Nullity of cassation appeal for failing to develop substantive legal argument linking specific material law provisions to lower court error

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa în data de 06.01.2020, reclamanta MAMAIA S.A. a solicitat in contradictoriu cu pârâta A., să fie obligată la plata sumei de 458.627,26 RON, cu titlu de prejudiciu material produs în patrimoniul societăţii Mamaia S.A., prejudiciu reprezentat de contravaloarea bunurilor constatate lipsă la finalizarea inventarierii pentru exerciţiul financiar al anului 2016 precum şi la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea cererii ca prescrisă, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii civile ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1221 din 11 noiembrie 2020 Tribunalul Constanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca prescrisă. Totodată a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.380 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărârii a formulat apel reclamanta MAMAIA S.A. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii apelate, arătând că este rezultatul greşitei aplicări a legii şi se bazează pe o apreciere eronată a situaţiei de fapt.

Prin decizia nr. 395 din 04 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă MAMAIA S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1221 din 11.11.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., ca nefondat. A fost obligată apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 RON.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta MAMAIA S.A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale de drept material respectiv art. 2523 şi art. 2037 din C. civ., pronunţând o hotărâre prin care nu a stabilit în mod corect termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune în raport cu momentul cunoaşterii de către societatea Mamaia S.A. a întinderii prejudiciului suferit.

Conform Deciziei nr. 60/12.11.2013, Consiliul de administraţie al societăţii Mamaia S.A. a numit-o pe pârâtă, începând cu data de 13.11.2013, în funcţia de Director General al societăţii Mamaia S.A., pentru o perioada de 4 ani, drepturile şi obligaţiile fiind prevăzute în Contractul de mandat prin care Consiliul de administraţie l-a mandatat pe Directorul General să organizeze, să conducă şi să gestioneze activitatea societăţii Mamaia S.A..

La finalizarea inventarierii pentru exerciţiul financiar al anului 2016 au fost constatate lipsuri în valoare totală de 458.627,26 RON, reprezentând prejudiciu în patrimoniul societăţii Mamaia S.A..

În lipsa unor rapoarte şi a prezentării unor situaţii financiare anuale, Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nu i se poate imputa lipsa de diligenţă pentru descoperirea pagubei şi recuperarea acesteia, aşadar momentul cunoaşterii întinderii prejudiciului constituie o împrejurare de fapt care nu este în mod direct legata de convocarea Adunării Generale a Acţionarilor.

De asemenea, nu se poate reţine nici în sarcina Consiliului de Administraţie o asemenea lipsa de diligenţă, câtă vreme Consiliul de Administraţie a delegat Directorului General competenţa de organizare, conducere şi gestionare a activităţii.

Prejudiciul în valoare de 458.627,26 RON a fost constatat la data finalizării procesului de inventariere pentru exerciţiul financiar al anului 2016, astfel cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 15.02.2017 şi este urmarea îndeplinirii necorespunzătoare a mandatului de Director General de către pârâtă.

Curtea de Apel Constanta a nesocotit dispoziţiile legale privind menţinerea unor obligaţii ale mandatarului şi după data încetării mandatului potrivit art. 2037 şi art. 2019 din C. civ.

La încetarea mandatului, din orice cauză, mandatarul este obligat să dea socoteală pentru modul în care şi-a îndeplinit până la acel moment mandatul şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale.

Obligatia de conservare a bunurilor încredinţate se păstrează în sarcina mandatarului până la remiterea efectivă a bunurilor pe care mandatarul le-a dobândit in executare contractului, indiferent de momentul încetarii mandatului.

Cu privire la cererea de demisie a intimatei, cerere avută în vedere de către instanţa de apel, recurenta arată faptul că, în speţă nu poate fi reţinută demisia Directorului General, întrucât ne aflam în prezenţa unui contract de mandat reglementat de C. civ. şi nicidecum în prezenta unor raporturi contractuale reglementate de Codul muncii.

Consiliul de administraţie nu a fost notificat, în mod corespunzător de către intimata-pârâtă, fapt pentru care acesta nu a avut cunoştinţă de renunţarea intimatei în mod legal, la contractul de mandat.

În concluzie, în cauză, termenul de prescripţie începe să curgă de la data identificării în patrimoniul societăţii Mamaia S.A. a prejudiciului, respectiv de la data finalizării inventarierii pentru exerciţiul financiar al anului 2016, adică de la data de 15.02.2017.

Intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului arătând că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. astfel că intervine sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

La termenul din 29 septembrie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2), analizând excepţia nulităţii recursului o va admite având în vedere următoarele considerente.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea poate fi casată atunci când au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material susţinând că prin decizia atacată nu a fost stabilit în mod corect termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune raportat la momentul cunoaşterii de către societatea reclamantă a întinderii prejudiciului suferit.

Normele de drept material pe care recurenta le-a indicat ca fiind încălcate prin decizia atacată sunt art. 2523 şi art. 2037 din C. civ.

Art. 2523 din C. civ., stabileşte că prescripţia începe sa curgă de Ia data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, iar art. 2037 prevede că, la încetarea în orice mod a mandatului, mandatarul este ţinut să îşi execute obligaţiile prevăzute la art. 2019 şi 2020.

Ambele texte de lege au valoare de principii, astfel că neindicarea modului concret în care se consideră a fi fost încălcate prin decizia atacată, reprezintă încălcarea obligaţiei de motivare a recursului prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Totodată, trimiterile recurentei la situaţia de fapt şi la probele administrate, nu reprezintă critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate ci de netemeinicie, astfel că excedează atribuţiilor instanţei de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii nu pot fi identificate critici la adresa deciziei atacate şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia atacată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, reţinând că în speţă nu s-au identificat nici motive de ordine publică, Înalta Curte constată, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă MAMAIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 395 din 04 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2022.