Social security judgments excluded from cassation appeal under Article 483 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 233/2022 din 18.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 7101/8.02.2020, în contradictoriu cu pârâta Casa Locală de Pensii Sector 4.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia în anulare formulată de A..

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 233/2022 din 18.01.2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu având ca obiect asigurări sociale, în calea de atac a apelului. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 233/2022 din 18.01.2022, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, Înalta Curte constată că decizia nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2572/2022 din 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.