Lawfulness of discretionary suspension of civil proceedings pending Constitutional Court review of unconstitutionality

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi COMISIA DE CONTESTAŢII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, contestaţie împotriva deciziei nr. 211171/23.04.2020 privind stabilirea pensiei pentru limită de vârstă şi a hotărârii nr. x/23.06.2020, emise de COMISIA DE CONTESTAŢII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, pentru neacordarea şi neplata sporului pentru pensionarii militari decoraţi cu semnul onorific "În serviciul patriei", în conformitate cu art. 11 pct. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, raportat la art. 12 din Legea nr. 574/2004, cu consecinţa anulării acestora şi emiterii unei decizii cu luarea în considerare a sporului de 20% şi plata acestui spor, precum şi plata sporului de 9% prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015.

Tribunalul Constanţa – secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2955 din 13 noiembrie 2020, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE – COMISIA DE CONTESTAŢII.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, cu consecinţa anulării hotărârii instanţei de fond şi admiterii acţiunii.

La data de 17 martie 2021, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său.

Prin încheierea din 25 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul-reclamant A., în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2955 din 13 noiembrie 2020 a Tribunalului Constanţa – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII; s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său şi suspendarea judecăţii până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

La data de 8 octombrie 2021, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurentul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAŢII împotriva încheierii din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Recurentul a criticat încheierea din 25 mai 2021 a Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă în ceea ce priveşte măsura suspendării dispusă de instanţă, susţinând faptul că sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, nu constituie un motiv de suspendare a procesului civil, neregăsindu-se printre cazurile de suspendare de drept sau facultativă prevăzute de C. proc. civ.

S-a arătat că, în forma iniţială a Legii nr. 47/1992, art. 23 alin. (6) teza I prevedea posibilitatea instanţei de a dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecăţii, iar prin Legea nr. 138/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale au fost modificate aceste dispoziţii, în sensul că suspendarea de drept a cauzei era aplicabilă pentru perioada soluţionării excepţiei potrivit art. 23 alin. (5).

Ulterior, prin Legea nr. 177/2010, s-a abrogat alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitor la suspendarea obligatorie a cauzei, introducându-se un nou caz de revizuire în C. proc. civ.

Recurentul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAŢII a invocat decizia nr. 1106/2010, pronunţată de Curtea Constituţională, care, prin controlul de constituţionalitate exercitat a priori, a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile Legii nr. 177/2010, reţinând, printre altele, că opţiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de către părţi este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor, iar abrogarea măsurii suspendării de drept este însoţită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă.

Pentru aceste argumente, recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinţa repunerii cauzei pe rolul Curţii de Apel Constanţa, în vederea soluţionării acesteia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 414 din C. proc. civ.

Intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a depus la dosar întâmpinare, solicitând admiterea recursului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul A. a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 din C. proc. civ., arătând că recurentul nu indică motivele de drept pentru care încheierea recurată ar fi nelegală. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 8 decembrie 2021 s-a fixat termen la data de 3 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, având în vedere că recurentul a dezvoltat critici care vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul A., urmează să fie respinsă.

Înalta Curte reţine că temeiul juridic în considerarea căruia instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunţate de Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate este cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferind judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei, astfel încât drepturile procesuale ale părţilor să fie exercitate cu bună-credinţă.

Prin urmare, analizând excepţia de neconstituţionalitate raportat la împrejurările concrete, instanţa de apel a apreciat că se impune suspendarea judecăţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Critica recurentului vizând greşita suspendare a judecăţii cauzei, întrucât, pe de o parte, au fost abrogate prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prin Legea nr. 177/2010, iar pe de altă parte, sesizarea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este prevăzută în C. proc. civ. ca fiind un caz de suspendare de drept sau facultativă a judecării cauzei, este nefondată.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în situaţia admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către instanţe a unei asemenea dispoziţii procesuale. În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa de judecată nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura este un justificată.

În acest sens, este decizia nr. 676 din 29 octombrie 2019 a Curţii Constituţionale a României (publicată în Monitorul Oficial nr. 36 din 20 ianuarie 2020), în cuprinsul căreia instanţa de contencios constituţional a reţinut, la pct. 27, că în materie civilă legiuitorul nu a reglementat expres interdicţia de a suspenda cauza în ipoteza admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, fiind aplicabile astfel dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că argumentul recurentului privind introducerea de către legiuitor a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. pentru a elimina posibilitatea suspendării judecăţii nu este întemeiat, existenţa cazului de revizuire neînlăturând per se posibilitatea suspendării facultative a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Nici critica recurentului privind tergiversarea soluţionării cauzelor prin măsura suspendării nu este fondată.

În cauză, partea interesată de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil este reclamantul A., care şi-a exercitat un drept conferit de lege, solicitând sesizarea instanţei de contencios constituţional, pentru ca litigiul să fie soluţionat în acord cu drepturile fundamentale prevăzute în Constituţia României.

Demersul judiciar al reclamantului nu urmăreşte încălcarea principiului celerităţii soluţionării litigiilor, ci are un scop legitim, respectiv controlul constituţional al normei de drept de care depinde soluţionarea cauzei.

Întrucât instanţa de apel a apreciat că dezlegarea pricinii depinde în mod necesar de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, se dovedeşte a fi legală soluţia de suspendare a cursului judecăţii.

Aşadar, Înalta Curte reţine că din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., respectiv încălcarea formelor de procedură, argumentele recurentului nu relevă niciun viciu de legalitate a încheierii recurate, care să atragă casarea acesteia.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAŢII împotriva încheierii din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAŢII împotriva încheierii din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2022.