Insurer prevails as High Court upholds inadmissibility ruling on motion to annul appellate decision ordering flying-disability indemnities.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 mai 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunţa: să fie obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 4.400 USD sau echivalent în RON la data plăţii efective, sumă ce reprezintă despăgubire/indemnizaţie de asigurare pentru pierderea temporară a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor pentru perioada 31.08.2017-19.12.2017 (110 zile x 40 USD/zi); să fie obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 65.000 USD sau echivalent în RON la data plăţii efective, sumă ce reprezintă despăgubire/indemnizaţie de asigurare pentru pierderea permanentă/definitivă a capacităţii/aptitudinii medicale de zbor; să fie obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 69.400 USD (4.400 USD + 65.000 USD), de la data de 20.02.2018 (dată la care pârâta a fost pusă în întârziere) şi până la data achitării efective; să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 2924 din 15 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B..

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 4400 USD echivalent în RON din ziua plăţii, reprezentând despăgubire pentru pierderea temporară a capacităţii medicale de zbor aferentă perioadei 31.08.2017-19.12.2017, 65.000 USD echivalent în RON din ziua plăţii, reprezentând despăgubire pentru pierderea permanentă a capacităţii medicale de zbor, precum şi la plata dobânzii legale aferentă sumelor de mai sus de la data de 20.02.2018 până la data plăţii efective a debitului principal.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7469,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (7406,44 RON taxă judiciară de timbru şi 63 RON taxă INML).

Împotriva sentinţei, pârâta B. S.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, a fost anulat ca netimbrat.

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar x/2020, contestatoarea B. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata A., ca inadmisibilă.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

În argumentarea cererii de recurs, a arătat că prin decizia recurată, faţă de dispoziţiile art. 503 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de B. S.A., reţinând că decizia pronunţată în apel, care a făcut obiectul contestaţiei în anulare, putea fi atacată cu recurs.

În opinia recurentei, din interpretarea şi corecta aplicare a art. 504 C. proc. civ., rezultă fără dubiu că o contestaţie în anulare este inadmisibilă pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) atunci când există deschisă calea apelului sau a recursului. Per a contrario, pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2), contestaţia în anulare este admisibilă.

Or, astfel cum a reţinut şi instanţa, B. S.A. şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2, şi nu pe cele ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, recurenta apreciază ca fiind admisibilă contestaţia în anulare.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea contestaţiei în anulare.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 martie 2022 a fost încuviinţat în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. (fostă C.) împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă şi a fost acordat termen pentru judecarea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se impune precizarea faptului că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Înalta Curte subliniază că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege să anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Contrar susţinerilor recurentei, decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor art. 504 C. proc. civ., conform cărora: "contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului".

Sunt lipsite de justificare susţinerile recurentei în sensul că aceasta şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., iar nu pe cele ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, calea de atac exercitată ar fi fost admisibilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.: "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale" şi cu cele ale art. 503 alin. (3) din acelaşi cod "dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".

Prin urmare, esenţial în aprecierea admisibilităţii contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este faptul ca această cale extraordinară de atac să fie promovată fie împotriva unei decizii pronunţate în recurs potrivit art. 503 alin. (2) din acelaşi cod, fie împotriva unei hotărâri a instanţei de apel ce nu poate fi atacată cu recurs potrivit art. 503 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Astfel cum s-a arătat, contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. poate avea ca obiect o hotărâre a instanţei de recurs, textul legal având în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului: "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale", iar, în cauză, decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost pronunţată în apel.

În acest context juridic, ţinând seama că prin contestaţia în anulare s-a invocat motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti s-a raportat cu justeţe la alin. (3) al aceluiaşi articol, reţinând în mod legal că această cale extraordinară de atac se poate formula doar împotriva acelor hotărâri ale instanţelor de apel care nu pot fi atacate, potrivit legii, cu recurs, ceea ce în cauză nu se confirmă.

Aceasta întrucât, decizia care a format obiectul contestaţiei în anulare (decizia civilă nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018) este susceptibilă de recurs, având în vedere că aceasta a fost pronunţată în apel, în cadrul unui litigiu în materia asigurărilor, iar, în raport cu art. 24 C. proc. civ. coroborat cu art. 483 C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul promovării acţiunii (4 mai 2018), hotărârile în materia asigurărilor erau supuse recursului.

Aşa fiind, în mod legal instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a reţinut că împotriva hotărârii atacate nu se poate formula contestaţie în anulare, dând o corectă eficienţă normelor de drept şi regulilor de procedură aplicabile, pe care s-a bazat soluţia.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. (fostă C.) împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, menţinând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. (FOSTĂ C.) împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.