Exclusion of peremption for discretionary suspension pending CJEU preliminary reference; ex officio resumption of proceedings under Art. 416 CPC

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 februarie 2017 pe rolul Judecătoriei Călăraşi, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei următoarele:

1. să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 1.3. lit. a), b) liniuţa a II-a şi c), art. 6.3., art. 7.1. lit. m) şi n) din contractul de credit nr. x/24.09.2008 şi, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută a acestora şi eliminarea lor din contractul de credit nr. x/24.09.2008;

2. obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate cu titlu de comision de acordare, sumă actualizată cu dobânda legală de la data încasării acesteia până la data plăţii efective;

3. îngheţarea cursului de schimb al monedei CHF în raport cu moneda naţională la valoarea acestuia de la data semnării contractului de credit sau la un curs majorat cu 10% faţă de cel existent la data încheierii contractului de credit, obligarea pârâtei la calcularea ratelor aferente contractului de credit nr. x/2409.2008 funcţie de valoarea LEU/CHF de la data semnării contractului sau la un curs majorat cu 10% faţă de cel de la data semnării contractului de credit, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, raportat la plăţile efectuate de reclamantă şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor achitate în plus în temeiul contractului de credit sus-menţionat, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la data efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil la data semnării contractului de credit sau cursul majorat cu 10% faţă de cel de la data semnării contractului de credit, sume la care urmează să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 4, art. 6 şi art. 14 din Legea nr. 193/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Directiva 93/13/CEE, Directiva 17/2014/CEE şi legislaţia conexă, respectiv Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, art. 1271 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 196/31.01.2019, Judecătoria Călăraşi a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâta B. şi a admis cererea formulată de reclamanta A.. A constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze din Contractul de credit nr. x din 24.09.2008, încheiat între pârâta B., în calitate de împrumutător, reclamanta A., în calitate de împrumutat şi numitul C., în calitate de garant ipotecar şi coplătitor: art. 1.3. lit. a), lit. b) liniuţa a II-a şi lit. c), art. 6.3., art. 7.1. lit. m) şi n). A constatat nulitatea absolută a clauzelor sus-menţionate.

A obligat pârâta B. să restituie reclamantei A. suma încasată cu titlu de comision de acordare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la data plăţii efective. A dispus ca reclamanta să plătească ratele lunare aferente Contractului de credit nr. x/24.09.2008, în moneda franc elveţian, la conversia monedei franc elveţian, în raport cu moneda naţională, din momentul încheierii contractului de credit, adică la cursul de 2,2991 RON pentru un franc elveţian.

A obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate în plus, rezultate din creştea valorii francului elveţian în raport cu leul românesc faţă de valoarea francului elveţian de la data încheierii contractului sus-menţionat, aferente fiecărei rate plătite de reclamantă.

A obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală pentru fiecare sumă încasată în plus, rezultată din creştea valorii francului elveţian în raport cu leul românesc faţă de valoarea francului elveţian de la data încheierii contractului sus-menţionat, aferentă fiecărei rate plătite de reclamantă, de la data încasării fiecărei sume nedatorate (încasate în plus) până la data plăţii efective.

A obligat pârâta B. să plătească reclamantei A. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta D. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 419/09.05.2019, Tribunalul Călăraşi – secţia Civilă a admis apelul pârâtei D. S.A. (fostă B.), a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A., precum şi a respingerii ca neîntemeiată a cererii de obligare a aceleiaşi pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

A menţinut, în rest, sentinţa apelată, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate de pârâta D. S.A. prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

A obligat intimata-reclamantă A. la plata către apelanta-pârâtă D. S.A. a cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi în apel, în cuantum de 1.154,29 RON, reprezentând taxă de timbru, şi în cuantum de 2.466,99 RON, reprezentând onorariu de avocat.

A respins cererea apelantei-pârâte D. S.A. de obligare a intimatei-reclamante A. la plata altor cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub nr. x/2017.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 05.11.2019, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., până la soluţionarea Cauzei nr. 81/2019, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin cererea înregistrată la 18.01.2021, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Prin decizia civilă nr. 487 din 25 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 419/09.05.2019, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A.

Împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru început, recurenta arată că, prin încheierea din 05.11.2019, instanţa a dispus suspendarea cauzei conform art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., până la soluţionarea Cauzei nr. 81/19 aflată pe rolul CJUE.

Cauza menţionată a fost soluţionată de C.J.U.E. la 9 iulie 2020 şi publicată în Jurnalul Oficial al UE nr. C287/31.08.2020.

Arată recurenta şi că, la 19.01.2021, a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, dar instanţa de judecată a calculat în mod eronat termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susţine că termenul de perimare a început să curgă la 31.08.2020, data la care hotărârea C.J.U.E. a fost publicată, iar cererea de repunere în termen a fost depusă în termenul de 6 luni.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 02.08.2021 .

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 1 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Prin încheierea din 21 iunie 2022, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 487 din 25 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă şi a fixat termen în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Analizând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, deşi recurenta şi-a subsumat criticile motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa supremă apreciază că, în raport de invocarea, prin memoriul de recurs, a aplicării greşite a unor norme de procedură civilă, respectiv art. 416 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte împlinirea termenului de 6 luni, criticile recurentei se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se reţine că art. 416 din C. proc. civ. prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni; (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă; (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În raport cu dispoziţiile legale anterior redate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este urmarea culpei procesuale a părţii.

În speţă, se reţine că, prin încheierea de şedinţă din 05.11.2019, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea Cauzei nr. 81/2019, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Instanţa de apel a apreciat, în considerentele încheierii sus-menţionate, că deşi existenţa unei cauze pe rolul unei instanţe internaţionale nu este avută în vedere expres de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nu poate fi ignorat aspectul că o altă instanţă naţională (Curtea de Apel Cluj) a apreciat că normele invocate în respectiva cauză necesită interpretarea instanţei europene.

Astfel, a constatat că situaţia reclamantei din prezentul dosar este similară celei a reclamanţilor din dosarul Curţii de Apel Cluj, în ambele litigii, reclamanţii urmărind, în esenţă, stabilizarea/îngheţarea cursului de schimb CHF/LEU la cursul valabil la data contractării creditului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a apreciat util a sista judecata până când instanţa europeană va formula un răspuns în cauza C–81/19, pentru a nu determina o interpretare diferită a unor situaţii juridice identice.

Potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a cauzelor, "instanţa poate suspenda judecata când, dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi". Totodată, art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Este indiscutabil că acest temei de suspendare facultativă a judecăţii are în vedere existenţa unor "chestiuni prejudiciale", a căror soluţionare ar putea avea o influenţă determinantă asupra rezolvării cauzei. Situaţia premisă este aceea a existenţei în paralel a unui alt litigiu, de a cărui soluţionare depinde existenţa sau inexistenţa unui drept subiectiv civil (lato sensu), raţiunea pentru care a fost instituită posibilitatea suspendării constând în evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii, ceea ce ar genera o anomalie a raporturilor juridice dintre părţile aflate în proces.

Împrejurarea că instanţa de apel a avut nelămuriri privind interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene şi a ales, ca mecanism procesual, suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea întrebărilor preliminare adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de o altă curte de apel, în temeiul cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., iar nu suspendarea de drept reglementată de art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nu poate contura o culpă a reclamantei în lăsarea cauzei în nelucrare.

În situaţia în care instanţa apreciază că este necesară suspendarea judecăţii în temeiul unui caz prevăzut de art. 413 din C. proc. civ., potrivit art. 418 alin. (1) coroborat cu art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de perimare este suspendat până la pronunţarea hotărârii definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii.

Suspendarea cursului perimării potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, presupune ca perimarea să-şi fi început cursul dintr-o cauză anterioară, ceea ce nu este cazul în speţă.

Reclamanta nu avea calitatea de parte în litigiul în legătură cu care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată de Curtea de Apel Cluj (dosarul nr. x/2017) şi care a determinat suspendarea judecăţii recursului, astfel încât nu i se putea imputa că nu ar fi formulat cerere de reluarea judecăţii, lipsind culpa procesuală, de esenţa sancţiunii perimării.

Corelând dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 415 C. proc. civ., ce reglementează regulile privind repunerea pe rol a cauzei, se constată că legiuitorul a reglementat în mod diferit, în funcţie de felul suspendării, modul în care are loc reluarea judecăţii.

Atunci când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reluarea judecăţii se face din oficiu, chiar şi în lipsa unei cereri de repunere pe rol formulate de partea interesată, de îndată ce are loc pronunţarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Pentru identitate de raţiune, în acelaşi mod trebuie să se procedeze şi în cazul dosarelor suspendate în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii C.J.U.E., care a fost sesizată de o altă instanţă, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio essedebet, întrucât ne aflăm tot în prezenţa unei suspendări facultative cauzate de o chestiune prejudicială, respectiv soluţia pe care instanţa europeană urmează să o pronunţe cu privire la interpretarea sau validitatea dispoziţiilor de drept unional în privinţa cărora a fost sesizată prin procedura întrebării preliminare. Ca urmare, în condiţiile în care la momentul suspendării judecăţii s-a constatat existenţa unei similarităţi cu cauza pendinte pe rolul C.J.U.E., în sensul că sunt incidente aceleaşi dispoziţii de drept al Uniunii cu privire la interpretarea sau validitatea cărora a fost sesizată anterior Curtea Europeană prin procedura reglementată de art. 267 din TFUE, după pronunţarea hotărârii C.J.U.E., instanţa trebuie să dispună, din oficiu, repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii, urmând ca judecătorul să aprecieze în ce măsură dezlegările instanţei europene se impun în propriul dosar.

Prin urmare, deşi motivul de suspendare facultativă bazat pe existenţa unei cauze pendinte pe rolul C.J.U.E. nu era prevăzut expres de niciunul dintre textele care reglementau acest incident procedural anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018, în condiţiile în care normele care reglementează suspendarea facultativă sunt unele dispozitive, instanţa de judecată fiind chemată să decidă cu privire la oportunitatea aplicării lor, în vederea unei bune administrări a justiţiei, ţinând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor de interpretare a dreptului unional pronunţate de C.J.U.E. şi pentru preîntâmpinarea pronunţării unor hotărâri naţionale contrare normelor europene, odată ce instanţa naţională, luând în considerare ansamblul circumstanţelor cauzei, a decis că se impune aşteptarea hotărârii instanţei europene, tot ea trebuie să dispună continuarea judecăţii, de îndată ce constată că s-a dat o rezolvare respectivei chestiuni prejudiciale.

Faţă de cele arătate, în considerarea faptului că perimarea presupune o prezumţie de desistare, de abandonare a judecăţii, deoarece pricina a rămas în nelucrare o anumită perioadă de timp, fiind în acelaşi timp şi o sancţiune aplicabilă părţii delăsătoare, ea nu poate interveni decât în acele situaţii în care se constată că lăsarea pricinii în nelucrare este rezultatul exclusiv al dezinteresului manifest al părţii care a declanşat respectivul proces. Per a contrario, dacă părţii în cauză nu i se poate imputa vreo culpă în nesoluţionarea pricinii, în sensul că nu a îndeplinit un anumit act de procedură în condiţiile stipulate de lege, sancţiunea perimării nu poate să opereze. Chiar dacă perimarea nu presupune totdeauna şi în mod necesar culpa părţii, ea presupune însă ignorarea de către parte a obligaţiilor procesuale care îi reveneau în vederea asigurării finalizării judecăţii.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât în contextul analizat, în care suspendarea facultativă a judecăţii a fost dispusă de instanţă, în scopul de a-i facilita soluţionarea dosarului, procedura hotărârii prealabile nefiind edictată în sprijinul părţilor, ci pentru interpretarea unui anumit text de lege, instanţei de recurs îi revenea obligaţia de a verifica dacă subzistau motivele avute în vedere la pronunţarea suspendării cauzei prin încheierea de şedinţă din 05.11.2019 şi de a dispune reluarea judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că redeschiderea judecării cauzei după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este un act de procedură care trebuie efectuat din oficiu, situaţie în care nu se poate imputa părţii reclamante lipsa de diligenţă în repunerea pricinii pe rol.

În concluzie, nefiind îndeplinite cerinţele prescrise de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. pentru aplicarea sancţiunii perimării recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază întemeiate criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 şi 497 din C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 487 din 25 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2022.