Virtual stock option bonus claim upheld; appeal annulled as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată 15 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub număr de dosar x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice TRANSELECTRICA S.A., a solicitat instanţei să dispună obligarea Transelectrica la:

• achitarea următoarelor sume către reclamant, reprezentând valorificarea OAVT -urilor, acordate cu titlu de bonus de performanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor potrivit Contractului de Mandat nr. x/13.11.2014, Anexa 1 - punctul 3, după cum urmează:

i. contravaloarea OAVT solicitate prin cererea I, respectiv suma brută de 343.897,008 RON, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data scadentă 14.12.2015 şi până la momentul achitării efective a debitului;

ii. contravaloarea OAVT solicitate prin cererea II, respectiv suma brută de 284.495,304 RON, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume calculată de la data scadentă 15.12.2016 şi până la momentul achitării efective a debitului;

iii. contravaloarea OAVT solicitate prin cererea III, respectiv suma brută de 1.493.967 RON, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data scadentă 14.12.2017 şi până la momentul achitării efective a debitului;

• actualizarea tuturor sumelor precizate la punctul 1 de mai sus cu rata de inflaţie aplicabilă;

• achitarea sumelor precizate la punctele 1 şi 2 de mai sus cu reţinerea la sursă a taxelor şi impozitelor datorate aplicabile la data scadenţei fiecărei sume în parte;

• acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.203 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 3539 din 28 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins ca tardiv formulată excepţia decăderii reclamantului din dreptul de a solicita actualizarea debitului cu rata inflaţiei. A admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALA DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A.. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului, cu reţinerea la sursă a taxelor şi impozitelor datorate, suma de 343.897,008 RON, reprezentând contravaloare OAVT, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi dobândă legală penalizatoare aferentă acestei, calculată de la data de 14.12.2015 până la data achitării integrale a sumei de 343.897,008 RON. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului, cu reţinerea la sursă a taxelor şi impozitelor datorate, suma de 284.495,304 RON, reprezentând contravaloare OAVT, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi dobândă legală penalizatoare aferentă acestei, calculată de la data de 15.12.2016 până la data achitării integrale a sumei de 284.495,304 RON. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului, cu reţinerea la sursă a taxelor şi impozitelor datorate, suma de 1.493.967 RON, reprezentând contravaloare OAVT, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi dobândă legală penalizatoare aferentă acestei, calculată de la data de 14.12.2017 până la data achitării integrale a sumei de 1.493.967 RON. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 34203 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta COMPANIA NAŢIONALA DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre judecare, iar pe fondul cauzei pronunţarea unei hotărâri prin care să se respingă în totalitate cererea de chemare în judecată formulată de către intimatul - reclamant A., că neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALA DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3539 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat.

A fost obligată apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de11.578 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a declarat recurs.

În termen legal, pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

În argumentarea recursului, susţine, în esenţă, că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este nelegală, întrucât instanţă de apel nu a identificat, interpretat şi aplicat corect normele legale de drept material incidente.

Se arată că A. a îndeplinit în perioada 21.07.2014 - 30.05.2017 funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere al CNTEE Transelectrica SĂ, în temeiul contractului de mandat nr. x/13.11.2014, precum şi al Hotărârii AGOA nr. 5/06.11.2014.

Prin contractul de mandat a fost convenită remuneraţia, constând dintr-o componenta fixă, precum şi dintr-o componentă variabilă formată din 3 elemente:

- 12 indemnizaţii fixe pentru îndeplinirea indicatorilor EBITDA, timp mediu de întrerupere şi total investiţii; bonus de performanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor pentru acţionari şi bonus suplimentar de performanţă.

În considerarea prevederilor contractuale, Compania e emis următoarele Certificate:

- Certificatul OAVT (Opţiuni pentru Acţiuni Virtuale Transelectrica) nr. x/17.11.2014 (Pachetul 1), prin care intimatul - reclamant a primit un număr de 28848 OAVT-uri, aferente perioadei 21.07.2014-14.11.2014,

- Certificatul OAVT nr. x/17.11.2014, prin care a primit un număr de 90000 OAVT pentru mandatul exercitat în perioada 15.11.2014 - 14.11.2015 (Pachetul 2).

- Certificatul OAVT nr. x/16.11.2015 (Pachetul 3), prin care a primit un număr de 60000 OAVT pentru perioada 15.11.2015- 14.11.2016.

- Certificatul OAVT nr. x/18.11.2016 (Pachetul 4), prin care a primit un număr de 60.000 OAVT pentru perioada 15.11.2016-30.05.2017.

Suma de 343.897,008 RON reprezintă sume aferente Cererii I (nr. x/13.11.2015), prin care a solicitat contravaloarea transei 1 din pachetul 1 (1/3 din 28848 OAVT) valorificabilă în data de 15.11.2014, contravaloarea transei 2 din Pachetul 1 (1/3 din 28848 OAVT) transă valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2015.

Suma de 284.495,304 RON reprezintă suma aferentă Cererii nr. II (x/14.11.2016), contravaloarea tranşei 3 din Pachetul 1 (1/3 din 69738 OAVT), valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2018.

Suma de 1.493.967 RON reprezintă suma aferentă Cererii nr. III (x/13.11.2017), contravaloarea Pachetului 2 integral (90000 OAVT), ultima transă fiind valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2017, contravaloarea tranşei 2 din Pachetul 3 (30000 OAVT), valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2017 şi contravaloarea tranşei 1 din Pachetul 4 (30000 OAVT), valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2017.

Astfel, prin raportare la situaţia din prezenta cauză, o serie de reguli prezintă o relevanţă deosebită, respectiv dispoziţiile art. 1266 alin. (1), art. 1267, art. 1268 C. civ., pe care le enunţă.

Consideră că instanţa de apel trebuia să interpreteze contractul în aşa fel încât să ţină cont de voinţa reală a părţilor la momentul încheierii contractului, să urmărească în mod coordonat şi sistematic sensul prevederilor contractuale şi, nu în ultimul rând să confere eficacitate clauzelor vizate.

Decizia atacata încalcă principiul libertăţii de voinţă exclusive statornicit de art. 1169 C. civ. (principiul libertăţii de a contracta - Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri).

Conform art. 3.4 din contract, mandatarul beneficiază de o componenta variabila a remuneraţiei conform prevederilor Anexei 1 pentru îndeplinirea criteriilor şi obiectivelor de performanţă aprobate de AGA, prevăzute în Planul de Administrare şi preluate în planul de management.

Primul paragraf al Anexei 1 la contract prevede că mandatarul beneficiază de remuneraţia variabilă sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor. Deci, intenţia reală a părţilor la momentul aprobării şi încheierii contractelor de mandat a fost de a condiţiona plata tuturor componentelor remuneraţiei mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remuneraţiei.

Art. 13.1 din contract prevede faptul că acest act se completează cu orice alte prevederi legale incidente.

Or, conform art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, elementele componentei variabile sunt interdependente.

Aşa cum se poate citi şi interpreta norma juridica din punct de vedere gramatical, componenta variabilă nu poate fi decât una singura, indiferent de numărul elementelor sale componente: "Art. 37 alin. (2), Remuneraţia membrilor consiliului de administraţie sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere este formată dintr-o indemnizaţie fixă lunară şi o componentă variabilă constând într-o cotă de participare la profitul net al societăţii, o schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza indicatorilor de performanţă."

Art. 3.4 din Contract coroborat cu art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 nu poate fi interpretat decât în sensul în care cele 3 elemente ale componentei variabile sunt interdependente.

Astfel, cât timp unul dintre elemente nu poate fi acordat din cauza neîndeplinirii condiţiilor impuse punctual prin Anexa nr. 1 la Contract, rezulta în mod automat că nici celelalte elemente nu pot fi acordate.

Acordarea bonusului de performanţă pentru anul 2014, anul 2015 şi anul 2016 este justificată doar de contribuţia mandatarului la performanţa acţiunilor Transelectrica.

Intimatul - reclamant nu a dovedit, conform art. 249 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor pentru a beneficia de componenta variabila aferenta Certificatului OAVT, care fac obiectul prezentului litigiu.

Conform Planului de Administrare pe anii 2013-2017, strategia de administrare a Consiliului de Supraveghere este fundamentată pe stabilirea unui set de criterii şi obiective de performanţă pentru Directorat şi introducerea mecanismului de conducere pe baza de obiective şi remunerare cu componenta variabila în funcţie de performanţa realizată.

Cu alte cuvinte, nu este posibil a se reţine dreptul intimatului - reclamant doar la un element al componentei variabile, independent de celelalte elemente, de vreme ce norma legală prevede o singură componentă variabilă dependentă de îndeplinirea tuturor indicatorilor de performanţă.

Conform informaţiilor publice aflate pe site-ul Companiei, în raportările periodice, şi ale datelor din Planul de administrare (aflate la dosar), rezulta că au fost stabiliţi indicatori de performanţă care urmau să fie avuţi în vedere la acordarea componentei variabile şi obiectivul fiecărui an din 2014 până în 2017.

Răspunderea contractuală este supusa principiului disponibilităţii, în sensul că părţile pot conveni în orice mod înlăturarea sau diminuarea acesteia, chiar şi în condiţiile în care au stipulat în mod expres, în contract, cazurile de răspundere, întrucât creditorul are dreptul, de a uza de mijloacele legale pentru a-şi acoperi prejudiciile suferite că urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale.

Aplicând acest principiu, Transelectrica se afla în situaţia clară în care şi-a exercitat dreptul de a nu achita sume necuvenite ulterior constatării neîndeplinirii performanţei. Suplimentar, compania, chiar prin membrii organelor de conducere, a conceput contractele astfel încât să se înţeleagă faptul că sumele sunt interdependente, chiar daca acestea au fost enumerate distinct, însă, topica şi construcţia gramaticala nu pot fi confundate cu diviziunea obligaţiilor asumate.

Din punct de vedere al interpretării gramaticale, se poate constata faptul că modul de calcul de la pag 16 - 17 din Anexa la contract este cu titlu exemplificativ "valoarea remuneraţiei variabile ar putea fi...". Cum verbele sunt la modul condiţional optativ prezent, denotă faptul că acţiunea de valorificare a Certificatelor OAVT poate fi realizabilă doar dacă este îndeplinită o anumită condiţie.

Principiul consensualismului, aplicabil în cauza dedusă judecăţii, dar şi contractelor în general, aduce în faţa părţilor contractante asumarea echilibrului contractual înăuntrul şi în afara formei scrise, astfel încât efectele să devină aplicabile doar în baza îndeplinirii obligaţiilor.

Forma cerută pentru opozabilitate este, în fapt, un demers pe care îl pot face părţile semnatare pentru garantarea îndeplinirii obligaţiilor, în considerarea faptului că acest lucru nu s-ar întâmpla.

Contractul de mandat, mai arată recurenta, nu este doar un simplu acord al voinţelor, reprezintă şi interesele reunite ale părţilor, fiind în fapt un summum al voinţelor şi intereselor părţilor - recurenta să obţină performanţa în urma activităţii intimatului, iar acesta din urma să dovedească capacitatea profesională şi astfel să îndeplinească condiţiile de acordare a sumelor bonus de performanţă.

În acest raport juridic, elementul contractual subiectiv este interesul părţilor, elementul de bază ce da contractului o anumită utilitate, care înseamnă realizarea intereselor părţilor. Pentru că scopul fiecărei părti contractante este de a-şi satisface un interes, contractul trebuie să genereze sau să permită un echilibru al prestaţiilor reciproce, menit a asigura fiecăreia dintre părţi efectele utile ale contractului. Echilibrul prestaţiilor trebuie stabilit în concilierea intereselor părţilor, ca expresie a justiţiei contractuale, evaluare ce cade în sarcina instanţei de judecată.

A reduce un contract de mandat la o simpla formă scrisă, aşa cum îşi doreşte intimatul, ar înseamna a nega contractului funcţia de principal mijloc de realizare a activităţii profesionale, realitatea economica impunând un comportament asumat, apt să satisfacă cerinţele angajatorului, care, prin promisiunea acordării unor bonusuri se aşteaptă la rezultate financiare, organizatorice şi manageriale de excepţie, cu atingerea unei performanţe deosebite.

Prin semnarea unui astfel de contract părţile contractante îşi "vehiculează" interesul, fiecare dintre acestea asumându-şi sarcina realizării interesului celuilalt contractant, care, la rândul sau are încredere că interesul sau vă fi atins prin demersurile sau conduita celeilalte părţi, iar obiectul comun al încheierii şi executării contractului va fi obţinut. A semna un contract, din poziţia unui "profesionist", într-un contract de anvergura, cum este cel evaluat în cauza dedusa judecăţii, este similar cu angajarea într-o misiune, un parteneriat.

Conceptul de echilibru contractual este important în cauza de faţă deoarece este vorba despre un contract pe termen lung, cu prestaţie succesivă, caracterizat prin continuitate, încredere şi asumare a unor riscuri. Aceste contracte sunt adevărate parteneriate intre co-contractanţi, aceştia fiind solidar obligaţi să asigure utilitatea contractului, iar pentru a putea obţine propriul avantaj, preconizat prin încheierea contractului, fiecare parte este obligată să-şi pună şi să-şi menţină co-contractantul în postura de a-şi realiza interesele, în acest fel asigurându-se perenitatea contractului. Un partener contractual care caută o îmbogăţire fără justa cauza devine un partener de risc şi transforma rapid un câştig aparent într-o pierdere certă.

Interpretarea contractului, cu referire la drepturi si obligaţii, cade in sarcina instanţei de judecata care are obligaţia de a stabili ca nici una dintre părţi să nu-şi exercite drepturile în mod subiectiv şi să accepte adaptarea acestuia atunci când pretenţiile se bazează pe un dezechilibru originar sau când generează, prin executarea sa, un dezechilibru, ducând la negarea esenţei contractului care înseamnă reunirea voinţelor şi intereselor părţilor, în acelaşi timp şi pe toată durata existenţei sale.

Mai mult, în accepţiunea legii, bonusul de performanţă nu poate exista fără "definirea în clar a performaţei atinse", aşa cum aceasta este înţeleasă de către fiecare mandant în parte. În situaţia de faţă, intimatul, printr-o relatare selectivă a obligaţiilor asumate prin contract, a reuşit să inducă instanţei ideea că, indiferent de modul în care şi-a gestionat activitatea în cadrul CNTEE Transelectrica S.A., societatea ar fi avut către acesta doar obligaţii, dreptul de a evalua performanţa acestuia, fiind prezumat ca şi inexistent, aspect pe care instanţa de fond îl ignoră cu desăvârşire.

Art. 1350 C. civ. arata faptul că "orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat". Proba neexecutării obligaţiilor este uşor de administrat, situaţiile financiare consolidate demonstrând că nu există performanţă din partea reclamantului.

Conform Situaţiilor financiare şi ale datelor din Planul de administrare, rezulta că au fost stabiliţi indicatori de performanta care urmau să fie avuţi în vedere la acordarea componentei variabile şi obiectivul fiecărui an din 2014, 2015, 2016 şi 2017.

În ceea ce priveşte elementul reprezentat de bonusul de performantă, acesta poate fi acordat numai în măsură în care se constata îndeplinirea indicatorilor aferenţi primului element al componentei variabile, fiind dependent de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii. Or, rentabilitatea este dependentă de implementarea în mod corespunzător a Planului de administrare.

Pachetul de OAVT, la acordare, nu are nicio valoare (sunt opţiuni pe acţiuni virtuale), dar urmează să obţină o valoarea concretă la momentul valorificării, odată cu depunerea cererii de valorificare, aceasta urmând a putea fi cuantificata abia la termenele contractuale de valorificare, respectiv începând cu noiembrie, moment în care se poate evalua plus-valoarea adusa de mandatar (intimatul în cazul de faţă) asupra acţiunilor Transelectrica, dependent de îndeplinirea indicatorilor de performanta asumaţi contractual şi prin Planul de Administrare.

Dreptul de valorificare este dependent de îndeplinirea unor obligaţii asumate contractual de către intimat, respectiv îndeplinirea indicatorilor de performanta prin prisma cărora se cuantifica activitatea mandatarului. Acest aspect trebuie avut în vedere de către instanţă, întrucât este inadmisibil a retine o obligaţie de plata fără a observa dacă sunt întrunite condiţiile contractuale pentru existenţa acestei obligaţii, cu atât mai mult cu cât ne aflam în sfera contractului de mandat, de administrare a unei societăţi.

Printre clauzele obligatorii ale unui contract de mandat se regăsesc cele privind drepturile şi obligaţiile reciproce. Or, este inadmisibil a se reţine doar dreptul mandatarului de a încasa remuneraţia, câtă vreme obligaţia mandatarului se dovedeşte a fi neîndeplinită. Legătura dintre plata aferentă componentei variabile şi îndeplinirea indicatorilor de performanţă este de esenţă obligaţiilor contractuale, întrucât altfel, ne-am afla în ipoteza în care Transelectrica ar fi obligată la o plată care ar corespunde unei neîndepliniri a mandatului de către mandatarul reclamant.

Dacă s-ar admite că fiecare element al componentei variabile a remuneraţiei este autonom, atunci mandatarii ar putea urmări în exercitarea mandatului sau doar propriile sale interese, iar nu pe cele ale Transelectrica, astfel cum s-au obligat prin Contractul de Mandat.

Interpretarea reclamantului şi interpretarea instanţei de apel, conform căreia acordarea bonusului este condiţionată prin voinţă părţilor doar de indicatorul rentabilităţii acţiunilor sunt prin urmare total eronate şi nesusţinute de dovezile administrate, fiind în total dezacord cu voinţa reală a părţilor.

În privinţă dobânzilor, precum şi a actualizării cu indicele de inflaţie, apreciază ca fiind nelegală soluţia Curţii de Apel Bucureşti de menţinere a sentinţei primei instanţe, motiv pentru care solicită respingerea acestor capete de cerere, ca şi consecinţă a respingerii capetelor de cerere privind debitele principale.

Dispoziţiile art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011 sunt de strictă interpretare şi aplicare, fiind aplicabile doar în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, ipoteză care nu se regăseşte în speţă, întrucât raportul juridic dintre societate şi reclamant, în calitatea acestuia de membru în Consiliul de Supraveghere este un raport între un profesionist şi o persoană fizică, reclamantul nefăcând dovada că se încadrează în noţiunea de profesionist, în sensul art. 3 alin. (2) C. civ. şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Reglementarea actuală nu prevede că dispoziţiile aplicabile în raporturile dintre profesionişti vor guverna ambele părţi, chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil (comercial), spre deosebire de dispoziţiile art. 56 Codul comercial, abrogate prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

În privinţa excepţiei decăderii reclamantului din dreptul de a solicita suma pretinsă cu titlu de actualizare cu indicele de inflaţie, învederează că instanţa de fond în mod eronat a respins-o ca tardivă.

La termenul de judecată din data de 20.06.2019, instanţa a pus în vedere reclamantului, sub sancţiunea decăderii, să evalueze capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a debitului principal şi pentru a se achita taxa de timbru la această valoare, acordându-i termen de depunere a notei de calcul şi a taxei de timbru cu minim 5 zile înainte de termenul de judecată din data de 19.09.2019.

Reclamantul nu a respectat termenul minim de 5 zile anterioare termenului de judecată, depunând nota de calcul şi dovada achitării taxei judiciare de timbru cu două zile înainte de termen, în ziua de 18.09.2019, iar la dosar au ajuns în ziua termenului de judecată.

Faţă de această situaţie, la termenul de judecată din data de 19.09.2019, pârâta a solicitat amânarea judecării cauzei în vederea comunicării actelor nou depuse, care nu puteau fi verificate în faţa judecătorului, care a acordat termen şi a trecut la strigarea următoarei cauze. La următorul termen de judecată, după studierea cererii precizatoare comunicată în data de 19.09.2019, pârâta a invocat excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a solicit actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 343.897,008 RON, reprezentând contravaloare OAVT.

Prima instanţă a încălcat şi principiul rolului activ al judecătorului reglementat prin art. 22 alin. (2) C. proc. civ. prin faptul că a dispus îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen, sub sancţiunea decăderii, şi nu a constatat nerespectarea acestei obligaţii, chiar şi din oficiu, fără să aştepte ca pârâta să invoce această sancţiune.

Principiul rolului activ al judecătorului trebuie interpretat şi aplicat în corelaţie cu restul principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil, printre care cel reglementat de 10 alin. (1), C. proc. civ., conform căruia "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost admisă declaraţia de abţinere de la soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, formulată de doamna judecător B..

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 mai 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentelor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurente rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurenta-pârâtă tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, iar faptul că se indică anumite dispoziţii legale (ex: art. 1266 alin. (1), art. 1267, art. 1268 C. civ. etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceleaşi parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Bucureşti spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.