Appeal against refusal to annul tax invoices quashed and remanded? No—appeal annulled for formal insufficiency; lower rulings stand.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iunie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul Oraşul Haţeg prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Sistemul Integrat de Gestionare a Deşeurilor" Judeţul Hunedoara a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea facturilor fiscale nr. x/31.03.2020, nr. y/01.05.2020, nr. z/01.06.2020, nr. w/01.07.2020, nr. t/15.10.2020 şi nr. 231/31.12.2020.

În temeiul art. 638 alin. (2) C. proc. civ., s-a solicitat suspendarea executării titlurilor, până la soluţionarea prezentului dosar. Totodată, în baza art. 719 alin. (7) C. proc. civ. s-a solicitat suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi următoarele, art. 223, art. 638 C. proc. civ.

Pârâta A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, în principal, ca inadmisibilă a cererii având ca obiect anularea facturilor identificate în petitul acţiunii şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

2. Prin sentinţa nr. 754/CA/2021 din 13 decembrie 2021, Tribunalul Hunedoara – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul Oraşul Haţeg prin Primar.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul.

3. Prin decizia nr. 154/2022 din 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamantul Oraşul Haţeg prin Primarul Oraşului Haţeg împotriva sentinţei nr. 754/CA/2021 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2021.

4. La data de 24 iunie 2022, reclamantul Oraşul Haţeg prin Primar a declarat recurs împotriva deciziei nr. 154/2022 din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale incidente în materie, potrivit cărora facturile fiscale a căror anulare a fost solicitată nu îndeplinesc condiţiile pentru existenţa unui act juridic.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel a interpretat în mod greşit jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deciziile invocate cu nr. 1017/2009 şi 3144/2013 raportându-se la o legislaţie care în prezent nu mai este în vigoare (Codul Comercial) şi prezentând situaţii diferite faţă de cea din prezenta cauză, unde părţile aveau la dispoziţie alte căi deschise de legislaţie pentru valorificarea drepturilor reclamate. Recurentul a subliniat că nu există nicio dispoziţie legală expresă care să susţină punctul de vedere potrivit căruia o factură fiscală nu poate să fie un act juridic unilateral, iar în condiţiile actuale de fapt şi de drept menţinerea acestei jurisprudenţe poate doar să prejudicieze justiţiabilii de bună-credinţă.

În opinia recurentului, facturile ce formează obiectul litigiului, pe lângă faptul că reprezintă un document justificativ, îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 1179 C. civ. pentru existenţa şi valabilitatea unui act juridic, fapt ce nu trebuie ignorat ab initio, doar pentru că îmbracă forma unui act care, în mod tradiţional, a fost considerat că nu ar fi un act juridic.

Facturile contestate reprezintă un act juridic, atât în sensul de negotium iuris cât şi instrumentum, fiind manifestarea de voinţă, concretizată într-un act material, făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Recurentul-reclamant apreciază că instanţa de apel a reţinut în mod greşit aplicabilitatea dispoziţiilor incidente în materie la situaţia din cauză, având în vedere că au fost expuse particularităţile situaţiei care fac imposibilă existenţa unei alte căi pentru anularea unor acte, ce au fost emise în afara cadrului legal.

În acest sens, recurentul a arătat că Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Sistemul Integrat de Gestionare a Deseurilor - Judeţul Hunedoara", în numele şi pe seama UAT-urilor membre, a organizat procedura de licitaţie pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare în zona de colectare 2 Haţeg, preşedintele Asociaţiei semnând contractul de delgare pentru serviciul de salubrizare prestat în Zona 2.

Având în vedere că acel contract a fost încheiat pe seama mai multor UAT-uri şi nu direct între Oraşul Haţeg şi pârâtă, precum şi că în cuprisul lui nu exista nicio prevedere pentru emiterea unor facturi direct în sarcina UAT-ului, pentru utilizatorii fără contract, acestea fiind astfel emise în afara unui contract care să le reglementeze, reclamantul nu avea la dispoziţie un alt act a cărui anulare să o solicite, aşa cum a constatat Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, recurentul-reclamant a învederat că singura modalitate de desfiinţare a titlurilor executorii, având în vedere că toate criticile sale în acest sens nu au fost analizate pe calea contestaţiei la executare, raportat la modificările intervenite în art. 713 alin. (2) C. proc. civ., a fost să depună acţiunea pendinte.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii şi apărărilor invocate de intimata-pârâtă A. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată la 6 iulie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 16 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 15 noiembrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură civilă sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865, ipoteză în care se încadrează şi motivarea necorespunzătoare a căii extraordinare de atac.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Nemulţumirea părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat conţine în mare parte o o reluare a criticilor din calea de atac devolutivă, motivul de casare invocat de reclamant fiind întemeiat doar formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate normele de drept material incidente în cauză.

Instanţa de prim control judiciar, confirmând sentinţa primei instanţe, a reţinut ca argument în respingerea apelului reclamantului faptul că, raportat la natura facturii, aşa cum este aceasta precizată în Legea nr. 82/1991 şi în legislaţia fiscală, în general, precum şi în art. 1179 C. civ., în mod judicios a stabilit prima instanţă că nu se poate cere pe calea acţiunii în justiţie constatarea nulităţii absolute a facturilor ce formează obiectul litigiului, pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate ale actului juridic, eventualele deficienţe privind conţinutul facturii putând fi invocate ca apărări vizând forţa probantă a acesteia pentru pretenţiile înscrise în document de emitentul său.

Astfel, reiterarea prin recurs a situaţiei de fapt invocate prin acţiune şi a criticilor din apel privind natura juridică a facturilor fiscale a căror anulare a fost solicitată în litigiul pendinte, interpretarea greşită a jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reluarea teoriei actului juridic, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

Mai mult, criticile invocate nu reprezintă altceva decât trimiteri la elemente de fapt, deja analizate de instanţele de fond, prin prisma probatoriului administrat, precum şi o simplă reiterare a aspectelor de fond supuse judecăţii, fără corespondent în considerentele hotărârii atacate, în sensul evidenţierii regulilor de drept încălcate sau aplicate greşit.

Cu toate că recurentul tinde să demonstreze încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 1179 C. civ., susţinerile acestuia reprezintă, în realitate, reiterarea argumentelor formulate în apel, potrivit cărora facturile ce formează obiectul litigiului, pe lângă faptul că reprezintă un document justificativ, îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 1179 C. civ. pentru existenţa şi valabilitatea unui act juridic, facturile contestate reprezentând un act juridic, atât în sensul de negotium iuris cât şi instrumentum, fiind manifestarea de voinţă, concretizată într-un act material, făcută cu intenţia de a produce efecte juridice.

Recurentul nu demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele instanţei în fundamentarea acesteia.

Soluţia pronunţată de către prima instanţă şi confirmată de către instanţa de apel a vizat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, însă, în recurs, recurentul-reclamant nu formulează critici din pespectiva inadmisibilităţii acţiunii, respectiv nu dezvoltă critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, instanţa de apel ar fi încălcat normele de drept material în soluţionarea cauzei, în limitele în care a soluţionat cauza prima instanţă, pe excepţie.

Prin urmare, simpla reluare a situaţiei particulare a litigiului şi prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspund exigenţelor legale, care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar acest mod de redactare a recursului nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de fond şi nu a hotărârii pronunţate în apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurentul tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, cum este conceput memoriul de recurs al pârâtei.

Tocmai de aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar şi nu reiterarea susţinerilor de la judecata din instanţa de prim control judiciar devolutiv.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, sunt întemeiate apărările formulate de intimata-pârâtă A. S.R.L. prin întâmpinare, privind nulitatea recursului

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Oraşul Haţeg prin Primar împotriva deciziei nr. 154/2022 din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Oraşul Haţeg prin Primar împotriva deciziei nr. 154/2022 din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.