Pension recalculation appeal inadmissible, leaves final social insurance ruling intact.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, a solicitat obligarea acesteia la plata:

- sumei de 350.000 RON, datorate ca urmare a umilinţei la care a fost expus reclamantul din cauza abuzurilor în serviciu săvârşite de salariaţii CASEI JUDEŢENE DE PENSII IAŞI, a neacordării indexării cuvenite, conform Legii nr. 19/2000, a Legii nr. 263/2010 şi a Legii nr. 192/2015, precum şi a nevalorificării perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinţei nr. x/01.08.2005, emise de S.C. B. S.A. IAŞI;

- sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2017;

De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 953/2021 din 21 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, în ceea ce priveşte recalcularea pensiei la zi şi aspectele vizând decizia nr. 247805/12.05.2020; s-a respins excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, în ceea ce priveşte recalcularea pensiei în raport de decizia nr. 247805/31.05.2019; s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de recalculare pensie în raport de decizia nr. 247805/31.05.2019; s-au respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de obiect, invocate prin întâmpinare de către pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI; s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru daunele solicitate pentru perioada anterioară datei de 21 iulie 2016; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI; s-a anulat decizia nr. 247805/31.05.2019, emisă de către pârâtă; pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii cu aplicare de la data de 21 iulie 2016, în care să valorifice integral datele cuprinse în adeverinţa nr. x/01.08.2005, emisă de S.C. B. S.A. IAŞI, respectiv să valorifice în total perioada de 9 ani, 5 luni şi 19 zile, ca activitate desfăşurată în grupa a II-a de muncă; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sumele cuvenite cu titlu de diferenţă de pensie aferente perioadei cuprinse între 27 iulie 2016 şi data emiterii noii decizii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie calculat de la 21 iulie 2016 până la data plăţii efective; totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale; s-au respins celelalte pretenţii formulate.

Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 147/2022 din 23 februarie 2022, a admis apelul formulat de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI împotriva sentinţei civile nr. 953/2021 din 21 aprilie 2021 a Tribunalului Iaşi – secţia I civilă, sentinţă care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins cererea de anulare a deciziei nr. 247805 din 31 mai 2019 şi de obligare a pârâtei la plata diferenţelor de pensie, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, ca neîntemeiată; au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate ce nu contravin deciziei; a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la data de 29 iunie 2022.

Intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului - faţă de dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului - faţă de dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi excepţia tardivităţii declarării recursului - faţă de dispoziţiile art. 485 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a transmis la dosar precizări, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimata-pârâtă.

Prin rezoluţia din 22 august 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 147/2022 din 23 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva CASEI NAŢIONALE DE PENSII PUBLICE sau împotriva caselor teritoriale de pensii (în speţă, CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI), având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse şi cele vizând asigurările sociale.

Aşa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată şi cu recurs.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 147/2022 din 23 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.