Invalidation of extraordinary appeal for failure to substantiate grounds regarding lack of reasoning in contract termination dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the civil appeal (recurs) filed by the claimant, thereby allowing the Court of Appeal's decision to dismiss the appeal against the first-instance judgment to stand as definitive. The dispute concerned a company's attempt to annul termination notices for management, service provision, and utility supply contracts, arguing that the termination was unlawful because unpaid invoices had been settled and payments were unrecorded in the counterparty's accounting, though the lower courts had found the action unfounded. The decisive legal basis for the annulment was the nullity of the appeal under Article 486(1)(d) and (3) and Article 489(2) of the Civil Procedure Code, as the appellant formally invoked Article 488(1)(6) (lack of reasoning) but failed to provide specific arguments demonstrating that the appellate decision violated the requirements of Article 425(1)(b) or contained contradictory reasoning, instead attempting an impermissible re-evaluation of the merits in a non-devolutive appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1549 alin. (3) din C. civ, art. 1506 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ; Invalidation of extraordinary appeal for failure to substantiate grounds regarding lack of reasoning in contract termination dispute: Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., arătând că motivele invocate de recurentă nu se circumscriu celor prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să dispună:
1. anularea notificării de reziliere nr. x/02.12.2020, emisă de pârâtă şi comunicată reclamantei prin Biroul Executorului Judecătoresc C. la data de 2 decembrie 2020, având nr. 92/02.12.2020, precum şi a tuturor actelor subsecvente, întrucât notificarea este nelegală şi netemeinică; pe cale de consecinţă, a solicitat să se constate că nu este reziliat contractul de administrare şi de prestări servicii nr. x/01.04.2015 şi că acesta produce efecte în continuare, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării;
2. anularea notificării de reziliere nr. x/03.12.2020, emisă de pârâtă şi comunicată reclamantei prin Biroul Executorului Judecătoresc la data de 3 decembrie 2020, având nr. 93/03.12.2020, precum şi a tuturor actelor subsecvente, întrucât notificarea este nelegală şi netemeinică; pe cale de consecinţă, a solicitat să se constate că nu este reziliat contractul de furnizare utilităţi nr. x/01.04.2015 şi că acesta produce efecte în continuare, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării;
3. obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei;
Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 971/2021 din 24 septembrie 2021, a respins acţiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 41 din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 971/2021 din 24 septembrie 2021 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.
Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la data de 4 aprilie 2022.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii prin care s-a cerut anularea notificărilor, apreciind că decizia instanţei de prim control judiciar este nemotivată.
Astfel, s-a arătat că instanţa de apel s-a limitat la a reda "copy-paste" cele menţionate în cuprinsul sentinţei tribunalului.
Deşi s-a reţinut faptul că sumele de bani achitate de către societatea reclamantă constituie "plată cu destinaţia de utilităţi", aceste plăţi nu au produs niciun efect juridic, deoarece ele nu au fost scăzute în contabilitatea intimatei-pârâte.
Curtea de Apel Ploieşti a considerat că este vorba de o eroare de înregistrare, astfel încât nu se impune admiterea apelului sub acest aspect.
Întrucât intimata-pârâtă a ignorat plăţile efectuate şi recunoscute de expert şi de instanţe, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa anulării notificărilor pe motivul neîndeplinirii condiţiilor impuse de art. 9.2.1. lit. a) din contract şi anume existenţa unei facturi neachitate de cel puţin 3 luni - art. 1552 coroborat cu art. 1549 alin. (3) din C. civ.
Din raportul de expertiză rezultă aplicabilitatea prevederilor art. 1507 coroborate cu cele ale art. 1506 C. civ.
Recurenta-reclamantă a solicitat să fie avut în vedere procesul-verbal nr. x/23.01.2020, prin care s-au predat către intimata-pârâtă biletele la ordin nr. x/22.05.2020, nr. x/02.03.2020 şi nr. x/24.06.2020, fiind indicate datoriile ce urmau a fi stinse.
În finalul cererii de recurs, autoarea căii de atac a susţinut faptul că la data comunicării notificării toate facturile de utilităţi erau achitate, nefiind posibil să fie onorată factura din luna iunie dacă nu ar fi fost plătite integral facturile din lunile anterioare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., arătând că motivele invocate de recurentă nu se circumscriu celor prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.
Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluţia din 22 august 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Alineatul (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.
Recurenta-reclamantă din prezenta cauză a indicat, în mod expres, motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că decizia instanţei de apel este nemotivată, întrucât aceasta s-a limitat la a reda "copy-paste" cele menţionate în cuprinsul sentinţei tribunalului.
Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei din apel care să poată fi subsumate cazului de casare invocat, recurenta-reclamantă urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor solicitate, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.
În realitate, recurenta-reclamantă este nemulţumită de modalitatea în care instanţa de apel a evaluat starea de fapt, într-o manieră pe care aceasta o consideră incorectă, deoarece nu corespunde cu propria sa viziune asupra temeiniciei acţiunii.
Aşadar, Înalta Curte constată că în conţinutul cererii de recurs nu se identifică susţineri referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. sau la existenţa unor considerente contradictorii ori numai străine de natura cauzei, astfel că reţine invocarea formală a acestui motiv de recurs.
Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 41 din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.