Recursal appeal against rescission of public concession and eviction dismissed; municipality’s active procedural capacity affirmed

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI. CADRUL PROCESUAL

I.1. Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secţia civilă, la data de 19 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul MUNICIPIUL TURDA, reprezentat legal PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L, solicitând instanţei să constate îndeplinite condiţiile prevederilor art. 327 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998); să dispună rezilierea contractului de concesionare nr. x/09.06.2006, cu plata unei despăgubiri in cuantum de 100 RON/zi de la data la care pârâta nu a mai folosit în mod direct terenul, respectiv, din data de 31.01.2020, precum şi evacuarea necondiţionată a pârâtei din spaţiul concesionat, rezilierea operând de drept ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 7 alin. (2 - 3) din contractul de concesiune.

În drept, a invocat C. civ., Noul C. proc. civ.., O.U.G. nr. 57/2019, art. 7 alin. (2) – (3) şi art. 9 lit. c) din Contractul de concesionare, precum şi celelalte prevederi legale mentionate în cuprinsul cererii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. A. S.R.L a solicitat respingerea acţiunii, în principal, pe cale de excepţie, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin precizarea de acţiune depusă la data de 12.04.2021, reclamantul a solicitat, în principal:

- să se constate îndeplinite condiţiile prevederilor art. 327 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ (art. 35 lit. c) din Legea 219/1998):

- să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.06.2006 din culpa pârâtei, pentru încălcarea obligaţiilor concesionarului, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 100 RON/zi de la data la care pârâta nu a mai folosit în mod direct terenul, respectiv data de 31.01.2020

- în subsidiar: să se constate că a operat rezilierea unilaterală a contractului de concesiune nr. x/09.06.2006 din iniţiativa concedentului, din culpa pârâtei, pentru încălcarea obligaţiilor concesionarului, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 100 RON/zi de la data la care pârâta nu a mai folosit în mod direct terenul, respectiv data de 31.01.2020;

- să se dispună evacuarea imediată şi necondiţionată a pârâtei concesionar din spaţiul concesionat;

- cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 378/2021, pronunţată la data de 07 iunie 2021, în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Cluj – secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a U.A.T. Municipiul Turda - prin Primar, invocată de pârâtă, şi a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Municipiul Turda - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., dispunând rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.06.2006 şi evacuarea pârâtei din imobilul obiect al contractului de concesiune; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri, ca neîntemeiat; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi a luat act de faptul că reclamanta a arătat că va solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial pe cale separată.

I.3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 391/A/2021 din 14 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 378/F din 07.06.2021 a Tribunalului Cluj, în dosarul nr. x/2021, pe care a menţinut-o.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta A. S.R.L. Turda, solicitând, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile atacate şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-pârâtă a relevat, pe larg, istoricul cauzei, în referire la judecata în fond şi judecata în apel şi, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o soluţie cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în considerarea următoarelor argumente:

Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019, precum şi cele ale art. 109 din acelaşi act normativ şi, astfel a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesual active a intimatului- reclamant.

Din punctul său de vedere, recurenta susţine că legea aplicabilă contractului în discuţie este Legea nr. 219/1998, cu prevederea de la art. 5 alin. (1) lit. b), în acelaşi timp evocând şi dispoziţiile art. 108 lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 şi arătând că acelaşi conţinut îl aveau dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (5) din Legea nr. 215/2001.

Recurenta- pârâtă arată că instanţele inferioare şi-au bazat soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesual- active a intimatului- reclamant pe dispoziţiile art. 109 şi art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019.

Cu privire la art. 303 din Codul administrativ, recurenta- pârâtă consideră că trebuie subliniat că acesta a fost introdus odată cu abrogarea succesivă a actelor normative care reglementau concesiunea publică, respectiv, a Legii nr. 219/1998 şi, ulterior, a O.U.G. nr. 54/2006.

Prin urmare, susţine că reţinerea lui de către instanţa de apel în motivarea soluţiei aduse excepţiei lipsei calităţii procesual- active este nelegală, acesta constituind în fapt sediul materiei concesiunii publice începând cu data intrării în vigoare a acestuia, respectiv, anul 2019. Or, contractul de concesiune a cărui reziliere se cere în prezenta procedură a luat fiinţă sub incidenţa Legii nr. 219/1998, astfel că, acest act normativ este cel ce guvernează contractul de concesiune în discuţie.

Cu privire la art. 109 din Codul administrativ, arată că acesta statuează că "Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ- teritoriale se asigură de către primar", însă, solicită a se constata că recurenta a invocat lipsa calităţii procesual- pasive a Municipiului Turda, şi nu a Primarului.

Recurenta- pârâtă susţine că, din analiza dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 219/1998 şi ale art. 108 din O.U.G. nr. 57/2019, rezultă că atunci când se concesionează un bun aflat în proprietate publică sau privată, calitatea de concesionar aparţine consiliului local, care exercită toate drepturile ce rezultă din clauzele contractuale, inclusiv, acela de a cere rezilierea contractului, de altfel, aceasta fiind opinia unanimă a instanţelor de judecată.

Recurenta-pârâtă subliniază şi faptul că principul simetriei actelor juridice presupune că subiectul de drept care are capacitatea şi calitatea de a încheia un act juridic este acela care are şi dreptul de a hotărî sau cere, după caz, rezilierea lui, iar condiţiile de formă prevăzute la încheierea actului trebuie respectate şi pentru aplicarea sancţiunii rezilierii lui.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 şi art. 8 din Legea nr. 219/1998, rezultă că legiuitorul a instituit obligativitatea hotărârii de concesionare a unui bun proprietate publică, fără să prevadă, însă, şi ipoteza rezilierii contractului de concesiune.

Se mai arată că instanţa de apel reţine încheierea contractului de concesiune între Consiliul Local al Municipiului Turda şi recurentă, însă, apreciază că doar sub aspect formal. Dincolo de principiul simetriei actelor juridice, a accepta soluţia instanţelor inferioare cu privire la excepţia în discuţie, ar însemna şi o nesocotire a principului relativităţii efectelor contractului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 04.04.2022, sub nr. x/2021.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16.06.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 20 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În esenţă, criticile din recurs formulate de recurenta-pârâtă sunt raportate, în principal, la aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019, precum şi ale art. 109 din acelaşi act normativ, sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatului- reclamant Municipiul Turda – prin Primar.

În ceea ce priveşte modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active, Înalta Curte apreciază că este temeinică, iar raţionamentul care a stat la baza considerentelor este corect, faţă de dispoziţiile legale incidente în speţă.

În cauză, intimatul- reclamant Municipiul Turda – prin Primar s-a prevalat de un anumit temei juridic pentru cererea cu care a învestit instanţa de judecată, şi anume, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, solicitarea de reziliere a contractului de concesionare, cu nr. x/09.06.2006 fiind cerută tocmai pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 327 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019.

Contrar susţinerilor recurentei- pârâte, procesul de faţă a început după intrarea în vigoare a legii noi, data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanţă (19 februarie 2021) situându-se mult ulterior datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, din 3 iulie 2019.

Dar, indiferent de legea aplicabilă, regulile de reprezentare a autorităţilor publice locale, ca principiu şi regulă, nu au suferit modificări.

Primarul poate reprezenta în justiţie doar unitatea administrativ- teritorială, conform prevederilor exprese ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 109, coroborat cu art. 154 alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2019, neavând niciun drept de reprezentare legală a autorităţii deliberative, consiliul local, atât timp cât ambele autorităţi ale administraţiei publice exercită competenţe exclusive.

În acest context procesual, deşi recurenta- pârâtă A. S.R.L. susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019 şi a celor de la art. 109 din acelaşi act normativ în ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual- active a intimatului-reclamant Municipiul Turda, nu şi a Primarului, astfel cum a fost invocată, critica recurentei este nefondată, şi, în niciun caz nu se poate admite că legea aplicabilă contractului în discuţie ar fi Legea nr. 219/1998 – art. 5 alin. (1) lit. b), cum, de asemenea, nefondat pretinde recurenta.

Recurenta- pârâtă a mai susţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 219/1998 şi ale art. 108 din O.U.G. nr. 57/2019, rezultă că, atunci când se concesionează un bun aflat în proprietate publică sau privată, calitatea de concesionar aparţine Consiliului Local, care exercită toate drepturile ce rezultă din clauzele contractuale, inclusiv, pe acela de a cere rezilierea contractului.

Această teză nu poate fi primită, pentru că, Municipiul Turda, ca titular al patrimoniului imobiliar, este reprezentat în justiţie de către Primar, conform art. 21 din vechea Lege nr. 215/2001, abrogată în prezent prin O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care reia, în art. 109, aceeaşi reglementare (Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ- teritoriale se asigură de către Primar sau Preşedintele Consiliului Judeţean. Primarul sau preşedintele consiliului judeţean stă în judecată, în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ- teritoriale, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia, şi nu în nume personal).

Contrar susţinerilor recurentei- pârâte, prima instanţă nu a fost sesizată de către Primar, în nume propriu, ci în calitatea sa de reprezentant al unităţii administrativ- teritoriale, conferită de dispoziţiile legale arătate.

Ca urmare, motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu este fondat, decizia instanţei de apel fiind la adăpost de orice critică, dată cu aplicarea corectă a normelor de drept.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 391/A/2021 din 14 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2022.