Recourse against appellate judgment declaring final inadmissible under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Analizând actele de la dosar şi hotărârea atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 15 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor B. şi S.C. C. S.R.L. la înlocuirea farurilor autoturismului marca BMW, proprietatea reclamantei, înmatriculată sub nr. x, având serie şasiu x, cu decontare în garanţia oferită de producător, la plata către reclamantă, cu titlu de daune, a sumei de 23.112,5 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 5.000 euro, la cursul euro B.N.R. din 23 mai 2018, achitată promitentului-cumpărător D., conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, prin restituirea dublului avansului plătit de acesta, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 şi următoarele C. proc. civ., art. 1.350, art. 1.527, art. 1.530 şi următoarele C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7769 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 1679 din 25 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 7769 din 10 decembrie 2018; a fost anulată hotărârea apelată şi au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 960 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă au fost admise recursurile declarate de recurentele-pârâte E. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1679 din 25 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.; a fost casată în tot decizia civilă recurată şi, în rejudecare, a fost respins apelul declarat de A. ca nefondat şi a fost obligată intimata la plata către recurenta E. a sumei de 5.964,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În motivare, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa neînţelegând mecanismul prin care pârâtele sunt obligate la acordarea garanţiei, în lipsa unui contract direct între părţile prezentului litigiu, dar în prezenţa unei garanţii oferite de către F., producătorul bunului, prin sucursala sa din România şi prin dealerul său, părţi în dosar.

A arătat recurenta-reclamantă că a achiziţionat autoturismul marca BMW cu seria şasiu x la 15 mai 2017 de la firma G., conform facturii nr. x din 15 mai 2017, autoturism care se află în garanţie pentru 2 ani din partea producătorului BMW, producător care emite garanţiile către reprezentanţii săi în România, sucursală/dealeri, respectiv către pârâţi, care acţionează ca mandatari ai producătorului bunului pe teritoriul României, unde este înmatriculat autoturismul.

A mai precizat recurenta-reclamantă că prin Legea nr. 245/2004 şi prin Directiva 2001/95/CE este recunoscută răspunderea producătorului pentru bunurile care se găsesc pe teritoriul României, vândute de către producător, aflate în perioada de garanţie, pentru care există o garanţie comercială în beneficiul utilizatorului.

Recurenta-reclamantă a apreciat că prevederile art. 5 alin. (1), art. 9, art. 16 din Legea nr. 449/2003, avute în vedere de instanţa de apel, trebuie coroborate cu art. 2 pct. 9 din aceeaşi lege, care statuează că garanţia reprezintă orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă.

În raport cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 449/2003, recurenta-reclamantă a apreciat că garanţia nu prevede existenţa unui contract direct între vânzător şi beneficiar, fiind suficient să existe contractul între producătorul bunului şi consumatorul care deţine bunul în perioada garanţiei.

Prin decizia pronunţată de curtea de apel, a susţinut recurenta-reclamantă, nu au fost avute în vedere raporturile juridice dintre părţi, fiind interpretate şi aplicate greşit normele de drept material, în condiţiile în care art. 43 din Legea nr. 31/1990 defineşte sucursala ca fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţilor comerciale şi care se înregistrează, înainte de începerea activităţii, în registrul comerţului din judeţul în care va funcţiona.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că, potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 31/1990, societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, sucursale sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic, în aceleaşi condiţii precum societăţile comerciale române, fiind necesar să fie depuse documente din care să rezulte calitatea pârâţilor.

În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs pentru netimbrare; a invocat excepţia inadmisibilităţii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor.

Intimata-pârâtă C. S.R.L. a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia netimbrării şi a inadmisibilităţii recursului, excepţii asupra cărora, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se reţin următoarele:

Excepţia netimbrării recursului urmează a fi respinsă, Înalta Curte constatând că, prin adresa comunicată la 8 aprilie 2022, i s-a pus în vedere recurentei obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Recurenta-reclamantă a îndeplinit această obligaţie la 21 aprilie 2022, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, în consecinţă, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 960 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de recurentele-pârâte E. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1679 din 25 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Înalta Curte subliniază că, potrivit 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Reţine totodată că, în raport cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs.

Ca atare, împotriva hotărârii pronunţate în calea de atac a recursului partea nu mai poate formula o nouă cerere de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge excepţia netimbrării recursului şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. E. S.R.L.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 960 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.