Refugee-benefit award quashed and remanded for evidence supplementation.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2003, reclamantul G.I. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11662 din 29 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1594 din 19 decembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de persoană refugiată, în perioada 24 august 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2003.

Instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut aceeași situație, potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu cu cel al părinților săi.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul nu are calitatea de refugiat, nefăcând parte din categoriile de persoane prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002.

S-a mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În cauză, dovada refugiului părinților reclamantului nu este, însă, certă, existând doar două declarații autentificate ale martorilor G.N. și G.M., frate și, respectiv, cumnată cu reclamantul, care susțin că la data nașterii acestuia, familia se afla în refugiu în localitatea Luduș, județul Mureș, situație neconfirmată de nici o altă probă.

Adresa nr. 3967/2002, emisă de Primăria orașului Luduș, nu este concludentă cauzei, aprecierea formulată, în sensul că familia reclamantului ar fi locuit în perioada 1940 - 1944, în acea localitate, nefiind o certitudine și cu atât mai puțin s-ar putea concluziona că aceasta s-ar fi aflat în Luduș, ca urmare a refugiului din localitatea de domiciliu.

Prin urmare, față de probatoriul neconcludent și incomplet, se impune suplimentarea acestuia cu înscrisuri și/sau martori care să confirme statutul de refugiat al reclamantului și a familiei sale.

Ca urmare, pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1594 din 19 decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.