Negative jurisdiction conflict resolved: enforcement challenge remitted to Satu Mare District Court under court-as-party rule

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 8 februarie 2022 pe rolul Judecătoriei Baia Mare – secţia civilă, sub nr. x/2022, contestatorul TRIBUNALUL MARAMUREŞ a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U., să se dispună următoarele:

- anularea încheierii civile nr. 110/2022 din 12 ianuarie 2022 a Judecătoriei Baia Mare – secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, de încuviinţare a executării silite faţă de TRIBUNALUL MARAMUREŞ, respectiv a încheierii din 18 ianuarie 2022, emise de către Biroul Executorului Judecătoresc V. în dosarul execuţional nr. x/2022, de stabilire a cheltuielilor de executare silită;

- anularea executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc V. în dosarul execuţional nr. x/2022 şi a tuturor actelor şi formelor de executare silită;

- suspendarea provizorie a executării silite în baza dispoziţiilor art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare formulate prin contestaţia la executare, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor;

- suspendarea executării silite în baza dispoziţiilor art. 719 alin. (1) din C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare;

La termenul de judecată din 11 mai 2022, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare.

Prin sentinţa civilă nr. 4024/2022 din 11 mai 2022, pronunţată de Judecătoria Baia Mare – secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul TRIBUNALUL MARAMUREŞ, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U., în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Baia Mare a reţinut că obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de o contestaţie la executare de drept comun, formulată în condiţiile art. 713 alin. (1) din C. proc. civ.

Calitatea de contestator o are o instanţă de judecată, respectiv Tribunalul Maramureş.

Faţă de această împrejurare, sub aspectul competenţei teritoriale privind soluţionarea cauzei, s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 127 alin. (21) coroborate cu cele ale art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută în a soluţiona cauza pentru instanţa care are calitatea de reclamantă în litigiul respectiv.

În speţă, Judecătoria Baia Mare este instanţa ierarhic inferioară Tribunalului Maramureş, care are calitatea de contestator în cauză, situaţie în care, de asemenea, s-a reţinut incidenţa art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., având în vedere că în cazul exercitării căii de atac competenţa teritorială ar aparţine contestatorului Tribunalul Maramureş.

Prin sentinţa civilă nr. 4570/2022 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Satu Mare – secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de instanţă din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Baia Mare; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Baia Mare; în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Nu doar sub aspectul criteriului material competenţa instanţei de executare este una exclusivă, ci şi sub aspect teritorial, instanţa de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, ceea ce imprimă şi competenţei acestei instanţe un caracter de ordine publică.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2022 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, Biroul Executorului Judecătoresc V. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. 2/2022, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. împotriva debitorului Tribunalul Maramureş.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea civilă nr. 110 din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc V. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 460/09.04.2019, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 310/A/17.07.2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a celei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Atâta timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Baia Mare, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a-i reveni Judecătoriei Baia Mare, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., în consonanţă cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 7 octombrie 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de o contestaţie la executare propriu-zisă, formulată de contestatorul TRIBUNALUL MARAMUREŞ.

Înalta Curte constată că, deşi prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu (în speţă Judecătoria Baia Mare), în analiza instanţei judecătoreşti competente la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de contestator o are TRIBUNALUL MARAMUREŞ, nu trebuie să ne raportăm la prevederile de drept comun, ci la dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Art. 127 din C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant ori de pârât, sau, în mod corespunzător, un procuror, asistent judiciar, grefier ori chiar instanţă, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Cu toate că acest articol are titlul sub marginala "competenţa facultativă", în realitate, dispoziţiile pe care le conţine sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza". Dispoziţiile legale se referă la sesizarea instanţei judecătoreşti "de acelaşi grad" cu cea la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, însă face, în continuare, referire la "circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate".

Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea de contestator a TRIBUNALULUI MARAMUREŞ atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât acesta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a contestaţiei la executare, respectiv Judecătoriei Baia Mare.

Trebuie reţinut că, prin decizia Curţii Constituţionale mai sus menţionate, s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că noţiunea de "judecător", din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Având în vedere că noţiunea de judecător la care se referă textul articolului 127 din C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte reclamantă a contestatorului TRIBUNALUL MARAMUREŞ determină incidenţa textului de lege care reglementează o competenţă teritorială exclusivă.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Oradea, în circumscripţia căreia se află Judecătoria Satu Mare, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Judecătoria Baia Mare, rezultă că Judecătoria Satu Mare este competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.