Nullity of appeal for failure to articulate specific grounds of illegality in specific performance of preliminary sale-purchase agreement

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş sub număr de dosar x/2012, precizată la 5 octombrie 2015 şi 5 mai 2021, notele de şedinţă depuse în timpul judecăţii şi concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 18 octombrie 2021, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei să dispună:

1. în principal, obligarea pârâtei de rd. 1 C. S.A. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, iar, în caz contrar, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, cu privire la următoarele imobile situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv:

a. Terenul în suprafaţă de 5.327 mp şi construcţiile C2 şi C3, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad x;

b. Terenul în suprafaţă de 4.478 mp şi construcţiile C1- parter şi C9, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad. x, respectiv x;

c. Terenul în suprafaţă de 959 mp şi construcţiile C12, C13 şi C14, astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad x, respectiv x;

d. Terenul în suprafaţă de 8.613 mp şi construcţiile C4, C5, C6 şi C7, astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad. x, respectiv x.

2. În subsidiar, obligarea pârâtei de rd. 1 C. S.A. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, cu privire la următoarele imobile situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv:

a. Terenul în suprafaţă de 4.478 mp şi construcţiile C1- parter şi C9, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad. x, respectiv x;

b. Terenul în suprafaţă de 959 mp şi construcţiile C12, C13 şi C14, astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad x;

c. Terenul în suprafaţă de 8.613 mp şi construcţiile C4, C5, C6 şi C7, astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad. x, respectiv x.

3. Obligarea pârâtei de rd. 2 S.C. D. S.R.L. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv:

a. Cota de 1/1 parte din construcţiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 şi C11, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureş), nr. cad. x;

4. Evidenţierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate la pct. 1, 2 şi 3 în favoarea lor;

5. Obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 113 din 5 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2012, s-a respins cererea formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâtele Societatea "C." S.A. (TAM) şi Societatea "D." S.R.L.; s-a respins cererea reclamanţilor B. şi A. pentru acordarea cheltuielilor de judecată; reclamanţii B. şi A. au fost obligaţi să plătească pârâtelor Societatea "C." S.A. şi Societatea "D." S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 30.000 RON.

În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că între C. S.A. şi D. S.R.L., în calitate de promitente vânzătoare şi reclamanţii A. şi B., în calitate de promitenţi cumpărători, au fost încheiate antecontractele de vânzare cumpărare atestate de către avocat prin încheierea nr. 45/03.08.2012, respectiv prin încheierea nr. 46/03.08.2012.

Prin antecontractul de vânzare cumpărare atestat de către avocat prin încheierea nr. 45/03.08.2012, pârâtele C. S.A. şi D. S.R.L. s-au obligat să vândă reclamanţilor următoarele imobile situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv: terenul în suprafaţă de 4.478 mp şi construcţiile C1- parter şi C9, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad. x; - terenul în suprafaţă de 5.327 mp şi construcţiile C2 şi C3, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad x – C2; terenul în suprafaţă de 959 mp şi construcţiile C12, C13 şi C14, astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureş, nr. cad x; - terenul în suprafaţă de 8.613 mp şi construcţiile C4, C5, C6 şi C7, astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. x.

Prin antecontractul de vânzare cumpărare atestat de către avocat prin încheierea nr. 46/03.08.2012, pârâta D. S.R.L. s-a obligat să vândă reclamanţilor imobilele situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv cota de 1/1 parte din construcţiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 şi C11, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureş), nr. cad. x – C1 (etaj). 5618 – C3 şi 5618 – C4.

Tribunalul a constatat că acţiunea dedusă judecăţii este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1669 C. civ., care reprezintă reglementarea specială în materia promisiunii de a contracta, aplicabilă contractelor de vânzare-cumpărare, dispoziţiile art. 1279 alin. (3) C. civ., constituind reglementarea generală. Ambele dispoziţii legale dau dreptul uneia dintre părţi să solicite instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare "numai dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite" – conform dispoziţiilor art. 1669 teza finală C. civ. sau "atunci când ... cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite". În plus reglementarea generală prevede că partea care face o astfel de solicitare să-şi fi îndeplinit propriile obligaţii.

Din analiza acestor dispoziţii a rezultat că pentru a putea fi primită cererea reclamanţilor se impune a fi îndeplinite două condiţii: să fi fost îndeplinite toate condiţiile de validitate şi reclamanţii să-şi fi îndeplinit propriile obligaţii.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de fond a conchis că, în condiţiile în care nu există o Hotărâre AGEA a societăţii C. S.A. pentru aprobarea vânzării imobilului, nu este îndeplinită condiţia specială impusă de art. 15322 din Legea nr. 31/1990 pentru a putea fi pronunţată o hotărâre care să ţină loc de act autentic în baza antecontractului de vânzare cumpărare atestate de către avocat prin încheierea nr. 45/03.08.2012, astfel că, în speţă, cererea de chemare în judecată nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită în cazul ambelor contracte, întrucât reclamanţii nu şi-au îndeplinit propriile lor obligaţii de plată a preţului.

Este adevărat că obligaţia de plată a preţului stabilită în sarcina promitenţilor-cumpărători A. şi B. prin intermediul celor două antecontracte erau condiţionate de îndeplinirea unor obligaţii din partea promitentelor-vânzătoare sau de perfectarea contractului în formă autentică, însă în momentul în care promitenţii-cumpărători au ales să înainteze o acţiune întemeiată pe art. 1.669 raportat la art. 1.279 C. civ., este evident că instanţa poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract doar "la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii".

Cum obligaţia de plată a preţului este obligaţia esenţială şi aceasta nu a fost îndeplinită până la momentul pronunţării hotărârii, prima instanţă a apreciat că, în speţă, cererea reclamanţilor nu poate fi primită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal A. şi B..

În principal, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei nr. 113/05.11.2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2012 şi în consecinţă admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul: obligării pârâtei de rând 2 S.C D. S.R.L. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare cu apelanţii-reclamanţi, iar în caz contrar, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv: Cota de 1/1 parte din construcţiile CI - grup administrativ - etaj, C10 şi C11, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureş), nr. cad. x - CI (etaj). 5618 - C3 şi 5618 - C4 şi evidenţierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate la pct. 2 în favoarea apelanţilor-reclamanţi; diminuării cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 RON la care au fost obligaţi apelanţii-reclamanţi.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului şi înlăturarea considerentelor atacate din cuprinsul sentinţei nr. 113 din 5 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2012, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitiv; obligarea intimatelor-pârâte la achitarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., în primă instanţă şi în apel.

Prin decizia nr. 87/A din 14 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de apelanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 113 din 5 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2012.

A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul D. S.R.L..

S-a menţionat că prezenta hotărâre ţine loc de act autentic, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv, cota de 1/1 parte din construcţiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 şi C11, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureş), nr. cad. x – C1 (etaj), 5618 – C3 şi 5618 – C4.

S-a menţinut dispoziţia de respingere a cererii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

A fost obligată pârâta intimată D. S.R.L. să plătească reclamanţilor apelanţi A. şi B. suma de 7.373 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi suma de 6.455,5 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Au fost obligaţi reclamanţii A. şi B. să plătească pârâtei C. S.A. suma de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi înlătură obligaţia de plată a sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta D. S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că între părţi, apelanţii A. şi B. şi respectiv intimata D. S.R.L. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de av. E. sub nr. x din 03.08.2012, prin care intimata în calitate de promitentă-vânzătoare se obliga ferm şi irevocabil să transmită către promitenţii cumpărători apelanţi dreptul de proprietate asupra imobilelor ce erau descrise în contract. Acestea erau identificate prin adresă şi date de carte funciară, respectiv erau situate în Municipiul Tg. -Mureş, str. x, ap Grup Administrativ, jud. Mureş, cota de 1/1 parte din construcţia C1 grup administrativ-etaj; 5 birouri, 1 secretariat, 1 cameră de odihnă, 1 baie, 2 grupuri sanitare, 2 holuri, casa şcolii şi 2 terase C10 (fost C1) hală metalică în clădire P constând în 1 atelier mecanic, 1 spălătorie auto, C11 (fost C7)- staţie de benzină în clădire P constând în 1 depozit ulei, 1 magazie ulei, 1 imb ulei, 1 birou, 1 arhivă, imobile înscrise în CF nr. x Tg. -Mureş, nr. top x, precum şi mijloacele fixe aferente enumerate în Anexa 1 la contract.

Aceste imobile au fost ulterior evidenţiate în CF nr. x, nr. cad. x, aspect necontestat de pârâta-intimată.

Curtea a mai reţinut că privitor la acest antecontract promitenta-vânzătoare S.C. D. S.R.L. a promovat o acţiune având ca obiect constatarea rezoluţiunii/rezilierii de plin drept în baza pactului comisoriu de ultim grad de la pct. 2.10 din antecontract, însă acţiunea sa a fost respinsă în mod definitiv, apreciindu-se că părţile nu au stipulat un pact comisoriu care să dea dreptul promitentului vânzător la rezilierea contractului.

Întrucât promitenta-vânzătoare nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta în faţa notarului public pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică aşa cum s-a obligat prin antecontractul menţionat, promitenţii-cumpărători au promovat prezenta acţiune.

Prima instanţă a respins cererea întemeiată pe prevederile art. 1669 C. civ., reţinând în primul rând că nu a existat un refuz nejustificat al promitentului vânzător în a încheia contractul, iar în al doilea rând că nu a fost îndeplinită condiţia de plată a preţului.

În ceea ce priveşte refuzul nejustificat al promitentului-vânzător, instanţa de prim control judiciar a apreciat că acesta este pe deplin dovedit în cauză.

Astfel, s-a reţinut că acest refuz al intimatei-pârâte rezultă din încercarea de modificare a clauzelor contractuale, respectiv din notificarea aflată la fila x şi următoarele dosar fond.

Or, antecontractul are forţa juridică a unui contract, iar clauzele sale sunt obligatorii pentru părţile care şi le-au asumat, niciuna dintre acestea neputând impune celeilalte modificarea elementelor esenţiale ale contractului, asupra cărora au convenit deja.

Nici dreptul de denunţare unilaterală nu poate fi recunoscut vreuneia dintre părţi, decât în condiţiile prevăzute de art. 1276 C. civ., conform căruia, "dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat atâta timp cât executarea contractului nu a început".

Atâta timp cât între clauzele antecontractului analizat nu se regăseşte niciuna care să recunoască pârâtei dreptul la denunţarea unilaterală a contractului, acest drept nu există, iar încercarea unilaterală de renegociere a contractului, este lipsită de efecte juridice întrucât încalcă principiul forţei obligatorii a contractului consacrat de art. 1270 alin. (1) C. civ.

Instanţa de apel a constatat că în cauză este îndeplinită condiţia refuzului nejustificat pretinsă de art. 1669 C. civ., pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. A subliniat că reglementarea procedurii speciale instituite de acest text legal are drept obiectiv tocmai suplinirea consimţământului părţii (în cazul de faţă al vânzătorului) la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce priveşte condiţie plăţii preţului de către promitenţii-cumpărători, apreciată de prima instanţă ca fiind neîndeplinită, s-a constatat că pârâta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa potrivit art. 2.6 din antecontract, respectiv dovada realizării condiţiei suspensive de care depindea plata preţului, respectiv a sumei de 30.000 euro.

Mai mult, întrucât refuzul pârâtei-reclamante de a încheia contractul în formă autentică s-a manifestat imediat după încheierea antecontractului, prin notificarea din 31.08.2012, este cert că nu se poate invoca excepţia de neexecutare a contractului rezultând din neplata preţului de către promitenţii-cumpărători. Altele au fost motivele refuzului de încheiere a contractului, iar aceste motive rezultă din notificarea ce emană de la pârâta însăşi.

Faţă de argumentele expuse, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prescrise de art. 1669 C. civ., instanţa de apel, în temeiul art. 480 C. proc. civ., a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte hotărârea atacată (ţinută fiind şi de principiul tantum devolutum quantum apellatum), a admis în parte cererea reclamanţilor, urmând ca hotărârea instanţei să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, respectiv, cota de 1/1 parte din construcţiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 şi C11, astfel cum sunt evidenţiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureş), nr. cad. x – C1 (etaj), 5618 – C3 şi 5618 – C4.

Întrucât soluţia dată cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu C. S.A. nu a fost atacată, aceasta a fost menţinută.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâta D. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 87/A din 14 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, susţinând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 1669 C. civ. raportat la art. 1279 C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, sub un prim aspect, recurenta apreciază că decizia civilă nr. 87A/2022 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş este lipsită de temei legal, întrucât instanţa a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic împotriva D., în ciuda faptului că intimaţii nu şi-au îndeplinit propriile obligaţii privind plata avansului şi a diferenţei de preţ, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de lege.

Or, raportat la situaţia din prezenta cauză, neplata avansului şi a diferenţei de preţ de către intimaţi reprezintă o chestiune certă şi recunoscută de către aceştia chiar în faţa instanţei de apel (pag. 4, paragraf 5 din încheierea de şedinţă din data de 12.04.2022).

Astfel, susţine recurenta-pârâtă, la momentul de faţă este necontestat faptul că intimaţii nu au achitat nicio sumă de bani către D..

În ciuda neîndeplinirii evidente a condiţiei privind plata preţului, instanţa de apel a decis totuşi să admită cererea de apel formulată de către intimaţi şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic, punând pe seama D. faptul că nu ar fi făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite potrivit art. 2.6 din Antecontractul de vânzare-cumpărare, necesară pentru a se face plata preţului, deşi Intimaţii erau cei care au susţinut prin intermediul cererii de apel faptul că D. nu şi ar fi îndeplinit obligaţiile.

În opinia recurentei, soluţia instanţei de apel este vădit nelegală, pentru că D. şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile stabilite potrivit art. 2.6 din Antecontractul de vânzare-cumpărare (a efectuat operaţiunile necesare radierii din cartea funciară a ipotecii de rangul I constituite în favoarea F., asupra imobilului Cl-etaj; a efectuat demersurile necesare în vederea renunţării de către societatea Voiajor S.R.L. la dreptul de acces pentru parcela cu nr. top x etc).

Consideră că instanţa de apel putea şi trebuia să constate chiar din conţinutul extraselor de Carte Funciară aflate la dosarul cauzei faptul că D. îşi îndeplinise obligaţiile la momentul pronunţării deciziei, neexistând nicio condiţie suspensivă de care să depindă plata preţului, respectiv a sumei de 30.000 Euro, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel.

În realitate, conform art. 2.4 din Antecontractul de vânzare, intimaţilor le revenea obligaţia de a achita avansul în valoare de 30.000 Euro în contul datoriilor rămase faţă de F. la acel moment, cu suficient timp înainte de data stabilită pentru semnarea contractului, astfel încât să poată fi radiate ipotecile înregistrate asupra imobilului aflat în proprietatea D..

Practic, prin faptul că intimaţii nu au achitat avansul de 30.000 Euro în contul datoriilor înregistrate de către D., în mod evident nu s-a mai putut realiza nici operaţiunea corespunzătoare de radiere a ipotecilor rămase asupra imobilului.

De altfel, se impune a se observa că intimaţii au fost somaţi şi puşi în întârziere cu privire la achitarea avansului în valoare de 30.000 Euro prin Notificarea transmisă la data de 07.07.2015 prin intermediul BEJ G., însă aceştia nu au răspuns şi nu dat curs acestei solicitări, regăsindu-se în culpă cu privire la îndeplinirea propriilor obligaţii.

În contextul lipsei oricărei reacţii din partea apelanţilor-reclamanţi, pârâta D. a notificat încă o dată denunţarea unilaterala a antecontractului de vânzare prin intermediul notificării din data de 24.07.2015 comunicată prin intermediul BEJ H. .

Prin urmare, subliniază recurenta, cât timp intimaţii nu şi-au respectat propriile obligaţii privind plata preţului, mai ales în condiţiile în care D. îşi îndeplinise obligaţiile, soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1669 C. civ. raportat la art. 1279 C. civ.

Faptul că decizia civilă nr. 87A/2022 a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1669 şi art. 1279 C. civ. rezultă inclusiv din faptul că instanţa de apel s-a rezumat să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, fără ca în schimb să stabilească dacă intimaţii şi-au îndeplinit propriile obligaţii şi în ce condiţii ar urma să fie achitat preţul imobilului.

Nu în ultimul rând, instanţa de apel a reţinut în mod eronat şi faptul că ar fi îndeplinită condiţia privind existenţa unui refuz nejustificat din partea D. privind încheierea contractului. Or, realitatea este că D. nu a refuzat nejustificat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, aşa cum prevede art. 1669 alin. (1) C. civ., ci a prezentat o serie de motive care sunt prezentate pe larg în notificarea transmisă la data de 31.08.2012 .

Faptul că recurenta D. nu a refuzat încheierea contractului de vânzare rezultă şi din transmiterea Notificării de plată din data de 07.07.2015 prin intermediul BEJ G., prin care intimaţii au fost somaţi şi puşi în întârziere cu privire la achitarea avansului în valoare de 30.000 Euro, însă aceştia nu au răspuns şi nu dat curs acestei solicitări.

Sub un alt aspect, recurenta consideră că soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1169 vechiul C. civ. (actualmente art. 249 C. proc. civ.), reţinându-se în mod eronat faptul că "pârâta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa potrivit art. 2.6 din antecontract, respectiv dovada realizării condiţiei suspensive de care depindea plata preţului, respectiv a sumei de 30.000 Euro".

Rezultă cu puterea evidenţei faptul că sarcina probei aparţinea intimaţilor pentru dovedirea propriilor susţineri.

Or, aşa cum D. a făcut dovada neîndoielnică a faptului că intimaţii nu au achitat nicio sumă din preţul imobilului, acestora din urmă le revenea obligaţia de a-şi dovedi propriile susţineri cu privire la faptul că D. nu şi-a îndeplinit anumite obligaţii.

În schimb, mai susţine recurenta, instanţa de apel a decis să admită apelul în favoarea promitenţilor-cumpărători care nu au făcut dovada propriilor susţineri şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, stabilind în mod nelegal faptul că D. nu ar fi făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa potrivit art. 2.6 din antecontract.

Pentru identitate de raţiune, precizează cu privire la obligaţiile stabilite prin art. 2.6 din antecontract că acestea erau îndeplinite de către D., fapt care putea fi constatat de către instanţa de apel pe baza extraselor de Carte Funciară.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. prin care au invocat excepţia netimbrării recursului şi excepţia nulităţii acestuia.

Recurenta-pârâtă D. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul din 2 noiembrie 2022, întrucât dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă la dosar, apărătorul intimaţilor-reclamanţi A. şi B. a precizat că nu mai insistă în susţinerea excepţiei netimbrării ceerii de recurs.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de pârâta D. S.A., din perspectiva excepţiei nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 3021 lit. c) şi art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că pârâta D. S.A. a invocat formal în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menţionat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond, care depăşesc sfera de analiză a instanţei de recurs.

Se constată că recurenta se prevalează de împrejurarea că instanţa de apel în mod eronat a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care intimaţii nu au făcut dovada susţinerilor, iar recurenta şi-a îndeplinit obligaţiile, conform art. 2.6 din antecontract, aspect care putea fi constatat pe baza extraselor de Carte Funciară.

Astfel, D. S.A. încearcă să demonstreze greşita aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ. pornind de la premisa că instanţa de apel a stabilit în mod eronat situaţia de fapt.

Or, greşita aplicare a unor dispoziţii legale poate fi verificată în recurs numai prin raportare la situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive, deoarece controlul exercitat în această cale extraordinară de atac vizează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

De asemenea, prezentarea exhaustivă de către recurenta-pârâtă a demersurilor pe care aceasta le-a efectuat sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor nu reprezintă o critică de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care nu se indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Totodată, redarea unor argumente din perspectiva culpei reţinute de către instanţa de apel reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În consecinţă, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancţiunea nulităţii.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului şi în raport de solicitarea intimaţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei - pârâte D. S.A. la plata sumei de 6000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., conform înscrisului doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 87/A din 14 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă D. S.A. la plata sumei de 6000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.