Moral damages from road accident death: Inadmissibility of recourse on insurance matters and tardiness of appeal against refusal of constitutional referral.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea transmisă la 11.09.2020 (plic dosar) şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 14.09.2020, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâta F. S.A. au solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile: 1. Pentru A. suma de 200.000 RON reprezentând daune morale; 2. Pentru B. suma de 200.000 RON reprezentând daune morale; 3. Pentru C., suma de 200.000 RON reprezentând daune morale; 4. Pentru D.. suma de 200.000 RON reprezentând daune morale; 5. Pentru E., suma de 200.000 RON reprezentând daune morale; 6. Obligarea părţii responsabile civilmente la plata unei dobânzi legale de 0.2%/zi de la data deschiderii dosarului de daună până la data plaţii effective; 7. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu reprezentate de onorariu avocat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Noului C. civ. respectiv art. 1349 şi urm., art. 453 noul C. proc. civ., Norma nr. 23/2014 de punere în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, O.U.G. 54.

La data de 13.11.2020 reclamanţii au depus o cerere modificatoare prin care au majorat cuantumul daunelor morale solicitate şi au solicitat achitarea de către pârâtă a dobânzii legale de la data decesului victimei până la data plăţii efective.

La data de 19.10.2020, G. (mama defunctului H.) in calitate de rudă a defunctului H., a formulat cerere de intervenţie principală prin care a solicitat obligarea pârâtei F. S.A. la plata sumei de 150.000 de Euro, in echivalent RON la data plaţii, cu titlu de daune morale în temeiul disp. art. 1391 alin. (2) C. civ., art. 2226 C. civ., art. 2 alin. (4) din Legea nr. 132/2017, art. 11 alin. (2) lit. a) Legea nr. 132/2017, art. 23 din Legea nr. 132/2017.

La aceeaşi dată, G. (mama defunctului H.) in calitate de rudă a defunctului H., a depus acţiune modificata in temeiul art. 204 C. proc. civ., prin care a solicitat obligarea pârâtei F. S.A. la plata următoarelor sume: a) 150.000 de Euro, in echivalent RON la data plaţii, pentru reclamanta G. (in calitate de mama a defunctului H.), cu titlu de daune morale în temeiul disp. art. 1391 alin. (2) C. civ., art. 2226 C. civ., art. 2 alin. (4) din Legea nr. 132/2017, art. 11 alin. (2) lit. a) Legea nr. 132/2017, art. 23 din Legea nr. 132/2017; b) dobânzii legale pentru reclamanta de la data producerii prejudiciului (decesul victimei 7/09/2019) si pana la momentul plaţii, parata fiind de drept in intarziere.

Prin încheierea de la termenul din 16.03.2021 instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1879/01.07.2021, Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâta F. S.A. şi a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 10.000 euro reprezentând daune morale, precum şi dobânda legală penalizatoare, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumelor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelurile formulate de apelanţii reclamanţi şi de apelanta pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 1879/01.07.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondate.

La 19 iulie 2022 (plic dosar recurs), reclamanţii A., B., C., D. şi E. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în ceea ce priveşte măsura respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recurenţii au solicitat, în sinteză, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, iar, în rejudecare, au solicitat admiterea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu cele două excepţii de neconstituţionale invocate, întrucât acestea sunt admisibile conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Ulterior, la 20 iulie 2022 (plic dosar recurs), recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de repunere în termenul de recurs în ceea ce priveşte respingerea de către Curtea de Apel Bucureşti a sesizărilor Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 şi a art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât până la data motivării hotărârii nu au avut cunoştinţă de faptul că instanţa s-a pronunţat asupra "excepţiilor de neconstituţionalitate", pe portalul instanţelor nefiind menţionat acest aspect, fiind precizat doar faptul că apelurile s-au respins ca nefondate.

Au considerat că aceste împrejurări constituie motive temeinic justificate conform art. 186 alin. (1) C. proc. civ.. de asemenea, au considerat că exercitarea căii de atac a recursului în termenul de 48 de ore trebuie să se facă de către părţi în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere cele menţionate, în temeiul art. 186 C. proc. civ., au solicitat să se dispună repunerea în termen a apelanţilor-reclamanţi pentru exercitarea căii de atac a recursului.

La 20 iulie 2022 (plic dosar recurs), reclamanţii A., B., C., D. şi E. au depus cerere de recurs şi împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea recursulului, iar, în rejudecare, admiterea apelului cu consecinţa obligării pârâtei la plata dobânzii legale de la data producerii prejudiciului (data accidentului rutier) şi până la data plăţii efevtive a daunelor morale (prejudiciul damnum emergens).

La 10 august 2022 (plic dosar recurs), recurenţii-reclamanţi au depus o altă cerere de recurs, prin care au indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Prin recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel pe fondul cauzei, recurenţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce priveşte sintagma "a asiguraţilor" şi art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, ambele dispoziţii legale susţinându-se că încalcă art. 16, art. 21 alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Constituţie, precum şi art. 53 alin. (1) si 2 din Constituţie.

La 7 octombrie 2022 intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului, ca tardiv, respectiv respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă. Totodată, intimata-pârâtă, prin aceeaşi întâmpinare, a solicitat, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată

Prin încheierea din 19 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenţii D., A., E., B. şi C.; a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 186 din C. proc. civ. cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenţii-reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în ceea ce priveşte măsura respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Potrivit art. 186 C. proc. civ.: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către recurenţi în cadrul cererii formulate nu constituie motive temeinic justificate, aşa cum prevede legiuitorul, care să conducă la repunerea acestora în termenul de declarare a recursului.

Astfel, împrejurările descrise de recurenţi în sensul că până la data motivării hotărârii nu au avut cunoştinţă de faptul că instanţa s-a pronunţat asupra "excepţiilor de neconstituţionalitate" a art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 şi a art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, pe portalul instanţelor nefiind menţionat acest aspect, fiind precizat doar faptul că apelurile s-au respins ca nefondate, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii extraordinare de atac, recurenţii având obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului.

În acest context, trebuie menţionat că art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, precum şi să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, fără întârziere.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalităţii.

Din actele dosarului, se observă că recurenţii au fost încunoştinţaţi de termenul stabilit la 29 iunie 2022, aspect necontestat în cauză, termen la care instanţa a pus în discuţie cererea petenţilor privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 şi a art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru data de 29 iunie 2022, când a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, procedura de citare a fost legal îndeplinită, instanţa nefiind obligată să ia concluziile părţilor absente, acestea având posibilitatea de a dispune de soarta procesului potrivit propriei voinţe, una din formele de manifestare a acestui drept fiind tocmai neprezentarea la termenul de judecată. Este un risc pe care acestea şi-l asumă, cunoscut fiind faptul că părţile au dreptul de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului.

De altfel, prin cele menţionate, recurenţii îşi invocă propria culpă cu privire la neexercitarea recursului în termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că solicitarea recurenţilor nu este fondată, în condiţiile în care, deşi părţile aveau cunoştinţă de termenul de judecată din 29 iunie 2022, când a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, totuşi, acestea nu au manifestat un comportament procesual diligent, pasivitatea recurenţilor cu privire la exercitarea recursului, în termenul prevăzut de lege, neputându-se constitui într-un motiv temeinic justificat, aşa cum prevede legiuitorul, sens în care va respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac a recursului.

Ca atare, Înalta Curte examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în ceea ce priveşte măsura respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea afecta ordinea de drept şi principiul securităţii raporturilor juridice dezlegate prin proceduri definitiv judecate.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se poate declara recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Calculul termenului pe ore este reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În cauză, dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la 29 iunie 2022, iar cererea de recurs a fost promovată la 19.07.2022, rezultând, astfel, că termenul de 48 de ore de la pronunţare reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost cu mult depăşit.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Cum în cauză, recurenţii-reclamanţi nu au dovedit că au fost împiedicaţi în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de aceştia, iar, pe cale de consecinţă, va respinge ca tardiv recursul declarat în ceea ce priveşte măsura respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Referitor la recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea dedusă judecăţii, la 11.09.2020, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat repararea prejudiciilor morale pe care pretind că le-au suferit în urma decesului fratelui lor, H., în accidentul rutier produs în data de 26.08.2019.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii deduse judecăţii, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reţine că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac fiind consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457. Acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., A., E., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Constatând culpa procesuală a recurenţilor-reclamanţi D., A., E., B. şi C. în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă F. S.A., urmează a se aplica dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termen, formulată de recurenţii-reclamanţi D., A., E., B. şi C..

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., A., E., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în ceea ce priveşte măsura respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., A., E., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1059/2022 din 29 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Obligă recurenţii-reclamanţi D., A., E., B. şi C. la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă F. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.