Insolvency closure: admissibility of unconstitutionality exception by appellant lacking procedural standing under Law No. 47/1992

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 99/SIND, pronunţată la data de 14.02.2022 în dosarul x/2016 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 175 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, închiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitorul S.C. A. S.R.L.

În temeiul art. 180 din Legea privind procedura insolvenţei, a descărcat pe administratorul judiciar şi pe celelalte persoane participante la procedură de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferinţă, acţionari sau asociaţi.

În temeiul art. 179 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus notificarea prezentei sentinţe Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni, precum şi tuturor creditorilor prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea S.C. B. S.R.L. solicitând să se constate că are o creanţă privilegiată de 383.334,64 RON, care nu a fost achitată şi nici nu a existat din partea societăţii o remitere de datorie.

În apel, prin nota cu nr. x/11.05.2022, apelanta S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 85/2014, referitor la descărcarea de datorie, precum şi a dispoziţiilor art. 180 şi art. 181 din Legea nr. 85/2014, relative la închiderea procedurii, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României, apreciind că sunt întrunite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecăţii cauzei până la data publicării deciziei.

Prin nota cu nr. x/12.05.2022, intimata S.C. A. S.R.L., prin administrator special, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei şi respingerea ca neîntemeiat a apelului, considerând că apelanta nu mai are calitatea de creditor în cadrul procedurii insolvenţei, aspect ce rezultă din tabelul de creanţe actualizat întocmit ca urmare a plăţilor efectuate în trimestrele I-IX din planul de reorganizare şi a cererii de retragere de la masa credală a creditorului C. S.A. şi în care nu este menţionată creditoarea apelantă.

Prin decizia civilă nr. 943/Ap din 6 iunie 2022, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei S.C. B. S.R.L.; a respins cererea de apel formulată de apelanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 99/SIND, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.02.2022; a păstrat sentinţa apelată; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de parte în proces.

Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut, relativ la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. m), art. 180 şi art. 181 din Legea nr. 85/2014, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care permit doar părţilor din proces sau instanţei, din oficiu, să ridice excepţii de neconstituţionalitate.

Astfel, cum apelanta nu are calitatea de creditor în procedura insolvenţei şi, prin urmare, nici calitate procesuală activă în apelul promovat împotriva hotărârii de închidere a procedurii insolvenţei, rezultă că aceasta nu poate invoca excepţia de neconstituţionalitate şi nici nu poate solicita sesizarea Curţii Constituţionale, împrejurare faţă de care instanţa de apel a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de parte în proces.

În termen legal, recurenta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 943/Ap din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

In motivarea cererii de recurs, recurenta a precizat că decizia este netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa a interpretat greşit prevederile legislative şi jurisprudenţa CEDO.

Recurenta a arătat că, faţă de excepţia de neconstituţionalitate invocată, a solicitat să se constate admisibilitatea acesteia şi să fie sesizată Curtea Constituţională cu judecarea ei, precum şi să suspende pronunţarea asupra apelului până la data publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial.

A prezentat obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, redând textele a căror neconstituţionalitate se invocă (art. 58 lit. m), art. 180 şi art. 181 din Legea nr. 85/2014) în raport cu art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, art. 6&1 şi 47 din CEDO.

Recurenta a susţinut că scopul societăţii recurente raportat la obiectul de activitate autorizat nu este de a efectua remiteri de datorie, subliniind, totodată, că art. 206 alin. (3) coroborat cu art. 207 alin. (2) din C. civ. stabilesc nulitatea absolută a actului juridic încheiat fără respectarea art. 206 alin. (1).

A mai susţinut că procedura sumară, formală de citare şi notificare a actelor încalcă accesul la justiţie şi dreptul la apărare, apelanta fiind împiedicată de a folosi căile de atac în vederea apărării şi recuperării creanţei sale.

Recurenta a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut de art. 6&1 din Convenţie, amintind, totodată, practica judiciară CEDO (ex: cauza Zavodnik împotriva Sloveniei; cauza Bellet împotriva Franţei; cauza Raisa Shipping S.R.L. împotriva României) şi Deczia nr. 28/9 mai 2022 pronunţată de ICCJ – Completul pentru delegarea unei chestiuni de drept.

După redarea unor opinii personale privind dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. k) şi o), art. 138 alin. (4) şi art. 139 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurenta a susţinut, în sinteză, că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia poate fi ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti în orice fază a litigiului şi indiferent de obiectul acestuia. În consecinţă, chiar dacă excepţia este ridicată într-o cale ordinară de atac ea este admisibilă din acest punct de vedere, iar a interzice formularea excepţiei cu prilejul declarării unei căi de atac înseamnă a crea o categorie specială de norme juridice, care nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate a posteriori, ceea ce nu poate fi primit.

În final, recurenta a solicitat să se constate "admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate" şi sesizarea Curţii Constituţionale cu judecarea ei.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

La 26 septembrie 2022, recurenta a depus precizări, arătând că, prin motivarea deciziei s-au încălcat prevederile art. 6.1 din CEDO şi prevederile art. 21, 24 alin. (1) şi art. 124 din Constituţia României; totodată, a arătat că ilegal, discriminatoriu şi netemeinic, instanţa de apel a respins cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, motivat de faptul că în cauza Zavodnik se face referire la o persoană fizică cu posibilităţi limitate de informare, ignorând în totalitate dreptul egal la apărare şi echitabil a tuturor persoanelor în faţa justiţiei.

La 28 septembrie 2022, a fost transmisă la dosar întâmpinarea formulată de intimata ANRE, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nemotivat sau ca formulat de o persoană fără calitate, iar la 4 octombrie 2022, recurenta a transmis precizări prin care a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării formulate de intimata ANRE, arătând totodată că recursul este motivat.

La 14 octombrie 2022, intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar la 18 octombrie 2022, recurenta a depus note scrise prin care a invocat tardivitatea întâmpinării formulate de intimata A. S.R.L. şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, se constată că instanţa de apel, fiind învestită de S.C. B. S.R.L. cu o cerere de apel împotriva sentinţei civile nr. 99/SIND din 14.02.2022, respectiv cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. m), art. 180 şi art. 181 din Legea nr. 85/2014, a pronunţat o hotărâre prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei, respingând cererea de apel; de asemenea, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de parte în proces.

Înalta Curte reţine că prin recursul de faţă se contestă măsura pronunţată de instanţa de apel cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Se observă că, în motivarea acestei dispoziţiţii, instanţa de apel a arătat, în esenţă, că, întrucât apelanta nu are calitatea de creditor în procedura insolvenţei şi, prin urmare, nici calitate procesuală activă în apelul promovat împotriva hotărârii de închidere a procedurii insolvenţei, aceasta nu poate invoca excepţii de neconstituţionalitate şi nici nu poate solicita sesizarea Curţii Constituţionale, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care permit doar părţilor din proces sau instanţei, din oficiu, să ridice astfel de excepţii.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Astfel, Înalta Curte constată că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor stipulate expres de textul legislativ, în cadrul acestui examen, instanţa fiind obligată să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că sfera titularilor cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, ce poate fi ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti, este limitată doar la cea prevăzută de art. 29 alin. (2) din din Legea nr. 47/1992, respectiv părţile din proces. Or, apelanta (recurenta de astăzi) nu este una din acestea, în condiţiile în care, prin decizia definitvă pronunţată, instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei S.C. B. S.R.L. şi, subsecvent, a respins cererea de apel.

Ca o consecinţă a soluţiei pronunţate şi văzând dispoziţiile art. 29 alin. (2) din din Legea nr. 47/1992, instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de parte în proces.

Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de norma juridică arătată în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată de părţile din proces, aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Braşov.

În contextul arătat, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în mod legal şi temeinic, a fost respinsă cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. m), art. 180 şi art. 181 din Legea nr. 85/2014.

Aşa fiind, în cauza de faţă motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care instanţa de apel a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Cu privire la criticile referitoare la fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate deoarece hotărârea Curţii de Apel Braşov este definitivă sub acest aspect şi nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă în decizia civilă nr. 943/Ap din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.