Inadmissibility of extraordinary appeal against final insurance judgment under Art. 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mr. A." al judeţului Bacău înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 20 mai 2021 sub nr. x/2021 s-a solicitat, în contradictoriu cu S.C. B. S.A. şi cu C., obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 596.779,18 RON, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului rezultat ca urmare a avarierii autospecialei de intervenţie, descarcerare, acordarea asistenţei medicale de urgenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 296/2021 din 23 septembrie 2021, Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 281/2022 din 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea Curţii de Apel Bacău nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a tratat criticile sale într-o modalitatea expeditivă, lacunară. Deşi apelul este o cale de atac devolutivă, nu a avut loc o reevaluare atât în fapt, cât şi în drept a litigiului pendinte şi că în fapt hotărârea pronunţată în apel nu reprezintă decât o reluare a considerentelor primei instanţe, fără a fi aduse minime elemente de noutate, corelativ caracterului devolutiv.

Astfel cum a susţinut recurentul-reclamant, considerentele instanţei de apel în sensul că legiuitorul a făcut o distincţie clară între persoana prejudiciată şi mandatarii săi sunt contradictorii şi străine de natura cauzei şi că, deşi, în anumite situaţii, o persoană prejudiciată ar putea să mandateze o altă persoană pentru a-i reprezenta interesele în vederea recuperării pagubei, această ipoteză nu poate fi reţinută în cauză.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că nu rezultă raţionamentul instanţei de apel în sensul în care legea ar face distincţia între persoana prejudiciată şi mandatarii săi şi că în decizia atacată nici nu se regăseşte o analiză particularizată, în sensul în care mandatarul nu s-ar regăsi printre persoanele prejudiciate.

Mai mult, faţă de întreaga conjunctură faptică, faţă de modalitatea de utilizare a autospecialei, având în vedere că aceasta a fost achiziţionată pentru dotarea şi exploatarea sa, recurentul-reclamant a arătat că a fost prejudiciat prin avarierea bunului mobil.

A mai susţinut recurentul-reclamant că decizia recurată nu conţine argumentele pentru care s-ar fi reţinut apărările intimatei, dar mai ales motivele pentru care susţinerile sale au fost lipsite de eficienţă.

Un alt motiv de casare vizează faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit recurentului-reclamant, elementul central al litigiului pendinte este recunoaşterea şi atribuirea calităţii de persoană prejudiciată, în sensul Legii nr. 132/2017, astfel încât să nu existe incertitudini asupra legitimităţii procesuale active, sens în care a invocat dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 132/2017.

Potrivit recurentului-reclamant, instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit art. 2 alin. (1) pct. 19 din Legea nr. 132 2017.

A mai susţinut recurentul-reclamant că în textul legii nu se regăseşte cerinţa identităţii între persoana prejudiciată prin producerea riscului asigurat şi proprietarul bunului avariat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, potrivit art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Bacău la 20 mai 2021 cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 sus-menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) –j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia nr. 281/2022 din 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă în apel, într-o cerere vizând materia asigurărilor.

Prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, se constată că decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului şi, având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mr. A." al judeţului Bacău împotriva deciziei nr. 281/2022 din 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.