Joint liability of corporate officers for unpaid Solidarity Fund contributions and failure to remit statutory social funds despite available liquidity

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 30 din 20 mai 2003, Colegiul jurisdicțional Ialomița a admis pct. VI și VII din sesizarea Procurorului financiar și în consecință, a dispus obligarea în solidar, a directorului economic al SC A. SA Burdușani, B.L.; a șefului serviciului financiar-contabil, D.G. și a responsabilului economic cu salarizare, C.Ș., la plata sumei de 24.658.000 lei, despăgubiri civile de natura majorărilor de întârziere către societatea comercială.

Prin aceeași sentință s-au menținut măsurile asigurătorii instituite în sarcina lor și s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 300.000 lei.

În ce privește SC A. SA Burdușani, s-a dispus obligarea ei la plata către bugetul statului, a 390.084.180 lei T.V.A., cu majorări aferente, de 305.20.015 lei, plus 52.516.478, precum și la 32.850.000 lei, contribuții la fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, plus majorările aferente de 24.650.000 lei.

S-a reținut că în ce privește persoanele fizice, prin atribuțiile de serviciu ce le reveneau în funcțiile pe care le dețineau la momentul controlului, aveau obligația să cunoască prevederile legale în conformitate cu care societatea trebuia să constituie și să vireze Fondul special pentru persoanele cu handicap.

Prin decizia nr. 528 din 19 septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional declarat împotriva sentinței nr. 30/2003, de către SC A. SA Bordușani și a înlăturat dispozițiile privind obligarea acesteia, la plata acontelor bugetare.

Prin aceeași decizie, au fost respinse recursurile jurisdicționale declarate de B.L., D.G. și C.Ș., reținându-se că societatea deținea disponibilitățile necesare pentru constituirea și virarea la bugetul Fondului de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâții B.L., D.G. și C. Ș., susținând, în esență, că în cauză nu s-a avut în vedere situația financiară reală a societății, respectiv creșterea continuă a datoriilor acesteia, care a determinat Consiliul de Administrație să facă selecție a plăților ce urmau să fie executate, cu atât mai mult, cu cât există o presiune accentuată pentru plata salariilor restante.

Recursul nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 102/1999, SC A. SA Bordușani avea obligația constituirii și virării la bugetul de stat, a Fondului de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.

Pentru perioada iulie 1999 - octombrie 2000, organele de control fiscal au constatat și reținut că societatea comercială nu și-a îndeplinit această obligație, datorând la fond, suma de 32.850.000 lei, plus majorări de întârziere aferente, de 24.658.000 lei.

Deși factorii de răspundere din cadrul societății, respectiv directorul economic, șeful serviciului financiar-contabil și responsabilul economic cu salarizarea, s-au apărat constant, invocând lipsa disponibilului bănesc ca urmare a situației financiare deosebit de grele a societății, expertiza contabilă efectuată în cauză și ale cărei concluzii nu au putut fi contrazise cu documente justificative, a confirmat că pentru perioada controlată, unitatea dispunea de sumele necesare constituirii acestui fond.

De altfel, pârâții recunosc existența acestui disponibil, pe care, însă, susțin că aveau obligația să-l folosească cu prioritate absolută pentru plata salariilor restante, motivat prin faptul ca nu aveau cunoștință de prevederile O.U.G. nr. 102/1999 privind obligația constituirii și virării la Fondul solidaritatea socială pentru persoanele cu handicap.

Astfel fiind, urmează a se reține ca legală și temeinică, soluția pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.L., D.G. și C.Ș. împotriva sentinței civile nr. 518 din 19 septembrie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.