Suceava Tribunal has territorial jurisdiction; jurisdictional conflict resolved in favor of Suceava.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Suceava – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, pentru Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, prin Direcţia generală juridică, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 15.430,59 RON, actualizată cu valoarea indicelui de inflaţie în raport cu evoluţia preţurilor bunurilor de consum şi a dobânzii legale până la data plăţii efective, ca urmare a pagubei înregistrate de Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, reprezentând valoarea alimentelor neintroduse în planurile meniu de post şi, implicit, în procesul de prelucrare, întocmite de S.C. A. S.A. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că la data de 24 martie 2016, între MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, prin Unitatea Militară 02494 Ploieşti – în calitate de autoritate contractantă delegată, în calitate de promitent – achizitor şi S.C. A. S.A., în calitate de prestator de servicii, a intervenit acordul-cadru înregistrat cu nr. x/24.03.2016.

Pe parcursul derulării acestui acord cadru şi a contractelor subsecvente aferente (contract subsecvent nr. x înregistrat cu nr. x din 28.03.2016, contract subsecvent înregistrat cu nr. x din 15.09.2017 şi contract subsecvent nr. x înregistrat cu nr. x din 09.02.2010), s-a produs o pagubă în valoare de 15.430,59 RON de către S.C. A. S.A., ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, pagubă ce a fost consemnată în procesul-verbal de cercetare administrativă înregistrat cu nr. x din 12.04.2019.

Reclamantul a susţinut faptul că, în urma cercetării administrative la Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, a fost constatat un prejudiciu adus patrimoniului unităţii de către pârâtă, în calitate de prestator al serviciului de hrănire, în cuantum de 15.430,59 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii de hrănire efectuate neconform cu prevederile acordului cadru încheiat între părţi.

La data de 9 februarie 2022, pârâta a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului Ministerul Apărării Naţionale, prin Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, la restituirea sumei de 15.430,59 RON, actualizată cu valoarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale de la data plăţii efective, sumă executată nelegal din conturile societăţii constituite cu titlu de garanţie de bună execuţie, pentru contractele subsecvente nr. A1364/17.04.2019 şi nr. A229/21.01.2020 la acordul-cadru de prestare a serviciului de hrănire nr. A 1877/24.03.2016, valabile în perioada 2019 – 2020; obligarea reclamantului, în baza art. 28.1 alin. (3) din acordul-cadru nr. A 1877/2016 şi art. 30.6 din acordul-cadru nr. A 532/2020, la restituirea garanţiei de bună execuţie, în cuantum total de 20.813,46 RON, actualizată cu valoarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale de la data plăţii efective, din care face parte şi suma de 15.430,59 RON, executată nelegal de reclamant. Suma totală de 20.813,46 RON reprezintă garanţie de bună execuţie pentru derularea contractelor subsecvente la acordul-cadru nr. A 1877/24.03.2016, înregistrate sub nr. x/17.04.2019 şi y/21.01.2020 în valoare de 11.692,74 RON, respectiv 5250,50 RON şi a contractelor subsecvente nr. A 826/11.03.2021 şi A 1267/15.04.2021 la Acordul – cadru nr. AC 532/01.05.2020, în valoare de 1.736,41 RON şi 2.133,81 RON, ţinând cont de prevederile art. 28.1 alin. (3) din acordul-cadru nr. A 1877/24.03.2016 şi art. 30.6 din acordul-cadru nr. AC 532/01.05.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 55 din 11 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Tribunalului Suceava invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Examinând excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:

Raportat la calitatea părţilor, obiectul şi cauza juridică constând în răspunderea civilă contractuală, s-a constatat că instanţa de judecată a fost învestită cu o cerere care decurge din executarea contractului administrativ reprezentat de acordul-cadru nr. A 1877/24.03.2016, încheiat între reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, prin Unitatea Militară 02494 Ploieşti (în calitate de autoritate contractantă delegată) şi pârâta S.C. A. S.A. (în calitate de prestator de servicii).

Având în vedere dispoziţiile imperative şi speciale ale Legii nr. 101/2016 în materia competenţei materiale şi teritoriale, derogatorii de la dreptul comun, într-un litigiu precum cel dedus judecăţii, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, trebuie să introducă acţiunea pe rolul tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul său ori la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante, nefiind aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocate prin cererea de chemare în judecată.

Tribunalul Suceava a remarcat faptul că reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE are sediul în Municipiul Bucureşti, str. x.

Examinând clauzele acordului-cadru înregistrat sub nr. x din 24 martie 2016, invocat de reclamant ca temei al drepturilor şi obligaţiilor contractuale, în baza căruia au fost încheiate contracte subsecvente ca parte integrantă din cel principal, instanţa a observat că părţile nu au prevăzut, în mod expres, locul încheierii acestuia. În plus, acordul-cadru a fost încheiat de MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE prin autoritatea contractantă delegată Unitatea Militară 02494 Ploieşti, cu sediul în Ploieşti, judeţul Prahova.

Totodată, instanţa a constatat că reclamantul nu a susţinut şi nici nu a dovedit că locul încheierii acordului-cadru, înregistrat sub nr. x din 24 martie 2016, ale cărui clauze constituie temeiurile învederate pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava.

Rezultă, aşadar, că excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică invocată din oficiu este întemeiată, deoarece, în circumstanţele cauzei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, cât timp locul încheierii acordului-cadru nu se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, chiar dacă reclamantul invocă existenţa unei neexecutări conforme a obligaţiilor contractuale ale pârâtei în legătură cu locul prestării serviciilor la Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc. Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat că pentru stabilirea competenţei teritoriale în condiţiile art. 53 alin. (12) din Legea nr. 101/2016 criteriul legal postulat este cel al locului încheierii contractului, iar nu cel al prestării serviciilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1366 din 9 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureştii şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi pe pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Tribunalului Suceava; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei sentinţe, Tribunalul Bucureşti a reţinut că părţile, în cazul contractelor de achiziţie publică, au posibilitatea să aleagă, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare a litigiilor dintre ele fie în favoarea instanţei de la sediul autorităţii contractante, de la sediul reclamantei sau instanţa de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante.

În speţă, contractele subsecvente acordului-cadru, contracte ce reprezintă temeiul juridic al acţiunii în justiţie au fost încheiate prin UM 02480 – Câmpulung Moldovenesc, în calitate de autoritate contractantă delegată. Totodată, locul încheierii contractului şi al executării acestuia este la Câmpulung Moldovenesc ce se află în raza teritorială a Tribunalului Suceava.

Aşadar, fie că se consideră Unitatea Militară Câmpulung Moldovenesc ca autoritate contractantă (întrucât, era delegată să încheie contractul subsecvent), fie că locul încheierii contractului este la Câmpulung Moldovenesc unde funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante (Minister – UM Ploieşti), sunt aplicabile fie dispoziţiile art. 53 alin. (11), fie ale art. 53 alin. (12) din Legea nr. 101/2016, în ambele cazuri competenţa aparţinând Tribunalului în circumscripţia căruia se află Câmpulung Moldovenesc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la data de 20 septembrie 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Faţă de data înregistrării acţiunii (5 ianuarie 2022) Înalta Curte reţine că, în speţă, este incident art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, conform căruia "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul".

De asemenea, art. 53 alin. (12) din aceeaşi lege prevede că: "acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante".

Având în vedere că dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competenţă alternativă între tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi tribunalul din circumscripţia în care îşi are sediul social reclamantul, alegerea instanţei aparţine reclamantului, potrivit art. 116 din C. proc. civ.

Întrucât sediul autorităţii contractante delegate, Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, este în circumscripţia Tribunalului Suceava, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii aparţine acestei instanţe.

Faptul că MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE reprezintă în justiţie Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, prin Direcţia generală juridică, în baza art. 3 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, nu înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (11) care stabilesc competenţa teritorială a secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

În plus, Înalta Curte reţine că prima instanţă sesizată nu putea invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât competenţa de soluţionare a acţiunii pendinte este reglementată de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, care instituie un caz de competenţă de ordine privată.

Or, conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Prin alegerea exprimată de reclamant la momentul promovării acţiunii potrivit art. 116 din C. proc. civ., coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, Tribunalul Suceava – secţia a II-a civilă, iniţial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece litigiul.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.