Pension appeal suspension upheld for non-appearance as abandonment presumed.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a suspendat judecarea cauzei privind pe contestatoarea A. şi pe intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, până la îndeplinirea de către contestatoare a obligaţiei stabilite în cursul judecăţii, şi anume aceea de a preciza veniturile şi vechimea care nu au fost valorificate, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri recurenta A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021/a1, la data de 15 septembrie 2021.

Prin încheierea din 8 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a suspendat judecata cererii de recurs formulate de recurenta A. împotriva încheierii din 9 iunie 2021 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

La data de 11 aprilie 2022, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021/a1.1, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 8 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Recurenta-contestatoare A. a solicitat anularea măsurii de suspendare a cauzei, urmând să fie reluată judecata.

În ceea ce priveşte suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, recurenta A. a arătat că înţelege să-şi reitereze poziţia procesuală, în sensul că atât cererea de chemare în judecată (contestaţia la decizia de pensionare), cât şi recursul nu au avut în vedere faptul că s-a solicitat şi judecata în lipsă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 414 alin. (2) şi art. 415 alin. (1) din C. proc. civ.

Intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin rezoluţia din 5 iulie 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând încheierea atacată, din perspectiva criticilor formulate şi în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greşită a măsurii suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Prin edictarea acestor dispoziţii, legiuitorul a stabilit împrejurarea că, în lipsa exprimării neechivoce a intenţiei de soluţionare a cauzei chiar şi în lipsa părţilor litigante, se prezumă că părţile s-au desistat, iar suspendarea soluţionării judecării cauzei în aceste condiţii nu apare ca o opţiune posibilă, ci ca o obligaţie legală, fiind instituită printr-o măsură imperativă.

Raţiunea normei enunţate rezidă în respectarea principiilor disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor, care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în absenţa părţilor, în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.

Astfel, judecătorul este obligat să suspende judecata, prezumţia de desistare impunând cu prioritate măsura suspendării judecăţii.

În cauză, la apelul făcut în şedinţa publică din 8 martie 2022 curtea de apel a constatat că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., dispunând în mod corect suspendarea judecării cauzei, în condiţiile în care nu s-a solicitat judecarea pricinii şi în lipsă.

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, rezultă că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată susţinerea recurentei-contestatoare A., potrivit căreia ar fi solicitat şi judecata în lipsă, o asemenea solicitare neregăsindu-se în cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva încheierii din 9 iunie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Întrucât încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 8 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.