Motion to annul rejected: deadline miscalculation claim not a material error under Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. x/2019, la 21.01.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A., solicitând: să se constate caracterul netemeinic şi nelegal al rezilierii contractelor subsecvente x/18.05.2017 şi x/22.08.2017, atribuite în baza acordului cadru x/17.02.2017; să se constate încetarea contractelor prin ajungere la termen, ca urmare a îndepliniri tuturor obligaţiilor contractuale de către asociere; urmare admiterii primelor două capete de cerere, să se constate nulitatea adresei nr. x/19.09.2018 şi nr. y/12.11.2018. S-a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 865/C/27.06.2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 584/Ap/22.07.2020, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 13.06.2019 şi a sentinţei civile nr. 856/C/27.06.2019 pronunţate de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 116/26.01.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului; a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 584/Ap/22.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Braşov – secţia Civilă, ca instanţă de recurs.

Împotriva acestei hotărâri, DISTRIBUŢIE ENERGIE ELECTRICĂ ROMÂNIA S.A., prin Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Alba a formulat contestaţie în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei atacate şi fixarea unui termen în vederea rejudecării recursului formulat de A. S.R.L.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a susţinut că Înalta Curte, în soluţionarea excepţiei tardivităţii recursului, a reţinut în mod greşit faptul că acesta este declarat în cadrul termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că excepţia tardivităţii recursului a fost invocată din oficiu la primul termen de judecată din recurs, iar instanţa a amânat cauza pentru a da posibilitatea recurentei de a face dovada transmiterii recursului prin mijloace electronice mai devreme de 21.01.2021, data înregistrării recursului la Registratura Curţii de Apel Braşov.

Contestatoarea a subliniat că, deşi instanţa de recurs a stabilit corect data de început a termenului procedural, respectiv 17.12.2020, dezlegarea dată excepţiei tardivităţii recursului este rezultatul unei erori materiale, de calcul al termenului procedural, deoarece instanţa de recurs nu a avut în vedere faptul că luna decembrie are 31 de zile. Recursul a fost depus la data de 18.01.2021, în a 31-a zi de la comunicarea deciziei, cu depăşirea termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

În concluzie, contestatoarea a susţinut că sunt incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., putând fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile definitive, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestaţiei în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.

Textul legal vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale şi determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. Atât în practică, cât şi în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potenţiale motive de contestaţie în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, faţă de data înregistrării la instanţă, deşi la dosar se afla plicul cu data poştei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deşi la dosarul cauzei se află ataşată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală şi evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Astfel, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiaşi recurs prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor astfel de greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului, reţinându-se că recursul a fost formulat în cadrul termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatoarea a formulat critici care vizează pretinse greşeli de judecată, arătând că instanţa de recurs în mod eronat a respins excepţia tardivităţii şi a considerat că recursul a fost formulat în cadrul termenului procedural. A arătat că recursul a fost depus în a 31-a zi de la comunicarea deciziei, cu depăşirea termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. contestând astfel aprecierile şi concluzia instanţei de recurs asupra chestiunii examinate.

Înalta Curte notează, însă, că prezenta contestaţie în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi primită pentru eventuala greşită aplicare a legii de către instanţa de judecată, criticile în acest sens reprezentând motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în calea de atac a recursului, nu şi în cadrul contestaţiei în anulare, unde instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea soluţiei pronunţate. Or, prin intermediul contestaţiei în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

Prin urmare, împrejurarea reclamată de contestatoare nu face parte din categoria greşelilor materiale care intră în sfera art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci tinde să repună în discuţie dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca rezultat al evaluării elementelor dosarului, deci, tinde să repună în discuţie modalitatea în care chestiunea litigioasă a fost rezolvată, cerând instanţei învestite cu contestaţia în anulare un control de reformare a deciziei nr. 116/26.01.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte constată că aceste critici se referă la soluţia pronunţată de instanţa de recurs cu privire la excepţia tardivităţii căii de atac şi la considerentele reţinute, contestatoarea urmărind să pună în discuţie elemente ale cauzei care nu privesc aspecte de ordin formal ale judecăţii, ci ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor litigioase.

Având în vedere cele expuse mai sus, reţinând că, în realitate, criticile nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea DISTRIBUŢIE ENERGIE ELECTRICĂ ROMÂNIA S.A., prin Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Alba împotriva deciziei nr. 116/26.01.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2022.