Cassation appeal against refusal of provisional suspension in tax-driven insolvency proceedings declared null for improper re-litigation of merits

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1925 din 18.04.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă în dosar nr. x/2020, a fost respinsă excepţia prematurităţii cererii, invocată de debitoarea A. S.R.L., ca neîntemeiată. Totodată, a fost respinsă cererea formulată de creditorul Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 1, ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea formulată de creditorul Serviciul Public de Finanţe Locale Ploieşti împotriva debitoarei A. S.R.L. În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a fost deschisă procedura generală împotriva debitoarei A. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 21.03.2022, pârâta-debitoare A. S.R.L. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, sub nr. x/2020.

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 06.06.20229, sub nr. x/2020/a1, petenta A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 1925/18.04.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

Prin încheierea de şedinţă din 30 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată şi s-a dispus restituirea către apelanta debitoare a cauţiunii în cuantum de 1.000 RON, achitată prin recipisa de consemnare nr. x din 29.06.2022.

Împotriva acestei încheieri, debitoarea A. S.R.L., prin administrator special B., a formulat recurs, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea recursului, casarea în totalitate a încheierii de şedinţă din 30.06.2022 şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare ce a fost formulată până la soluţionarea definitivă a apelului.

Cu titlu prealabil, recurenta învederează că nu i-a fost comunicată încheierea atacată, astfel că se află în imposibilitate de a cunoaşte efectiv considerentele instanţei.

În continuare, arată că hotărârea Tribunalului Bucureşti este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susţine că cererea de suspendare până la soluţionarea definitivă a apelului ar fi fost respinsă nelegal, deoarece deschiderea procedurii insolvenţei produce efecte imediate, negative şi iremediabile pentru desfăşurarea normală a activităţii societăţii recurente.

În plus, arată că a depus la dosarul cauzei intenţia de reorganizare, precum şi înscrisurile contabile din care rezultă că societatea deţine bunuri a căror valoare acoperă cu uşurinţă masa credală, iar prin această cerere de suspendare nu se aduce nicio atingere şi niciun prejudiciu aşa-zişilor creditori. Din contră, societatea şi-ar putea onora contractele în derulare şi ar putea contracta alte lucrări, fără a avea menţiunea "în insolvenţă".

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond era îndreptăţită să dispună suspendarea prevăzută în mod imperativ de dispoziţiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014 deoarece, deschiderea procedurii insolvenţei îi creează recurentei un prejudiciu care nu mai poate fi reparat.

Mai arată recurenta că hotărârea împotriva căreia a declarat apel nu este motivată, nefiind identificată nicio sumă de bani pe care pârâta ar datora-o.

Solicită să se ţină cont de faptul că, faţă de intimatul Municipiul Ploieşti – Serviciul Public Finanţe Locale, prin decizia nr. 331/08.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă, depusă la dosarul cauzei în probaţiune, s-a statuat că recurenta este scutită de la plata oricărui impozit aferent bunurilor imobile deţinute, conform prevederilor O.U.G. nr. 12/1998.

De asemenea, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia civilă nr. 1024/26.04.2021, prin care a statuat că recurenta este scutită de la plata oricărui impozit aferent bunurilor deţinute, conform prevederilor O.U.G. nr. 12/1998.

Având în vedere argumentele care susţin incertitudinea creanţei solicitate în vederea deschiderii procedurii insolvenţei, apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind încălcate normele de drept material, în speţă prevederile art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014.

Recursul a fost comunicat intimatelor la 26 iulie 2022 (filele x) şi la 25 iulie 2022 .

La 5.08.2022, intimata D.G.I.T.L. Sector 1 Bucureşti a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, formulând, totodată, apărări şi pe fondul cauzei.

La 12.08.2022, întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care a depus răspuns la întâmpinare, prin care a invocat lipsa dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului întâmpinării, raportat la dispoziţiile art. 151 C. proc. civ.

La 24.08.2022, intimatul Municipiul Ploieşti – S.P.F.L. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că motivele de recurs sunt identice cu cele din acţiune, pe care instanţa de fond le-a avut în vedere. Totodată, a formulat apărări şi pe fondul cauzei.

La 31.08.2022, întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a depus întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de recurenta, invocată de intimaţi prin întâmpinări, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenta A. S.R.L. nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sub un prim aspect, instanţa supremă reţine că, deşi a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta A. S.R.L. nu a formulat critici ce pot fi subsumate acestui motiv de casare, întrucât pe de o parte, nu au fost arătate ce aspecte au rămas nemotivate, iar pe de altă parte, recurenta nu a invocat existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Deşi prin încheierea recurată s-a reţinut că petenta nu a indicat şi nu a dovedit consecinţele grave care s-ar produce împotriva societăţii-debitoare prin deschiderea procedurii insolvenţei, instanţa supremă constată că, fără a dezvolta o critică de nelegalitate prin memoriul de recurs, recurenta a înţeles, în realitate, să complinească direct în această cale de atac motivarea cererii de suspendare, prin indicarea consecinţelor negative pe care le-ar suferi societatea în cazul deschiderii procedurii insolvenţei.

Or, aceste aspecte nu pot fi avute în vedere pentru prima dată în această etapă procedurală extraordinară deoarece, obiectul recursului este reprezentat de încheierea recurată prin care s-a soluţionat cererea de suspendare.

Pe de altă parte, verificarea susţinerilor recurentei ar presupune aprecieri de fapt incompatibile cu cercetarea pe care instanţa de recurs o poate face şi care presupune doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu normele de drept incidente.

Argumentele prezentate de recurentă, referitoare la faptul că a depus la dosarul cauzei intenţia de reorganizare, precum şi înscrisuri contabile din care rezultă că societatea deţine bunuri a căror valoare acoperă cu uşurinţă masa credală, iar prin această cerere de suspendare nu s-ar aduce nicio atingere şi niciun prejudiciu aşa-zişilor creditori nu se constituie în critici de nelegalitate ale încheierii atacate ci susţin temeinicia afirmată a cererii de suspendare.

Înalta Curte reţine că interpretarea probelor – elemente ale chestiunilor de fapt (questio facti) ale cauzei deduse judecăţii – ţine de aprecierea suverană a instanţelor de fond, atributul esenţial al instanţei de recurs constituindu-l verificarea aplicării legii la situaţii de fapt pe deplin stabilite de instanţele de fond.

În ce priveşte criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că acestea privesc, în realitate, sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, iar nu raţionamentul instanţei de apel care a dus la respingerea cererii de suspendare.

Astfel, deşi invocă în mod formal dispoziţiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, care instituie posibilitatea oferită de lege judecătorului de a suspenda hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, recurenta nu arată în ce mod au fost nesocotite aceste dispoziţii ci urmăreşte, în realitate, o prejudecare a fondului cererii de apel, prin verificarea şi interpretarea probatoriului, în vederea demonstrării caracterului incert al creanţei intimatului-creditor Municipiul Ploieşti – Serviciul Public Finanţe Locale.

Totodată, instanţa supremă reţine că aceleaşi susţineri au fost făcute şi în faţa instanţei de apel care, după o examinare sumară a situaţiei de fapt, a reţinut că, deşi nu s-a stabilit exact cuantumul creanţei, nu înseamnă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2015, deoarece este necesar ca creanţa invocată să fie certă, lichidă şi exigibilă în limita prevăzută de lege, respectiv 50.000 RON, cuantumul exact al creanţei urmând a fi stabilit de administratorul judiciar, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii atacate, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În speţă, instanţa supremă reţine, pentru argumentele pe care le-a expus, că susţinerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate şi nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal. În plus, nu au fost identificate nici alte motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) şi 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii de şedinţă din 30 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii de şedinţă din 30 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2022.