar să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi. Instanţa sesizată cu un al doilea litigiu este obligată să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Condiţia neinvocării sau neanalizării autorităţii de lucru judecat în al doilea litigiu, pe cale de apărare sau pe cale de excepţie, se impune a fi îndeplinită indiferent de modalitatea în care este analizată contrarietatea dintre hotărâri; altfel, revizuirea s-ar transforma într-o cale de atac de reformare prin care s-ar proceda la un control judiciar al celei de a doua hotărâri.

Înalta Curte va înlătura criticile recurentei întrucât curtea de apel a aplicat corect normele de drept edictate de art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind corectă, faţă de faptul că în al doilea proces, instanţa a analizat şi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. Astfel, prin sentinţa nr. civilă nr. 552 din 22 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamantă A. S.A., Tribunalul Specializat Cluj a constatat că între dosarul nr. x/2015, dosar în care s-a pronunţat sentinţa nr. 114 din 12 aprilie 2019, şi dosarul nr. x/2020 nu există identitate de cauză întrucât A. S.A., reclamantă în ambele litigii, a invocat încălcarea unor obligaţii contractuale derivând din clauze diferite.

Astfel se constată că, deşi între cele două procese există identitate de părţi, nu există identitate de chestiune litigioasă deoarece cele două cereri de chemare în judecată nu au urmărit valorificarea aceloraşi drepturi în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Ca urmare, nu se poate reţine că stabilirea unei cote a lucrărilor neexecutate şi a unei persoane responsabile prin hotărârea instanţei de fond în primul dosar ar putea avea vreo influenţă asupra considerentelor hotărârii pronunţate în al doilea dosar, în calea de atac a apelului, cu atât mai mult cu cât obiectul apelului a vizat exclusiv soluţia pronunţată asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, în urma admiterii căreia acţiunea reclamantei a fost respinsă. Soluţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat a intrat ea însăşi în puterea lucrului judecat şi nu mai poate fi retractată sau reformată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 273/2022 din 9 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimata B. S.A. Instanţa supremă reţine că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenţei acestora. Faţă de faptul că partea a depus la dosar factura fiscală, însoţită de un extras de cont, conform înscrisurilor aflate la filele x, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistenţa juridică, instanţa supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 273/2022 din 9 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.