Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2281/2022 AI generated

Moral damages quantum in traffic accident not subject to cassation review for lack of legal violation

Case Number Decizia nr. 2281/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice annulled the appeal on merits (recurs) filed by the insurer, leaving the lower courts' judgments in force, thereby effectively allowing the plaintiff to prevail in the initial personal injury claim where the insurer was obligated to pay 55,000 EUR in moral damages, 331.22 RON in material damages, and 1,900 RON in lost benefits. The dispute involved a challenge by the defendant insurer against a civil decision that upheld a first-instance award for a traffic accident, with the appellant arguing that the compensation for moral damages was excessive and failed to apply established jurisprudence or objective quantification guidelines. The Supreme Court ruled that the appeal was inadmissible because the appellant merely re-argued factual and equitable issues—concerning the proportionality and amount of non-pecuniary damages—without demonstrating specific legal violations or errors of law required for a cassation appeal under Article 488(1)(6) and (8) of the Code of Civil Procedure, as the review at this level is strictly limited to legality rather than the correctness of the quantum assessment.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 425 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Moral damages quantum in traffic accident not subject to cassation review for lack of legal violation: The dispute involved a challenge by the defendant insurer against a civil decision that upheld a first-instance award for a traffic accident, with the appellant arguing that the compensation for moral damages was excessive and failed to apply established jurisprudence or objective quantification guidelines. The Supreme Court ruled that the appeal was inadmissible because the appellant merely re-argued factual and equitable issues—concerning the proportionality and amount of non-pecuniary damages—without demonstrating specific legal violations or errors of law required for a cassation appeal under Article 488(1)(6) and (8) of the Code of Civil Procedure, as the review at this level is strictly limited to legality rather than the correctness of the quantum assessment.

Keywords

AI generated
quantum of moral damages damages from traffic accident civil judgment insurer equitable compensation cassation review

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Serves as the main ground for the verdict, authorizing the annulment of the appeal on merits due to the absence of valid grounds for cassation.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 18.04.2018, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi C. S.A. solicitând admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro (466.000 RON) la cursul BNR din ziua efectuării plăţii (din care suma de 463.763 RON daune morale, suma de 336,22 RON daune materiale şi suma de 1.900 RON beneficiu nerealizat - diferenţa dintre veniturile nete obţinute pe durata concediului medical şi cele din CIM) urmare a accidentului de circulaţie produs din culpa exclusivă a numitei B. la data de 14.06.2017, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a tuturor cheltuielilor ocazionate de acţiunea dedusă judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 2923 din 15 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., intervenient forţat fiind B., fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 331,22 de RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, a sumei de 55.000 de euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi 1900 RON beneficiu nerealizat. Pentru celelalte sume cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6299,5 RON, reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru, 63 RON reprezentând taxă expertiză medico-legală şi 2000 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot sau, după caz, în parte a hotărârii apelate.

Prin decizia civilă nr. 689 A din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2938 din 15 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B..

În termen legal, pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 689 A din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, în argumentarea cererii de recurs, susţine, în esenţă, că înţelege să îşi întemeieze recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. având în vedere decizia instanţei de apel referitoare la cuantumul daunelor morale acordate reclamantului A. faţă de faptul că instanţa a pronunţat o hotărâre doar parţial motivată, încălcând astfel norme legale imperative.

În situaţia casării, solicită instanţei de recurs, să pună în vedere instanţei de trimitere, ca despăgubirile pentru prejudiciul personal nepatrimonial ce vor fi acordate să fie stabilite prin raportare la sumele avute în vedere de instanţele naţionale în situaţii similare şi în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie.

Înţelege să critice soluţia Curţii de Apel Bucureşti motivat de împrejurarea că instanţa de apel prin hotărârea pronunţată a nesocotit jurisprudenţa în materie.

Instanţa de apel, arată recurenta, a avut în vedere faptul că nu mai este necesară examinarea jurisprudenţei în această materie faţă de faptul că Norma ASF nr. 39/2016 şi Norma ASF 20/2017 nu mai reglementează criteriul prevăzut de art. 49 lit. f) din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 14/2011 sau art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

Totodată, în opinia recurentei-pârâte, daunele acordate reclamantului pentru o fapta săvârşită sub forma culpei şi care nu a produs urmări ireversibile pentru sănătatea reclamantului - exced limitelor prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale ce oferă criterii obiective de cuantificare raportat la jurisprudenţa instanţelor.

Apreciază în acelaşi sens că daunele acordate reclamantului nu păstrează acel raport de rezonabilitate şi proporţionalitate cu dauna suferită, fiind aproape de limita maximă a despăgubirii acordate în România pentru astfel de cazuri.

Or, Curtea Europeană, în practica sa, a arătat adesea faptul că important este principiul echităţii în materia daunelor morale, astfel încât pe de o parte fiecare persoană să primească o satisfacţie echitabilă, iar pe de altă parte despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

În acest sens, recurenta consideră că instanţa de apel nu a motivat şi nu a argumentat în suficientă măsură respingerea apelului său.

Daunele morale, mai susţine recurenta, trebuie să reprezinte o compensaţie pentru suferinţele produse, iar nu o acoperire a unui prejudiciu imposibil de cuantificat şi nicidecum o sancţiune îndreptată împotriva asiguratului.

În lipsa unor criterii obiective, era imperios necesar ca instanţa de apel să se raporteze la jurisprudenţa în materie.

În acest context, suma de 7500 RON oferită intimatului, de către recurentă, ar fi fost suficientă.

Solicită admiterea recursului.

Intimatul-pârât A. şi intimata-intervenientă B. nu ai formulat întâmpinări.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 mai 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. S.A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Deşi a indicat dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., în motivarea recursului, se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Rolul jurisprudenţei în cuantificarea în bani a unei stări subiective este acela de a furniza criterii generale de apreciere fundamentate în practica judiciară.

Este de subliniat că aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii şi solicitarea recurentei de diminuare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situaţii de fapt, trimiterile la doctrina şi jurisprudenţa în materie, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Prin urmare, susţinerile privind cuantumul daunelor acordate nu sunt suficiente dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul rutier asupra reclamantului şi de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensaţiile morale în asemenea cazuri.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 689A din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 689A din 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.