Extraordinary remedy challenging procedural inadmissibility of ordinary appeal against final social insurance judgment

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1649/AS din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 488 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 929 din 14 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1649/AS din 27 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I Civilă.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, legal învestită cu soluţionarea unui apel într-un litigiu de asigurări sociale, Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 conform căruia: "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive" şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., conform căruia: "Sunt hotărâri definitive:[...] hotărârile date în apel, fără drept de recurs[...].

În consecinţă, recursul a fost respins ca inadmisibil, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. invocând art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Contestatorul a reiterat aspecte de fapt şi a redat istoricul litigios.

De asemenea, a arătat că instanţa de recurs nu şi-a îndeplinit rolul de a examina dacă hotărârea atacată cu recurs este conformă regulilor de drept aplicabile, printre care şi parcurgerea procedurii de filtru.

Invocarea excepţiei inadmisibilităţii recursului constituie în opinia contestatorului antepronunţarea asupra cauzei.

Contestatorul a mai susţinut că decizia pronunţată de Curtea de Apel are deschisă calea de atac a recursului, astfel că sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs aceasta nepronunţându-se asupra niciunui motiv invocat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare şi a inadmisibilităţii.

Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, conform art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestatorul a arătat că instanţa de recurs nu şi-a îndeplinit rolul de a examina dacă hotărârea atacată cu recurs este conformă regulilor de drept aplicabile, printre care şi parcurgerea procedurii de filtru, precum şi faptul că decizia pronunţată de Curtea de Apel are deschisă calea de atac a recursului, astfel că sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs aceasta nepronunţându-se asupra niciunui motiv invocat.

Raportat la temeiul legal indicat de contestator, se reţine că art. 503 alin. (2) C. proc. civ., reglementează contestaţia în anulare specială, aceasta putând fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel (art. 503 alin. (3) C. proc. civ.) a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În cauză, contestaţia în anulare este formulată împotriva unei decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul, acesta fiind declarat împotriva unei decizii prin care a fost soluţionat un litigiu de asigurări sociale, instanţa de recurs motivând această soluţie conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, recursul a fost respins ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege, situaţie în care recursul nu poate fi analizat pe fond întrucât ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Analizând motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare, se constată că acestea vizează calea de atac a recursului respins ca inadmisibil, iar nu motivele la care se referă art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Or, contestaţia în anulare nu poate viza soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului, adică însăşi temeiul legal al exercitării căii de atac a recursului, întrucât o astfel de posibilitate nu rezultă din dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 929 din 14 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2022.