Recusal of appellate judges: legal composition of the deciding panel and scope of cassation review for labor disputes

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 23.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi, solicitând:

1. Să constate încetarea de drept a contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. x/31.08.2011, încheiat între reclamantul A. şi pârâta D., actualmente D., ca reprezentant legal al Şcolii Speciale "C." Galaţi, odată cu dizolvarea angajatorului persoană juridică.

2. Să se constate nulitatea contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. x/31.08.2011, încheiat între reclamantul A. şi pârâta D., actualmente D., ca reprezentant legal al Şcolii Speciale "C." Galaţi, începând cu data de 31.08.2011 până la încetarea de drept a acestuia.

3. Să se constate nulitatea fişei postului nr. 424/14.01.2013 emise de Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi, anexă la CIM nr. 5/31.08.2011.

4. Să se constate încetarea de drept a contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. x/01.09.2002 încheiat între reclamanta B. şi reprezentantul legal al Şcolii Speciale "C." Galaţi odată cu dizolvarea angajatorului persoană juridică

5. Să se constate nulitatea fişei postului nr. 428/14.01.2013 emise de Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi, anexă la CIM nr. 671/01.09.2002

6. Să se constate nulitatea tuturor actelor referitoare la relaţiile de muncă dintre reclamanţi şi Şcoala Gimnaziala Specială "C." Galaţi, Şcoala Specială nr. 2 "C." Galaţi şi Şcoala Specială nr. 3 Galaţi, emise în baza contractelor de muncă anterior amintite.

7. Să oblige Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi să încheie contracte de muncă valide cu reclamanţii, conform deciziilor de titularizare emise de Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi.

8. Să oblige Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi să clarifice situaţia de muncă a reclamanţilor referitoare la calcularea corectă a salariilor, plata impozitului, asigurărilor sociale de sănătate şi a contribuţiilor la fondurile de pensii

9. Să oblige pârâţii, în solidar, la plata sumei de 900.000 RON către reclamantul A. şi sumei de 1.200.000 RON reclamantei B., cu titlu de daune materiale şi morale pentru încălcarea repetată, pe parcursul mai multor ani, a drepturilor legitime la muncă, demnitate şi onoare, prin refuzul de a încheia contracte de muncă legal valabile şi menţinerea lor într-o situaţie de ambiguitate cu scopul de a-i dezavantaja şi vulnerabiliza.

Prin sentinţa civilă nr. 826/26.05.2021, Tribunalul Galaţi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie, invocată de pârâta Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi, în privinţa capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii fişei postului nr. 424/14.01.2013.

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi, în privinţa capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulităţii fişei de autoevaluare nr. 780bis/13.03.2014, fişei de autoevaluare nr. 4503/04.12.2015, fişei de autoevaluare nr. 6066/16.11.2016.

A respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii fişei postului nr. 424/14.01.2013, fişei de autoevaluare nr. 780bis/13.03.2014, fişei de autoevaluare nr. 4503/04.12.2015, fişei de autoevaluare nr. 6066/16.11.2016, formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele ŞCOALA GIMNAZIALĂ SPECIALĂ "C." GALAŢI şi D. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

A respins ca nefondate celelalte capete de cerere ale cererii principale şi ale cererii conexe, formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele ŞCOALA GIMNAZIALĂ SPECIALĂ "C." GALAŢI şi D., aşa cum au fost precizate.

A obligat pe reclamantul A. să plătească pârâtei Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi suma de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat pe reclamanta B. să plătească pârâtei Şcoala Gimnazială Specială "C." Galaţi suma de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au formulat apel.

La termenul de judecată din 08.02.2022, în cauza înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, petentul A. a formulat verbal cerere de recuzare a doamnelor judecător E. şi F., urmând a le depună şi în scris.

Ulterior, la 09.02.2022, a fost înregistrată cererea de recuzare motivată, privind recuzarea judecătorilor sus-menţionaţi.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea cererii de recuzare, casarea deciziei nr. 182/17.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019 şi dispunerea refacerii actelor de procedură şi administrarea probelor solicitate în apel de recurent.

Totodată, a solicitat trimiterea dosarului la o altă curte de apel.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu a fost repartizată conform prevederilor art. 10, art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 şi art. 101 alin. (1) şi (2) din Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a CSM referitoare la Regulamentul de ordine interioară a instanţelor.

În dezvoltarea acestei critici, recurentul susţine că dosarele sale sunt direcţionate doar către anumite complete de judecată, părtinitoare faţă de pârâta D., sistemul electronic de repartizare nefiind auditat extern.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul învederează că încheierea cuprinde motive contradictorii probatoriului invocat de petent în cererea de recuzare şi cuprinde motive total străine de natura cauzei.

Astfel, arată că, în respingerea cererii de recuzare, instanţa nu a prezentat temeiurile de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia.

În al treilea rând, recurentul susţine că instanţa nu a ţinut seama de încălcarea flagrantă a legii de către cele două doamne judecător recuzate care au soluţionat dosarul nr. x/2017, încălcare dovedită de recurent în cuprinsul cererii de recuzare.

Susţine autorul căii de atac faptul că reaua credinţă a celor doi magistraţi reiese şi din analiza deciziei civile nr. 182/17.03.2022, prin care au soluţionat apelul reclamantului.

Astfel, arată că magistraţii recuzaţi au blocat administrarea probelor, au ignorat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1007/04.11.2021 referitoare la nulitatea fişei posturilor, au interpretat abuziv şi incorect prevederile legale şi probele din dosar.

În opinia recurentului, încălcarea legii în mod repetat şi reaua credinţă evidentă a celor doi magistraţi reprezintă indicii temeinice că aceştia vor acţiona din nou în aceeaşi manieră. Prin urmare apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul precizează că data poştei de pe plicul în care i-a fost comunicată decizia din apel este 07.04.2022, însă, în realitate, plicul i-a fost comunicat la 11.04.2022, după ora 15:00, memoriul de recurs fiind depus, din această cauză, în 12.04.2022. Menţionează că, din acest motiv, nu poate dezvolta pe larg motivele de recurs, însă le va prezenta direct în faţa instanţei de recurs.

Recursul a fost comunicat intimaţilor la 5 mai 2022 .

La 17 mai 2022, intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "C." şi directorul şcolii, intimata D., au formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs.

La 27 mai 2022, întâmpinare a fost comunicată recurentului-reclamant.

La 5 iunie 2022, recurentul-reclamant a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, anexând, totodată, un set de înscrisuri.

Analizând recursul formulat împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede faptul că, o hotărâre poate fi casată atunci când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Acest motiv de casare vizează nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la compunerea şi constituirea legală a instanţei, respectiv, în cauză, a instanţei care a judecat cererea de recuzare a completului desemnat să soluţioneze apelul recurentului îndreptat împotriva sentinţei nr. 826/26.05.2021 a Tribunalul Galaţi.

Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "apelurile se judecă în complet format din 2 judecători", iar potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., "abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine".

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că cererea de recuzare a fost soluţionată în complet de 2 judecători, critica recurentului fiind nefondată.

În ce priveşte criticile recurentului privind repartizarea dosarului în care s-a soluţionat cererea de recuzare, prin care susţine că, întrucât sistemul electronic de repartizare nu este auditat extern, nu există o garanţie a corectitudinii acesteia, instanţa supremă reţine că acestea pot fi subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că cererea de recuzare este un incident procedural faţă de care prin C. proc. civ. sunt instituite reguli speciale în privinţa modalităţii de învestire a completului care soluţionează o atare cerere.

Astfel, art. 124 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte regula soluţionării incidentelor procedurale de instanţa în faţa căreia acestea se invocă, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În aceste condiţii, art. 50 alin. (1) C. proc. civ. prevede o excepţie de la regula instituită de art. 124 alin. (2) din acelaşi Cod, în sensul că abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine.

În sprijinul concluziei prezentate, se cuvin a fi menţionate şi dispoziţiile 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015 din 17.12.2015, potrivit căruia, "Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toţi membrii completului se vor soluţiona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluţionate de completul din materia şi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanţei"

Aşadar, din coroborarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi a celor din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti mai sus amintite, reiese că, în situaţia în care sunt recuzaţi toţi membri completului de judecată, completul care urmează a soluţiona un astfel de incident este completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă şi împrejurarea că recurentul nu a înţeles să formuleze cerere de recuzare împotriva celor doi judecători ce au pronunţat încheierea atacată, astfel că, în lipsa unei asemenea cereri, aspectele invocate în recurs, privind o eventuală imparţialitate a acestora în soluţionarea cauzei, nu mai pot fi aduse în discuţie în această fază procesuală, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul invocă faptul că instanţa nu ar fi motivat în niciun fel de ce a reţinut că cerinţele art. 41 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este nefondat, instanţa argumentând soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens prezentând raţionamentul-logico juridic pentru care a înlăturat criticile recurentului.

Astfel, prin încheierea atacată, instanţa a reţinut că motivele formulate în scris de petent pun în discuţie soluţionarea de către judecătorii recuzaţi a unor cereri anterioare, considerându-i astfel ca devenind incompatibili.

În urma administrării probatoriului, pe care instanţa de recurs nu îl poate reevalua, instanţa a reţinut, cu privire la motivul de recuzare prevăzut de art. 41 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că soluţionarea unor cereri sau a unor cauze anterioare având un obiect distinct, şi cu care instanţa a fost investită, nu poate constitui, în sine, un motiv care să impună recuzarea judecătorilor.

Totodată, a reţinut că nu este îndeplinită în cauză nici ipoteza prevăzută de art. 41 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nici de art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., deoarece nu sunt întrunite condiţiile constatării existenţei unei antepronunţări iar, pe de altă parte, nu au rezultat acele elemente cerute de lege şi care să dea naştere într-un mod întemeiat la îndoieli privind imparţialitatea judecătorilor.

Potrivit unei jurisprudenţe constante, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o atenţie deosebită respectării de către instanţe a obligaţiei de a examina problemele ridicate de către părţi, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil. În acest sens, instanţa europeană a arătat totuşi, în mod constant, faptul că "Art. 6 parag. 1 din Convenţie, obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să dea un răspuns detaliat la fiecare argument" (C.E.D.O. - Hotărârea Ruiza Torija c.Spaniei).

Ca urmare, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părţilor, iar întinderea obligaţiei de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura şi circumstanţele specifice fiecărei cauze. Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Raportat la aceste consideraţii, instanţa supremă reţine că încheierea atacată este la adăpost de criticile invocate de recurent din perspectiva nemotivării, conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul judecătoresc în etapa procesuală a recursului.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că nu pot fi primite criticile recurentului privind o presupusă contrarietate între raţionamentul instanţei şi probele propuse de recurent, întrucât, în realitate, vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate, necenzurabile în recurs.

Ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pot fi date de existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată, contradictorialitatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Instanţa supremă reţine că recurentul nu a invocat, în concret, existenţa unor veritabile motive contradictorii în conţinutul hotărârii sau a unor motive străine de natura pricinii, ci mai degrabă şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia adoptată de instanţa care a soluţionat cererea de recuzare, mai precis de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în urma administrării probatoriului.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt, aşa cum se urmăreşte prin această critică.

Instanţa supremă constată că recurentul a invocat în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu a indicat nicio dispoziţie de drept material care a fost încălcată sau aplicată greşit prin hotărârea atacată.

Prin argumentele subsumate acestui motiv de casare, recurentul urmăreşte, în realitate, reaprecierea probatoriului în vederea demonstrării relei-credinţe a celor doi magistraţi recuzaţi. Recursul urmăreşte, însă, să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în acest sens, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă precizează că obiectul prezentului recurs îl reprezintă doar încheierea prin care a fost soluţionată cererea de recuzare, astfel că nu pot fi primite spre analiză critici care vizează decizia prin care a fost soluţionat apelul în dosar nr. x/2019, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, reaminteşte faptul că instituţia recuzării urmăreşte îndepărtarea unui/unor membri ai completului de judecată de la soluţionarea pricinii, dacă sunt întrunite condiţiile limitativ prevăzute de art. 41-41 din C. proc. civ., ea neputând fi transformată într-o cale de atac împotriva actelor procedurale întocmite în cauză.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2022.