Delictual liability for insolvency property transfer: Nullity of cassation appeal for failure to cite statutory grounds of illegality under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă la data de 02.08.2021, sub numărul x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. au solicitat obligarea acestora la plata de daune morale în cuantum de 300.000 RON ca urmare a răspunderii delictuale derivând din modalitatea în care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparţinând E. S.R.L. către D. în derularea procedurii falimentului acestei societăţi, iar B. a mai solicitat depunerea la dosarul cauzei a unor înscrisuri întocmite în dosarul nr. x/2001, dosar privind insolvenţa E. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021 s-au respins excepţiile invocate de pârâta C.. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.. S-a respins cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de pârâtul D..

Împotriva acestei sentinţe, A. şi B. au formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 139 din 02 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 13 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs A. şi B..

Prin memoriul de recurs se susţine în esenţă că decizia atacată este lipsită de temei şi injustă întrucât atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au motivat încălcarea abuzivă a Legii nr. 85/2006. Recurenţii expun situaţia de fapt şi conchid că fapta ilicită a fost reprezentată de introducerea societăţii în lichidare deşi la momentul respectiv nu aveau nicio datorie.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimaţii – pârâţi nu au formulat întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că susţinerile recurenţilor prin care arată că decizia atacată este lipsită de temei şi injustă întrucât instanţele de fond nu au motivat încălcarea abuzivă a Legii nr. 85/2006, nu sunt veritabile critici de nelegalitate şi nu se circumscriu cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenţii nu arată concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce normele materiale prevăzute de Legea nr. 85/2006 nu au fost corect aplicate.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Expunerea situaţiei de fapt de către recurenţi aduce în discuţie aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele expuse succint de către recurenţi nu se încadrează în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 139 din 2 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 139 din 2 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.