Ancillary intervener's appeal inadmissible as no appeal lies from final insolvency ruling on liquidation sale.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 4 iunie 2020, petenta A. în calitate de lichidator judiciar al debitorului-contestator B. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar C. vizând vânzarea imobilului situat în mun. Beiuş str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x Beiuş, solicitând anularea măsurii de valorificare a bunului, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.12.2019 întocmit la BNP D. şi restabilirea situaţiei de carte funciară.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

La data de 9 iulie 2020 a fost depusă de către E. S.R.L. cerere de intervenţie accesorie prin care a solicitat admiterea în principiu precum şi admiterea contestaţiei arătând că are calitatea de creditor în dosarul de insolvenţă al B. S.R.L., înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului F. S.R.L. fiind de natură să îi diminueze şansele de îndestulare a creanţei.

La data de 15 iulie 2020 contestatoarea şi-a modificat contestaţia solicitând radierea tuturor interdicţiilor precum şi a dreptului de ipotecă înscris în cartea funciară în favoarea G. S.A. şi a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acesteia.

Prin încheierea din 9 septembrie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de E. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 30/F/10.02.2021, Tribunalul Bihor a luat act de renunţarea la invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de către lichidatorul judiciar C.. A respins ca nefondate excepţiile invocate de lichidatorul judiciar C., pârâta S.C. H. S.R.L., creditorul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi creditorul I. A respins ca nefondată contestaţia formulată de petenta A. în calitate de lichidator judiciar al debitorului-contestator B. S.R.L.. A respins ca nefondată cererea de intervenţie în interesul petentei formulată de intervenienta accesorie E. S.R.L.. A obligat contestatoarea B. S.R.L. la plata în favoarea pârâtei H. S.R.L. a sumei de 4760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel principal B. S.R.L., prin lichidator judiciar A., prin care a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi precizată.

La data de 20.04.2021, intimatul C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. S.R.L. a depus întâmpinare şi apel incident.

Pe calea apelului incident, a solicitat modificarea în parte a sentinţei nr. 30/F/2021 pronunţate de către Tribunalul Bihor în dosarul cu nr. x/2013, în sensul admiterii excepţiei puterii de lucru judecat în raport cu decizia civilă cu nr. 907/A/2016 a Tribunalului Bihor, pronunţată în dosarul cu nr. x/2015

La data de 11.11.2021, apelanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. a solicitat admiterea excepţiei lipsei de interes invocate de instanţa de apel, din oficiu, faţă de apelul incident declarat de F. S.R.L., prin lichidator judiciar C., şi respingerea excepţiei lipsei de interes a apelului principal şi a excepţiei inadmisibilităţii apelului principal, invocate de I..

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2021, cu privire la cele două excepţii invocate de către intimata I. prin notele de şedinţă, vizând lipsa calităţii procesuale pasive a E. S.R.L. şi respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind schimbarea sentinţei, instanţa le-a respins ca nefondate.

De asemenea, instanţa a respins excepţia lipsei de interes a apelului principal invocată atât de către C., cât şi de către I.. Totodată, instanţa a unit cu fondul soluţionarea excepţiei lipsei de interes a apelului incident declarat de lichidatorul judiciar C..

Prin decizia nr. 443/C/2021 -A din 26.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de apelanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A., în contradictoriu cu intimaţii C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. S.R.L., AJFP Bihor, G. S.A., I., E. S.R.L., H. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 30/F/10.02.2021, pronunţate de Tribunalul Bihor, care a fost menţinută în totalitate. A fost admisă excepţia lipsei de interes în declararea apelului incident şi respins ca lipsit de interes apelul incident declarat de intimatul apelant C..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenienta accesorie E. S.R.L..

Prin recursul declarat la data de 21 ianuarie 2022 intervenienta accesorie, E. S.R.L. a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, iar în rejudecare să fie admis apelul formulat de B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. şi susţinut de recurentă în calitate de intervenientă accesorie, în sensul admiterii în integralitate a contestaţiei formulate de B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. precum şi a cererii de intervenţie accesorie formulată de recurentă.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în raport cu soluţia dispusă în cauză, având în vedere că s-a reţinut că, în mod eronat, judecătorul sindic a dispus ca valorificarea bunului să fie realizată potrivit procedurii urgente reglementate de art. 115 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, deşi nu există niciun înscris care să ateste acest aspect.

Recurenta mai arată că instanţa de apel nu a luat în considerare decizia lichidatorului judiciar din 19.11.2019 privind valorificarea de urgenţă a imobilului debitoarei reţinând că este întocmită pro causa, aceasta nefiind publicată în BPI, deşi era obligatoriu.

În concluzie, recurenta arată că deşi instanţa de apel a reţinut faptul că se impunea a se respecta procedura stabilită prin art. 1 16-117 din legea insolvenţei, a respins apelul, respectiv contestaţia formulată de B. S.R.L. prin lichidator judiciar A., motivând superficial că s-ar fi acoperit lipsurile conform prevederilor art. 177 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se arată că prevederile art. 177 C. proc. civ. vizează acte de procedură şi nu acte juridice precum contractul de vânzare-cumpărare, aşa cum au reţinut eronat instanţele de fond.

Un alt motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., vizează faptul că instanţa de apel nu a motivat aspectele privind calitatea de proprietar invocată de S.C. B. S.R.L. şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, instanţa făcând doar o scurtă trimitere la concluziile judecătorului sindic. Totodată, arată recurenta, instanţa dă o interpretare eronată prevederilor legale, respectiv C. civ. şi art. 56 din Legea nr. 71/2011.

Astfel, judecătorul sindic a reţinut faptul că modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate sunt expres prevăzute de lege, iar dreptul de proprietate s-ar dobândi prin înscrierea în cartea funciară, cu respectarea art. 888 C. civ.. Recurenta arată că aceste aspecte au fost analizate cu putere de lucru judecat de către Tribunalul Arad prin pronunţarea sentinţei nr. 103/2020 şi de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 502/2020 în dosarul nr. x/2018 7. Cu toate acestea, instanţa de apel a analizat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate făcând trimitere la decizia nr. 907/A/2016 a Tribunalului Bihor.

Prin întâmpinarea depusă la 16 martie 2022, intimata-pârâtă H. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborat cu art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, dar şi prin raportare la dispoziţiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata C. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în temeiul art. 483 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi la art. 67 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul este inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care prevăd că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Prin încheierea din 26 mai 2022, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 29 septembrie 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Înalta Curte reţine că, prin încheierea din 9 septembrie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de E. S.R.L. în susţinerea contestatoarei B. S.R.L., prin lichidator judiciar A..

Intervenţia în interesul altei persoane, având caracter accesoriu în raport cu cererea principală, formulată de partea în interesul căreia s-a formulat, permite unei persoane să se alăture şi să susţină interesele unei părţi aflate într-un litigiu pentru a întări poziţia acesteia din urmă.

Prin urmare, caracterul accesoriu al acestui tip de intervenţie voluntară determină imposibilitatea efectuării altor acte procesuale în afara celor care sunt în indisolubilă legătură cu finalitatea sprijinirii interesului părţii pentru care s-a intervenit.

Constatând că intervenţia accesorie formulată de E. S.R.L. este făcută în interesul contestatoarei B. S.R.L. care nu a declarat recurs, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Întrucât contestatoarea B. S.R.L., nu a declarat recurs, activitatea procesuală în faţa instanţei de control judiciar nu poate fi continuată de către intervenientă, în condiţiile în care reclamanta în sprijinul căruia a intervenit nu şi-a exercitat ea însăşi dreptul la recurs.

Art. 67 alin. (4) C. proc. civ., consacră limitarea procesuală a intervenientului în interesul uneia dintre părţi.

Fundamentul acestei soluţii legislative rezidă în faptul că intervenţia accesorie este doar o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părţi, iar în condiţiile în care, partea în interesul căreia s-a realizat intervenţia accesorie, nu şi-a manifestat intenţia de a utiliza beneficiul căii de atac prevăzute de lege, examinarea căii de atac introduse de intervenienta accesorie în interesul acesteia este neavenită lipsind însuşi interesul, care se materializează exclusiv în susţinerea demersurilor procesuale întreprinse de partea în favoarea sau în interesul căreia s-a realizat intervenţia accesorie.

Cum intervenţia în interesul altei persoane este menită să sprijine susţinerea şi realizarea drepturilor unei părţi din litigiu, intervenientul accesoriu nu are căderea să îndeplinească acte şi fapte în locul titularului parte în proces, în cauză declararea căii extraordinare de atac a recursului în condiţiile în care partea în favoarea căreia a intervenit nu a declarat ea însăşi recurs.

Sancţiunea respingerii ca neavenită a căii de atac, prevăzută de legiuitor în cazul cererii de intervenţie accesorie în ipoteza în care, partea în favoarea căreia a fost făcută cererea nu a declarat cale de atac este determinată procesual, de un criteriu obiectiv de interdependenţă, fiind evident că un intervenient accesoriu poate obţine sau nu câştig de cauză, în strânsă legătură cu partea pe care o susţine şi o apără în demersul său procesual.

În plus, partea în favoarea căreia a intervenit recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului în raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 confom cărora "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", aşadar recursul este inadmisibil.

Având în vedere aceste motive, în temeiul art. 67 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va face aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-intervenientă în numele altei persoane E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 443/C/2021 - A din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-intervenientă în numele altei persoane E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 443/C/2021 - A din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele AJFP BIHOR, G. S.A., C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. S.R.L., H. S.R.L., I. şi B. S.R.L. prin lichidator judiciar A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2022.