Revision petition for construction payments held untimely; appeal against dismissal rejected

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 171/CA/2020 pronunţată în dosar nr. x/2019, Tribunalul Hunedoara a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta UAT Comuna Şoimuş, prin Primar, prin întâmpinare.

A admis acţiunea înaintată de reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Şoimuş, prin Primar, jud. Hunedoara şi, în consecinţă: a obligat pârâta la plata sumei de 3396135,16 RON, TVA inclus în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., nr. x, deschis la C., cu titlu de contravaloare lucrări, conform facturii seria x nr. x/13.06.2016 şi la plata sumei de 1.025.976,54 RON, reprezentând dobândă legală, calculată de la data scadenţei 13.07.2016 şi până la data plăţii efective a datoriei către reclamantă.

Prin decizia nr. 310/2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 la 07.09.2021, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepţia nulităţii recursului şi a anulat recursul declarat de UAT Comuna Şoimuş împotriva sentinţei nr. 171/CA/2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2019.

Împotriva sentinţei nr. 171/CA/2020 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2019 a formulat cerere de revizuire UAT Comuna Şoimuş, prin care a solicitat anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Hunedoara.

În drept a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 513 alin. (4) C. proc. civ. şi textele de lege indicate în cerere.

Prin sentinţa nr. 1/2022 din 8 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia a II-a Civilă a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire; a respins cererea de revizuire formulată de UAT Comuna Şoimuş prin Primar, a sentinţei nr. 171/CA/2020 pronunţată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019; a obligat revizuenta la plata cheltuielilor de judecată ale intimatei A. S.R.L. în sumă de 5950 RON onorariu avocat.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire se cere este sentinţa civilă 171/CA/2020, pronunţată de către Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2019, care a devenit definitivă prin pronunţarea deciziei 310/2021 de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019, la data de 07.09.2021. În aceste condiţii, termenul de revizuire expiră la data de 08.10.2021, or, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 03.12. 2021, tardiv faţă de temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta UAT COMUNA ŞOIMUŞ a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1/2022 din 8 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia a II-a Civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de revizuire.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că decizia atacată este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu interpretarea greşită a normelor de drept din următoarele motive.

Astfel, susţine recurenta, într-adevăr art. 511 C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de 1 lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, hotărârea fiind pronunţată la 07.09.2021.

Recurenta apreciază că revizuirea a fost declarată în termenul prevăzut de lege, având în vedere că a formulat contestaţie în anulare, înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2021, soluţionată prin sentinţa nr. 361 din data de 07.10.2021.

Luând în considerare şi prevederile art. 507 coroborate cu art. 484 C. proc. civ., recurenta a considerat că se impune formularea cererii de revizuire doar după soluţionarea contestaţiei în anulare, astfel că revizuirea raportată la dosarul nr. x/2021 se află în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, apreciază recurenta că ar fi fost în imposibilitate de a formula cerere de revizuire în termenul de o lună de la data pronunţării, atât timp cât pentru depunerea acesteia era imperios necesar a fi avute în vedere motivele arătate de instanţa de control judiciar asupra soluţionării recursului său.

Prin urmare cererea de revizuire depinde în mod direct şi nemijlocit de cunoaşterea argumentării instanţei de recurs ce a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, momentul dresării cererii de revizuire fiind acela la care partea a luat la cunoştinţă de motivele hotărârii atacate.

Intimata a transmis întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca vădit nelegal.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că din expunerea argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de recurs rezultă critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în unul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apoi, Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Într-o primă critică, recurenta invocă faptul că revizuirea a fost declarată în termenul prevăzut de lege, întrucât a formulat contestaţie în anulare (înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia), iar faţă de prevederile art. 507 coroborate cu art. 484 C. proc. civ., se impune formularea cererii de revizuire doar după soluţionarea contestaţiei în anulare.

Această critică nu este fondată.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 507 C. proc. civ., invocat de recurentă, "instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător", iar dispoziţiile art. 484 C. proc. civ. se referă la instituţia suspendării unei hotărâri faţă de care a fost exercitată calea recursului.

Prin urmare, nici dispoziţiile normative invocate şi, de altfel, nici alte prevederi legale în vigoare, nu conduc la concluzia afirmată de recurentă în sensul că se impune formularea cererii de revizuire doar după soluţionarea contestaţiei în anulare, această susţinere reprezentând numai o modalitate proprie de interpretare a dispoziţiilor legale.

Înalta Curte reţine că singurul text de lege care prevede ordinea exercitării căilor de atac este art. 459 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "Căile extraordinare de atac pot fi exercitate şi concomitent, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate".

Din interpretarea acestui text de lege, rezultă, în mod clar, că, în condiţiile în care atât revizuirea, cât şi contestaţia în anulare (la care recurenta face expres referire) reprezintă căi extraordinare de atac, care pot fi exercitate în mod concomitent, iar exercitarea lor trebuie făcută tot cu respectarea termenului legal peremptoriu.

Într-o altă critică, recurenta a susţinut că ar fi fost în imposibilitate de a formula cerere de revizuire în termenul de o lună de la data pronunţării, atât timp cât pentru depunerea acesteia era imperios necesar a fi avute în vedere motivele arătate de instanţa de control judiciar asupra soluţionării recursului său.

Această critică nu este fondată.

Se observă că prin invocarea imposibilităţii de a formula cererea de revizuire în termenul de o lună de la data pronunţării, recurenta tinde la schimbarea momentului procedural de plecare a termenului de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerându-l a fi unul de la cunoaşterea considerentelor hotărârii, şi nu de la pronunţare, aşa cum impune acest text normativ.

Se reţine că termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac, persoanei interesate revenindu-i obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile.

Trebuie menţionat, de asemenea, că art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, precum şi să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, fără întârziere.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalităţii.

De altfel, se constată că, în cuprinsul criticii sale din recurs partea face referire, în realitate, nu la o imposibilitate de a declara calea de atac, ci la o imposibilitate de a o motiva, determinată de faptul că nu a cunoscut considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, deşi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevede în mod clar că momentul procedural de plecare a termenului de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat este sentinţa civilă 171/CA/2020, pronunţată de către Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2019. Această hotărâre a devenit definitivă prin pronunţarea deciziei 310/2021 de către Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2019, la 07.09.2021, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la 03.12.2021.

În cauză, data rămânerii definitive a deciziei 310/2021 din 07.09.2021 este chiar momentul pronunţării (07.09.2021) având în vedere dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) C. proc. civ., ce stipulează că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, de la data pronunţării.

Prin urmare, cum potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri şi cum revizuenta are obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii extraordinare de atac, în mod corect, a reţinut curtea de apel că cererea de revizuire a fost declarată tardiv.

Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat de revizuenta UAT COMUNA ŞOIMUŞ împotriva sentinţei nr. 1/2022 din 8 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia a II-a Civilă, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă UAT COMUNA ŞOIMUŞ împotriva sentinţei nr. 1/2022 din 8 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.