Provisional execution of labor judgment: impossibility to suspend enforcement based on employer’s economic difficulties

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, constatăşi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021 la 5 august 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Parcuri şi B. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se hotărască: anularea deciziei nr. 1410 din 8 iulie 2021 prin care s-a dispus concedierea sa, repunerea în situaţia anterioară concedierii, conform dispoziţiilor art. 80 din Codul muncii, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile majorate şi indexate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii şi până la momentul reintegrării efective, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 586 din 2 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Parcuri şi B..; a fost anulată decizia de concediere nr. 1410 din 8 iulie 2021, emisă de pârâtă; a fost dispusă reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior concedierii; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul încetării raporturilor de muncă şi până la reintegrarea efectivă; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.113,11 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

La 22 august 2022, pârâta a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 586 din 2 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, până la soluţionarea căii de atac a apelului declarat împotriva acestei hotărâri.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 586 din 2 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a dispus restituirea cauţiunii consemnate de petentă.

Împotriva acestei încheieri, pârâta Compania Municipală Parcuri şi B. S.A. şi intervenientul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General au declarat recurs.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt recurenţii au susţinut că cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei apelate este întemeiată şi au invocat dispoziţiile art. 448 alin. (1), coroborat cu art. 450 C. proc. civ.

Recurenţii au arătat că principiul securităţii juridice şi dreptul de acces la un tribunal, a cărui hotărâre să poată fi executată în mod efectiv, converg la a acorda posibilitatea instanţei de a suspenda efectele unui hotărâri a cărei legalitate este contestată, înainte ca acestea să producă pagube ireparabile.

Totodată, potrivit susţinerilor recurenţilor, instanţa de apel poate anula acele acte care depăşesc sau contravin limitelor legale şi, deopotrivă, are dreptul de a suspenda respectivul act atunci când constată că efectele acestuia nu ar putea fi întoarse.

Recurenta Compania Municipală Parcuri şi B. S.A. şi recurentul-intervenient Municipiul Bucureşti, prin Primarul General au susţinut temeinicia cererii de suspendare, în opinia acestora condiţiile de admisibilitate a cererii fiind întrunite în speţă.

În acest sens, recurenţii au susţinut existenţa cazului bine justificat, au arătat că aparenţa de legalitate este în favoarea lor, sens în care au făcut referiri la nemotivarea/insuficienta motivare a sentinţei de primă instanţă, deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prima instanţă rezumându-se să facă o înşiruire de texte de practică judiciară.

Recurenţii au precizat că este îndeplinită şi condiţia justificării unei pagube iminente.

În acest sens, recurenţii au arătat că suma pe care ar trebui să o achite Compania Municipală Parcuri şi B. S.A. reclamantei, conform hotărârii primei instanţe, este de aproximativ 111.391 RON, dar la acest moment Compania Municipală Parcuri şi B. S.A. se află într-o situaţie foarte precară din punct de vedere al asigurării plăţii salariilor, deoarece înregistrează un trend descendent al cifrei de afaceri nete începând din 2020.

De asemenea, recurenţii au mai susţinut că la data formulării cererii de recurs a fost demarată procedura de concediere colectivă a tuturor salariaţilor Companiei Municipale Parcuri şi B. S.A., precum şi că a fost sistată activitatea operaţională a companiei, începând cu 1 noiembrie 2022.

Astfel, s-a susţinut, în lipsa suspendării efectelor sentinţei civile, toate plăţile societăţii sub aspectul asigurării fluxului de lichidităţii al companiei ar fi grav afectat, obligaţiile lunare de plată rezultate din contractele pe care le derulează neputând fi onorate.

Totodată, recurenţii au mai afirmat că, în cazul în care s-ar ajunge la blocarea activităţii, compania s-ar afla în imposibilitatea de a achita salariile angajaţilor, astfel fiind prejudiciate şi terţe persoane împreună cu familiile acestora.

Sub un ultim aspect, recurenţii au arătat că reclamanta a beneficiat la data încetării raportului de muncă de plata salariilor compensatorii în valoare de 15.157 RON (brut), respectiv 8.866 RON (net), iar generarea unei plăţi suplimentare de restituire a salariilor indexate, aşa cum rezultă din hotărârea primei instanţe, până la soluţionarea apelului formulat, ar prejudicia buna activitate a societăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Chestiunea de drept supusă analizei vizează încălcarea prevederilor art. 450 C. proc. civ., critici ce se subsumează motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza cererii de recurs.

Sub un prim aspect, Înalta Curte arată că termenul de apel, precum şi introducerea acestei căi de atac în termenul prevăzut de lege suspendă de drept executarea silită, efectul suspensiv menţinându-se până la pronunţarea hotărârii de către instanţa de apel.

Cu toate acestea, suspendarea executării nu se produce de drept în cazul hotărârilor care se bucură de executare provizorie de drept sau încuviinţată de instanţa de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor; conform alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.

Totodată, conform art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.

În regulă generală, interesul de a opri, chiar şi temporar, executarea silită aparţine în primul rând debitorului, executarea putând avea urmări grave pentru patrimoniul său.

Întrucât are ca efect întârzierea realizării drepturilor creditorului urmăritor, suspendarea executării silite de către instanţă este o măsură excepţională, care poate fi dispusă, în cazurile prevăzute de lege, numai atunci când este necesară pentru prevenirea producerii unor prejudicii în ceea ce îl priveşte pe debitor sau pe alţi participanţi la executarea silită, care nu ar mai putea fi reparate sau ar fi foarte dificil de reparat prin desfiinţarea ulterioară a actelor de executare.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat cererea vizând suspendarea executării provizorii a sentinţei apelate, atât cu privire la îndeplinirea cerinţelor formale, cât şi sub aspectul temeiniciei, iar soluţia a fost pronunţată cu respectarea riguroasă a dispoziţiilor art. 450 C. proc. civ.

Ca urmare a analizei efectuate, instanţa de apel a constatat că cererea îndeplineşte cerinţele formale, însă, în ceea ce priveşte temeinicia cererii, ar trebui să existe o situaţie de excepţie, justificată fie în sensul că executarea hotărârii primei instanţe ar fi în mod evident nelegală sau ar produce un prejudiciu de nerecuperat debitorului.

Or, analizând aparenţa de legalitate a hotărârii primei instanţe, din perspectiva criticilor invocate prin cererea de apel, instanţa a reţinut pe de o parte că aceasta nu poate substitui controlul judiciar şi a constatat, pe de altă parte că la o analiză formală hotărârea nu este afectată de vicii aparente.

Totodată, instanţa a constatat, pe de o parte, că nu poate fi reţinută nici existenţa unei situaţii de excepţie, dificultăţile economice ale angajatorului neputând conduce, prin ele însele, la măsura suspendării executării provizorii a hotărârii, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada unor indicii de insolvabilitate a creditoarei, care să poată conduce la concluzia că întoarcerea executării ar fi dificilă.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a soluţionat cererea cu respectarea tuturor cerinţelor legale, motiv pentru care nu poate fi reţinută nelegalitatea încheierii recurate.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că nu poate efectua o analiză a temeiniciei cererii de suspendare provizorie a executării, astfel cum urmăresc recurenţii prin expunerea exhaustivă a situaţiei de fapt şi a argumentelor care în opinia lor justifică admiterea cererii formulate, pe de o parte pentru că acesta este atributul curţii de apel învestită cu soluţionarea apelului, iar pe de altă parte pentru că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile art. 483 alin. (3) şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pe cale de consecinţă, în cauză nu subzistă motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de aceea, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Compania Municipală Parcuri şi B. S.A. şi de recurentul-intervenient Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva încheierii din 5 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.