Transaction contract nullity action: appeal annulled for failure to pre-pay judicial stamp

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar x/2020, reclamanţii A. S.R.L., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L., au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de tranzacţie încheiat la data de 15.05.2020 între administrator E. în numele A. S.R.L. şi administrator F. în numele D. S.R.L. pentru cauză ilicită, imorală, ilicitul incluzând şi frauda la lege şi să se constate inexistenţa obligaţiei de restituire a sumelor încasate de creditoarea A. S.R.L. de la pârâtă în temeiul sentinţei arbitrale nr. 15/2020 până la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în prezenta cauză.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1235, 1238 C. civ., art. 176 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa nr. 740 din 22 iunie 2021 Tribunalul Prahova a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţei au formulat apel reclamanţii A. S.R.L., B. şi C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 413 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanţii A. S.R.L., B., în calitate de asociat şi administrator al A. S.R.L., şi C., împotriva sentinţei nr. 740 din 22 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.R.L.; a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de tranzacţie încheiat la data de 15.05.2020 între D. S.R.L. şi A. S.R.L. prin administratorul E.. S-a respins în rest acţiunea.

A fost obligată intimata-pârâtă să plătească apelanţilor suma de 8.189,86 RON taxă judiciară de timbru şi 5.000 RON onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată la instanţele de apel şi fond.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., pârâta D. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

Recurenta-pârâtă D. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

Intimaţii-reclamanţi A. S.R.L., B. şi C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul din 2 noiembrie 2022, completul de judecată a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs faţă de lipsa nejustificată a părţilor, legal citate, şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Excepţiile de procedură, cum este şi excepţia netimbrării, sunt cele care nu pun în discuţie fondul dreptului. Mai mult decât atât, instanţa nu poate dispune niciun fel de măsuri decât dacă este legal sesizată, iar în cazul neachitării taxei judiciare de timbru, condiţia legalei sesizări a instanţei nu este îndeplinită.

Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, va fi anulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere prin adresele emise la 14 martie 2022 şi comunicate la sediile menţionate în cererea de recurs, să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4144,93 RON, stabilită în sarcina sa.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 413 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.