Credit agreement insurance obligation; validity of electronic service and timely completion motion

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureş – secţia Civilă, la data de 24 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C. şi D. – în calitate de moştenitori ai defunctei E., în contradictoriu cu pârâta F. S.A., au solicitat constatarea existenţei obligaţiei pârâtei de a încheia, pe durata derulării contractului de credit, în numele împrumutatului E., o asigurare de viaţă în vederea asigurării riscului acesteia de deces ori din orice cauză. Totodată, s-a solicitat să se constate existenţa dreptului împrumutatei E. de a beneficia de o asigurare de viaţă încheiată de pârâtă şi în numele acesteia în vederea asigurării riscului de deces din orice cauză, în temeiul art. 5 pct. 5.7 coroborat cu art. 5 pct. 5.8, cu art. 6.2.2, cu art. 6.1.2 lit. e) cu art. 6.2.1., cu art. 7.1 lit. a), c), i) h, cu art. 7.2 cu art. 6.2.1, art. 6.2.3. şi cu ar. 8.1. lit. a) din contractul încheiat cu unitatea bancară.

S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţia de a încheia, pe durata derulării contractului de credit, în numele împrumutatului E., o asigurare de viaţă în vederea asigurării riscului acesteia de deces din orice cauză, inclusiv dobânda legală şi inflaţia aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 37/2021 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Mureş – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

2. Prin sentinţa nr. 46 din 20 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în calitate de moştenitori ai defunctei E., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A.

Au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 3.217 RON către pârâta S.C. F. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii.

3. Prin decizia nr. 281/A din 25 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 46 din 20 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâta F. S.A. a sumei de 4.197,81 RON, cheltuieli de judecată.

4. Reclamanţii au formulat cerere de completare a deciziei nr. 281/A din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia civilă nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a deciziei nr. 281/25.10.2021, excepţie invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, s-a respins cererea de completare a deciziei nr. 281/25.10.2021, ca fiind tardiv formulată.

4. La data de 28 martie 2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a respins cererea de completare a hotărârii ca fiind tardiv formulată, raportându-se la data comunicării hotărârii către altă adresă decât cea indicată de reclamanţi în documentele formulate către instanţele de fond şi de apel.

În acest sens, recurenţii au invocat încălcarea dispoziţiilor art. 264 alin. (1), art. 211, art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Recurenţii au criticat decizia atacată şi din perspectiva faptului că instanţa de apel nu a pus în vedere împrumutatului să formuleze apărări cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de completare, invocată din oficiu, astfel că, raportat la acţiunile instanţei de apel, împrumutatul nu a avut posibilitatea să justifice faptul că cererea de completare a fost formulată în termen. Prin urmare, s-a arătat că instanţa nu a efectuat o activitate temeinică de cercetare şi dezbatere a fondului procesului şi nu a soluţionat în mod legal cererea de completare a hotărârii, întrucât nu au fost respectate toate principiile şi garanţiile procesuale în vederea soluţionării legale şi temeinice a cererii de completare a hotărârii.

S-a mai învederat că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe susţineri nefondate, deoarece termenul de formulare a cererii de completare nu a început să curgă din data când decizia civilă nr. 281/A a ajuns, din vina instanţei, în căsuţa poştală de la o adresă care nu a fost indicată de împrumutat ca fiind adresa de comunicare a citaţiilor şi actelor de procedură, ci începe să curgă cel mai devreme de la data când împrumutatul a luat cunoştinţă de conţinutul plicului care conţinea decizia nr. 281, respectiv din 20 decembrie 2021.

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, având în vedere că avea obligaţia să comunice decizia atacată, cu respectarea legii, la adresa de e-mail x@x.ro, indicată de către reclamanţi prin actele depuse la dosar. Prin urmare, s-a învederat că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că decizia atacată cu recurs a fost comunicată la data de 18 ianuarie 2021, la adresa de domiciliu a mandatarului împrumutatului, respectiv la adresa din Buzău.

Producându-se această eroare, provocată de către instanţa de apel, mandatarul împrumutatului a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei nr. 281 A/25.10.2021 abia la data de 20.12.2021, când a redactat şi cererea de recurs, iar prin raportare la această dată termenul de 30 de zile de formulare a cererii de completare a hotărârii a fost respectat, această cerere fiind formulată după 15 zile de la data de 20.12.2021, respectiv în 05.01.2022.

Recurenţii au subliniat că adresa de domiciliu a mandatarului împrumutatului nu a fost indicată în cererea de chemare în judecată ca fiind adresa de corespondenţă a citaţiilor şi actelor de procedură, aceasta întrucât de cele mai multe ori mandatarul împrumutatului nu locuieşte la adresa respectivă. O comunicare legală a deciziei recurate s-ar fi realizat dacă aceasta ar fi fost transmisă la adresa de e-mail x@x.ro, astfel cum s-a solicitat.

În sensul celor arătate, sunt şi prevederile art. 154 alin. (6), coroborate cu art. 165 pct. 3 C. proc. civ., respectiv dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare pentru comunicarea actelor de procedură, cum este cazul în speţă, comunicarea deciziei recurate se poate face de către grefa instanţei şi prin poştă electronică.

Prin urmare, având în vedere că decizia nr. 281 nu a fost comunicată la adresa de corespondenţă electronică, astfel cum s-a solicitat, recurenţii apreciază că nu a avut loc o comunicare legală în cauză, astfel încât cererea de completare a fost în mod greşit respinsă ca tardivă.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, cu motivarea că cererea de recurs este timbrabilă, conform art. 24 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., excepţie care a fost respinsă la termenul de astăzi, constatându-se că recurenţii nu datorează taxă judiciară de timbru. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanţei de recurs presupune examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluţia pronunţată de curtea de apel, prin decizia recurată, este aceea de respingere ca tardivă a cererii de completare a deciziei nr. 281/A din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, neprocedându-se la o judecată pe fond a cererii.

Ca atare, instanţa supremă va analiza legalitatea deciziei curţii de apel prin prisma criticilor ce vizează respingerea ca tardivă a cererii de completare, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., art. 264 alin. (1), art. 211, art. 22 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Recurenţii îşi justifică formularea cererii de completare peste termenul legal impus de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. (30 zile de la comunicarea hotărârii), motivat de faptul că decizia nr. 281/A din 25.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată la domiciliul mandatarului recurenţilor şi nu la adresa indicată pentru transmiterea actelor de procedură, respectiv la adresa de e-mail x@x.ro, aşa cum aceştia precizează că s-a solicitat.

În cauză, recurenţii invocă, pentru a justifica nelegala comunicare a deciziei de către curtea de apel, faptul că prin actele depuse la dosar în apel şi primă instanţă au solicitat ca citaţiile şi actele de procedură să fie comunicate la adresa de e-mail x@x.ro.

Înalta Curte constată că dezlegările jurisdicţionale pe care curtea de apel le-a dat excepţiei procesuale referitoare la tardivitatea cererii de completare sunt eronate şi fondate pe o greşită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie, criticile cu acest obiect fiind întemeiate.

Regula generală instituită prin dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. proc. civ. este aceea a comunicării citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sesizate, prin alt salariat al acesteia, prin agenţi sau salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.

Totodată, alin. (6) al art. 154 C. proc. civ. prevede: "Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică extinsă a instanţei care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei. Fiecare instanţă va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citaţii şi acte de procedură".

De asemenea, aşa cum rezultă din prevederile art. 156 alin. (7) C. proc. civ. şi ale art. 241 alin. (3) C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen, iar când este cazul, va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri, precum şi folosirea altor mijloace ce pot asigura încunoştinţarea părţilor (telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică) sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.

Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156."

Aşa cum corect s-a susţinut în cadrul recursului, A., B., C. şi D. au solicitat comunicarea citaţiilor şi a actelor de procedură la adresa de e-mail x@x.ro, în atenţia reprezentantului convenţional G., procurile pentru fiecare recurent fiind depuse la dosar, acestea aflându-se la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Mureş – secţia Civilă.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod greşit, curtea de apel a reţinut că decizia nr. 281/A din 25.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată recurenţilor la 18.11.2021, potrivit dovezilor aflate la dosar, respectiv prin punerea corespondenţei în cutia poştală de la domiciliul mandatarului împrumutatului, de la adresa din Buzău str. x, judeţul Buzău, fiind încălcate dispoziţiile art. 154 alin. (6) şi ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care această procedură trebuia efectuată electronic.

Prin cererile depuse la dosar cu ocazia soluţionării litigiului, atât în primă instanţă, cât şi în apel, recurenţii A., B., C. şi D. au solicitat comunicarea citaţiilor şi a actelor de procedură la adresa de e-mail x@x.ro.

Astfel, se constată că această solicitare a fost făcută prin cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea de ajutor public judiciar, cererea de amânare a judecării cauzei, concluziile scrise, cererea de completare a hotărârii, cererea de amânare, răspunsul la întâmpinare .

Prin urmare, sunt întemeiate criticile recurenţilor privind aplicarea greşită a normelor procedurale ce reglementează termenul de formulare a cererii de completare, prin raportare la data reţinută de către curtea de apel, ca fiind cea la care s-a comunicat decizia din apel.

În acest context, în mod eronat curtea de apel a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de completare, prin raportare la art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea unei comunicări nelegale a hotărârii instanţei de apel, care nu putea fi opozabilă titularilor căii extraordinare de atac. În aceste condiţii, sancţiunea decăderii recurenţilor din dreptul de a le fi examinate criticile deduse judecăţii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este lipsită de suport legal şi a produs părţii o vătămare a cărei înlăturare nu poate fi realizată decât prin anularea deciziei atacate cu recurs, în condiţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ., ce reprezintă regula de drept comun în materia nulităţii actelor de procedură.

În plus, se constată că prin decizia nr. 75/2022 din 14 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022, s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. S-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (1), (6) şi (6)1, art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) şi art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, s-a hotărât că actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.

În ce priveşte celelalte motive de recurs invocate de recurenţi şi reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ("când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti") şi de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), se constată că nu s-au dezvoltat critici încadrabile în conţinutul acestor texte de lege, ele fiind invocate formal.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., D., C. şi A. împotriva deciziei nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Având în vedere faptul că, la acest moment procesual, nu se poate tranşa definitiv asupra culpei procesuale a părţilor litigante şi nici a îndreptăţirii acestora la a pretinde obligarea părţii căzute în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că soluţia care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre o nouă judecată a cauzei, rămâne în sarcina instanţei de rejudecare să analizeze cererea formulată de către intimata F. S.A. având ca obiect obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în recurs, în raport cu decizia ce se va pronunţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii C., D., B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.