Contractual termination in execution dispute routed to appellate court via jurisdictional conflict resolution

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 30 august 2021 pe rolul Judecătoriei Iaşi – secţia civilă, sub nr. x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., anularea biletului la ordin seria x/05.02.2019, scadent la data de 15 februarie 2021, în valoare de 6.961,50 euro, anularea actelor de executare întocmite de către C. şi D. în dosarul nr. x/2021, respectiv anularea somaţiei din data de 19 august 2021, a încheierii nr. 66D/2021 de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 19 august 2021, a adreselor de înfiinţare a popririi pe conturile societăţii, precum şi a încheierii nr. 7521/CS/2021.

De asemenea, s-a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 7C-IS-PP182 din 18 februarie 2019 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

S-a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat următoarele: respingerea capătului de cerere privind anularea biletului la ordin, ca neîntemeiat, respingerea contestaţiei la executare silită având ca obiect anularea actelor de executare silită, ca neîntemeiată, respingerea capătului de cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare silită, ca inadmisibilă şi respingerea capătului de cerere privind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, ca neîntemeiat.

Totodată, intimata a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/18.02.2019, începând cu data de 22 septembrie 2021, data predării echipamentului de către contestatoare, ca urmare a culpei contractuale a acesteia, constând în neachitarea ratelor la scadenţă. A mai solicitat să se dispună reţinerea de către intimată, cu titlu de daune interese compensatorii pentru folosirea bunului de către contestatoare, până la data de 22 septembrie 2021, a unei compensaţii egale cu valoarea ratelor garantate cu bilete la ordin, în valoare de 97.314,29 euro, respectiv 461.104,30 RON, la cursul stabilit în contract la data încheierii, de 4,7383 RON. S-au solicitat cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2022, instanţa a dispus disjungerea căpătului de cerere având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a cererii reconvenţionale formulate de intimată, cu formarea unui nou dosar, înregistrat la acelaşi complet de judecată, urmând a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor excepţia necompetenţei materiale a dosarului disjuns.

Dosarul nou format a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi – secţia civilă, sub nr. x/2022, la data de 31 ianuarie 2022.

La termenul din 17 martie 2022, Judecătoria Iaşi – secţia civilă a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a dosarului nou format, respectiv a cererii având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi a cererii reconvenţionale formulate de către intimată. De asemenea, instanţa a amânat pronunţarea la data de 1 aprilie 2022.

Prin sentinţa civilă nr. 3206/2022 din 1 aprilie 2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi – secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a a pronunţa această soluţie, Judecătoria Iaşi a reţinut următoarele:

S-a constatat, pe de o parte, că valoarea contractului a cărui rezoluţiune se solicită este de 428.400 euro, iar pe de altă parte, că valoarea compensaţiilor solicitate de pârâtă prin cererea reconvenţională este de 97.314,29 euro, respectiv 461.104,30 RON.

Conform art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Potrivit art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

De asemenea, din art. 6 lit. g) din contract, rezultă că, în cazul unor litigii, competenţa de soluţionare aparţine instanţei judecătoreşti pe raza căreia îşi are sediul vânzătorul.

Prin urmare, raportat la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, s-a constatat tribunalul este instanţa competentă pentru soluţionarea dosarului.

Totodată, faţă de prevederile contractuale, raportat la sediul vânzătoarei, s-a constatat că, din punct de vedere teritorial, Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 1244/2022 din 3 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B. S.R.L. şi pe pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă a constatat că excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cererea formulată de debitoarea A. S.R.L., înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi – secţia civilă, sub nr. x/2021, este o contestaţie la executare .

În cadrul acestei contestaţii la executare, debitoarea a solicitat anularea biletului la ordin, anularea actelor de executare, rezoluţiunea contractului şi suspendarea executării silite.

Tribunalul Bucureşti a arătat că din prevederile art. 712-714 din C. proc. civ. rezultă existenţa a două tipuri de contestaţii la executare:

1. contestaţia la executare propriu-zisă, prin care se solicită anularea actelor de executare sau a executării silite înseşi, fie pentru nelegalitatea executării, fie pentru motive de fond, în condiţiile art. 713 alin. (2) C. proc. civ.

2. contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, denumită în jurisprudenţă drept contestaţie la titlu - art. 714 alin. (1) C. proc. civ., prin care se poate contesta chiar titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea sa;

Potrivit art. 713 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.

Prin urmare, chiar dacă se invocă motive de fond conform art. 713 alin. (2) C. proc. civ. (neexecutarea contractului de către creditoarea B. cu consecinţa rezoluţiunii), acţiunea rămâne tot o contestaţie la executare propriu-zisă. De exemplu şi în cazul invocării unor clauze abuzive (deci al solicitării constatării nulităţii) în cadrul unei contestaţii la executare, competenţa aparţine tot instanţei de executare, acţiunea rămânând o contestaţie la executare propriu-zisă.

De altfel, în dosarul nr. x/2021 Judecătoria Iaşi a disjuns doar rezoluţiunea nu şi cererea de anulare a actului juridic, deşi atât nulitatea, cât şi rezoluţiunea sunt cauze de desfiinţare a actului juridic, în sensul art. 713 alin. (2) C. proc. civ.. În ce măsură o astfel de apărare de fond este admisibilă în cadrul contestaţiei la executare este o chestiune ulterioară stabilirii competenţei.

În acest context al învestirii Judecătoriei Iaşi cu o contestaţie la executare propriu-zisă, în cadrul căreia s-au formulat şi apărări de fond, devin aplicabile prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. ("contestaţia se introduce la instanţa de executare").

În cauză, instanţa de executare este Judecătoria Iaşi, astfel că Tribunalul Bucureşti nu este competent nici material şi nici teritorial în soluţionarea cererii contestatoarei.

Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că şi în ipoteza disjungerii nu se poate face abstracţie de acţiunea principală din care a fost disjunsă cererea debitoarei, în acest caz nefiind aplicabile prevederile art. 94 şi art. 95 C. proc. civ. referitoare la competenţa după valoare, întrucât sunt norme generale. În cauză sunt aplicabile normele speciale, respectiv art. 712, art. 713 alin. (2) şi art. 714 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la cererea reconvenţională având ca obiect tot rezoluţiune contract pentru neexecutare, devin aplicabile prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă la data de 20 iunie 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cadrul contestaţiei la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Iaşi – secţia civilă, sub nr. x/2021, debitoarea contestatoare A. S.R.L., a solicitat şi rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 7C-IS-PP182 din 18 februarie 2019, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Intimata B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. x/18.02.2019, începând cu data de 22 septembrie 2021, data predării echipamentului de către contestatoare, ca urmare a culpei contractuale a acesteia din urmă, constând în neachitarea ratelor la scadenţă. A mai solicitat să se dispună reţinerea de către intimată, cu titlu de daune interese compensatorii pentru folosirea bunului de către contestatoare, până la data de 22 septembrie 2021, a unei compensaţii egale cu valoarea ratelor garantate cu bilete la ordin, în valoare de 97.314,29 euro, respectiv 461.104,30 RON, la cursul stabilit în contract la data încheierii, de 4,7383 RON.

Potrivit art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., "când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa".

Faţă de aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că Judecătoria Iaşi a dispus, în mod corect, disjungerea capătului de cerere având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 7C-IS-PP182 din 18 februarie 2019, respectiv a cererii reconvenţionale formulate de intimata B. S.R.L., care solicita rezoluţiunea aceluiaşi contract.

Aceasta, deoarece petitul formulat în cuprinsul contestaţiei la executare, care vizează rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare anterior menţionat, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, nu poate fi considerat ca fiind o apărare de fond, cum greşit a reţinut Tribunalul Bucureşti în considerentele sentinţei de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei.

Aşadar, nefiind vorba de un incident apărut în cursul executării silite, ci de un capăt principal de cerere, distinct de petitele specifice contestaţiei la executare propriu-zise, care are o cauză diferită şi o finalitate proprie, competenţa de soluţionare a acestei cereri, care formează obiectul dosarului nr. x/2022 înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi – secţia civilă, urmează să fie stabilită conform dispoziţiilor legale aplicabile.

Întrucât valoarea contractului a cărui rezoluţiune se solicită depăşeşte pragul valoric de 200.000 RON, prevăzut de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aparţine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, această regulă se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În cauză, părţile au inserat o clauză atributivă de competenţă, la art. 6 (intitulat "Prevederi finale") lit. g) din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 7C-IS-PP182 din 18 februarie 2019, stabilind competenţa de soluţionare în favoarea instanţei judecătoreşti pe raza căreia îşi are sediul vânzătorul.

Cum sediul vânzătoarei B. S.R.L. se află în Municipiul Bucureşti, Înalta Curte constată că este competent, din punct de vedere teritorial, Tribunalul Bucureşti.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.