Cost-sharing debt claim appeal inadmissible; 2013 monetary threshold bars review of 266,406.60 RON award.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's appeal against the Court of Appeal's decision, thereby leaving intact the prior judgments that had ordered the defendant to pay the claimant 266,406.60 RON plus late-payment penalties and court costs. The underlying dispute was a contractual claim for the defendant's 50% share of maintenance, operation, water and electricity costs for a facility, covering May 2013–1 November 2015, brought by the claimant under a notarized 2010 agreement. The appeal was held inadmissible because, under Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 as in force when the action was filed on 23 July 2015, decisions in monetary claims worth up to 1,000,000 RON were not appealable; the Constitutional Court's Decision No. 369/2017, which struck down that value threshold, applies only prospectively to cases filed after 20 July 2017, per Articles 24 and 27 of the Civil Procedure Code and Article 147(4) of the Constitution, so the earlier threshold still governed this pre-2017 case.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 430 alin. (2) C. proc. civ, art. 663 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ; Cost-sharing debt claim appeal inadmissible; 2013 monetary threshold bars review of 266,406.60 RON award: The underlying dispute was a contractual claim for the defendant's 50% share of maintenance, operation, water and electricity costs for a facility, covering May 2013–1 November 2015, brought by the claimant under a notarized 2010 agreement. The appeal was held inadmissible because, under Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 as in force when the action was filed on 23 July 2015, decisions in monetary claims worth up to 1,000,000 RON were not appealable; the Constitutional Court's Decision No. 369/2017, which struck down that value threshold, applies only prospectively to cases filed after 20 July 2017, per Articles 24 and 27 of the Civil Procedure Code and Article 147(4) of the Constitution, so the earlier threshold still governed this pre-2017 case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDetermines the admissibility of the appeal based on the law in force at the time the action was filed, making the appeal inadmissible.
Used to establish that the appealed decision is not subject to appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 23 iulie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să fie obligată pârâta să execute obligaţia contractuală de plată a sumei de 232.372,36 RON, debit reprezentând contravaloarea costurilor de întreţinere şi exploatare a C.., în procent de 50%, costurile privind consumul de apă şi energie electrică ce-i revin pârâtei conform convenţiei autentificate cu nr. x din 27 mai 2010 de BNP D., aferente perioadei mai 2013 - iunie 2015, precum şi să fie obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere calculate de la scadenţa sumelor de plată până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Prin precizările depuse la data de 17 noiembrie 2015, reclamanta A. S.A. arată că şi-a majorat valoarea obiectului primului capăt de cerere la valoarea de 266.406,60 RON, cu valoarea de 34.034,24 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de mentenanţă şi salariile personalului în procent de 50%, contravaloarea consumului de apă şi energie electrică, furnizate către pârâtă pentru perioada 1 iulie – 1 noiembrie 2015, devenite scadente.
Prin sentinţa civilă nr. 7254/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a admis cererea reclamantei A. S.A. şi a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 266.406,60 RON, reprezentând 50% din contravaloarea costurilor de întreţinere şi exploatare C. şi contravaloare consum de apă şi energie electrică, aferente perioadei mai 2013-01.11.2015, suma de 19.279,95 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi suma de 7.338 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L..
Prin decizia civilă nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 7254 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2015
Împotriva deciziei civile nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L..
Prin memoriul de recurs, pârâta B. S.R.L. a solicitat în principal, casarea deciziei atacate, precum şi a încheierii din 19 ianuarie 2018, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentarii probatoriului cu o expertiză tehnică specialitatea resurse umane, precum şi specialitatea organizării activităţilor de exploatare şi mentenanţă ale construcţiilor şi instalaţiilor, iar în subsidiar, casarea deciziei atacate şi cu ocazia rejudecării respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţine recurenta, sunt aplicabile în cauză, întrucât de apel a respins administrarea probei cu expertiză de specialitate ca neutilă cauzei, deşi obiectul apelului său viza tocmai lipsa de transparenţă în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a costurilor aferente salariaţilor reclamantei însărcinaţi cu supravegherea C. şi neclaritatea modului de calcul al penalităţilor de întârziere, în cuantum de 15.333 RON, aferente acestor remuneraţii pentru perioada mai 2013 - iunie 2015.
Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, este aplicabil în opinia recurentului, întrucât instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 969 si 970 alin. (1) C. civ. din 1864.
Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurenta consideră că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 420 şi 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanţa a apreciat că apărările recurentei, urmează a fi înlăturate faţă de considerentele sentinţei civile nr. 3448/17 iunie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, care se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, aspect din care rezultă că instanţa a reţinut şi valorificat concluziile expertizei în specialitatea instalaţii pentru construcţii efectuată în cauza respectivă, potrivit cărora, operaţiile propriu-zise de exploatare a C. necesită alocarea de resurse umane la nivelul a 2-3 persoane pe fiecare tură, aflate permanent în instalaţii.
Deşi instanţa de apel a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 alin. (2) C. proc. civ., recurenta solicită instanţei de recurs să observe că litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 a vizat cu totul un alt obiect, respectiv restituirea unei sumei de bani cu titlu de plată nedatorată şi constatarea inexistentei dreptului reclamantei de a pretinde o suma mai mare de 3200 RON/lună, cu titlu de cost de întreţinere şi administrare a C. şi cu personalul, iar cel de-al doilea dosar a vizat obligarea recurentei la achitarea unor sume de bani reprezentând costuri de întreţinere şi mentenanţa a C..
O altă critică a recurentei vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 663 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel, în mod nelegal a respins apărările sale referitoare la neîndeplinirea în cauză a cerinţelor evocate, creanţa reclamantei nefiind certă, lichidă şi exigibilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25 aprilie 2018, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată, depus la data de 17 mai 2018, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei ca fiind nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul este inadmisibil, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nefiind incidentă în acuză.
Prin încheierea din 20 iunie 2018, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a formulat punct de vedere prin care a învederat inadmisibilitatea recursului raportat la data introducerii acţiunii.
Recurenta-pârâtă a formulat punct de vedere învederând admisibilitatea recursului.
Prin cererea depusă la dosar la data de 18.07.2018 recurenta-pârâtă a formulat excepţia de neconstituţionalitate a art. 521 alin. (3) şi a art. 27 C. proc. civ. prin raportare la Decizia nr. 52/2018 pronunţată la data de 18.06.2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2018 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentă şi, totodată, a fost suspendată judecata recursului, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 752 din 4 noiembrie 2021, a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 C. proc. civ. în interpretarea Deciziei nr. 52/2018 pronunţată la data de 18.06.2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.
La termenul din 29 septembrie 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Înalta Curte reţine că hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să execute obligaţia contractuală de plată a sumei de 266.406,60 RON, reprezentând 50% din contravaloarea costurilor de întreţinere şi exploatare C..
În raport cu acest aspect, recursul este inadmisibil având în vedere că pricina priveşte o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON.
Aceasta deoarece, relevanţă în stabilirea regimului juridic al căilor de atac aplicabil speţei are valoarea contractului de credit ipotecar, ea însăşi fiind sub plafonul de 1.000.000 RON necesar pentru exercitarea căii de atac a recursului.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.
Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Tot în acelaşi context, se reţine şi incidenţa dispoziţiilor privind legea aplicabilă proceselor noi, respectiv art. 24 C. proc. civ., potrivit căruia: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestea în vigoare".
Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.
Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.
De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".
Sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 23 iulie 2015, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula, potrivit căreia, hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.
În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.
În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidenţă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. (succesoarea în drepturi şi obligaţii a B. S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. (succesoarea în drepturi şi obligaţii a B. S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2022.