Appeal nullified for failure to state valid cassation grounds; teacher’s employment discrimination challenge barred.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă publică de la 31 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 266 şi art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, faţă de prevederile art. 16, art. 34 şi art. 41 din Constituţia României, astfel cum a fost precizată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, recurenta A..

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 4, 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:

Prin respingerea cererii de sesizare CCR, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, motiv de casare cf. art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., instanţa şi-a încălcat îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa de apel şi-a depăşit limitele învestirii, prin faptul că a legiferat în folosul I.S.M.B. - Şcoala nr. 79, deşi s-a încălcat principiul egalităţii de tratament şi dreptul la muncă, discriminare între profesorii activi şi cei pensionari fără concurs prin neaplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013.

Printr-un al doilea motiv invocat, recurenta a susţinut că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cererea, motiv de casare cf. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., soluţie împotriva probelor la dosar şi contra Deciziei CCR nr. 397/2013.

Astfel, a arătat recurenta, în ciuda Deciziei CCR nr. 397/01.10.2013 şi art. 287 noul C. pen., I.S.M.B. nu întocmeşte dosare de pensionare pentru limită de vârstă, iar pensionarii sunt reîncadraţi fără concurs, conform art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, omiţând alin. (7) declarat neconstituţional de către CCR, alin. (7) fără de care nu se poate face retitularizare.

Recurenta arată că este titulara dreptului la muncă, conform art. 41 din Constituţie şi art. 267 Codul muncii, are concurs de titularizare şi, astfel, trebuia să fie profesor titular geografie încă din anul 2013 la C.N. "Gh. Lazăr", unde funcţiona deja, având întâietate în faţa tuturor pensionarilor fără concurs, conform Deciziei CCR nr. 397/2013 şi Deciziei CCR nr. 106/2014.

Se mai arată că I.S.M.B. este obligat să depună la dosar dovada scriptică, concretă a faptului că Decizia CCR se aplică în cazul său, şi această dovadă este chiar reîncadrarea recurentei la C.N. "Gh. Lazăr" sau Şcoala nr. 79, conform Deciziei CCR nr. 397/2013 şi Deciziei CCR nr. 106/2014.

În fine, recurenta a susţinut şi că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motiv de casare conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltare, a arătat că dispoziţiile art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, s-a încălcat principiul egalităţii de tratament, gravă discriminare între profesorii activi şi cei pensionari fără concurs, se acordă menţinerea în funcţia didactică de titular prin denaturarea regimului juridic şi crearea unei modalităţi "paralele" de accedere la calitatea de titular în învăţământ, art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 fiind neconstituţional şi prin denaturarea regimului juridic.

Conform art. 284 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, cadrele didactice pensionate ar putea desfăşura activităţi didactice, salarizate prin plata cu ora (ore care rămân vacante după ce s-au ocupat posturile scoase la concurs), dar Ministerul Educaţiei, prin inferiorul său, I.S.M.B., consideră recurenta că abrogă Constituţia şi acordă prelungire prin art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, care trebuia abrogat conform Deciziei CCR nr. 397/2013.

Conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Decizia CCR nr. 397/2013 este definitivă şi obligatorie şi pentru I.S.M.B. şi conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Metodologia prin care I.S.M.B. reîncadrează pensionari fără concurs este abrogată.

În fine, a arătat că neexecutarea unor clauze din contractul individual şi colectiv de muncă, în sarcina Şcolii nr. 79, determină nulitatea Deciziei nr. 78/2021; conform lit. M) pct. 1 a) şi d) din Contractul individual nr. 1/31.08.2019 şi art. 29 (3), (4), are dreptul la: "salarizare pentru munca depusă" şi "concediu de odihnă anual" şi, conform art. 150 (3) din Codul muncii, plata concediului se face cu 5 zile înainte de concediere, 15.03.2021, şi nu tardiv, pe 13.09.2021 (art. 144 şi art. 146 (3) din Codul muncii.

Astfel, I.S.M.B. a încălcat principiul egalităţii de tratament şi dreptul la muncă, gravă discriminare între profesorii activi şi cei pensionari fără concurs prin neaplicarea Deciziei C. civ. R. nr. 397/01.10.2013.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie– secţia a II-a civilă, la data de 08.06.2022, sub nr. x/2021/a1.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, după data intrării în vigoare a acestei legi.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 19.09.2022, prin care, în primul rând, a invocat nulitatea recursului, având în vedere faptul că motivele de recurs nu se încadrează în exigenţele art. 489 C. proc. civ., în sensul că nu este posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.., solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului, iar, în cazul în care se va respinge excepţia ca neîntemeiată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, ori examinarea situaţiei de fapt, intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că autoarea recursului critică încheierea recurată doar pe aspecte de fapt ale cauzei, în referire vastă la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397/01.10.2013, redând, practic, interpretări proprii acesteia, şi la cererea de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate formulată.

Or, aceste aspecte vizează doar temeinicia încheierii recurate.

În calea extraordinară de atac a recursului, controlul judiciar este limitat la verificarea legalităţii hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.., care se referă la casarea hotărârii numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu toate acestea, nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în aceste motive, cererea de recurs necuprinzând critici de nelegalitate subsumate vreuneia dintre ipotezele reglementate de aceste motive de casare.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să se încadreze în acest motiv.

Autoarea recursului a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., însă nu a indicat care atribuţii ale puterii judecătoreşti ar fi fost depăşite prin pronunţarea încheierii de şedinţă recurate, ci s-a limitat doar la a susţine că instanţa şi-a încălcat îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. şi, de asemenea, că instanţa şi-a depăşit limitele învestirii, prin faptul că a legiferat în folosul I.S.M.B. - Şcoala nr. 79, deşi s-a încălcat principiul egalităţii de tratament şi dreptul la muncă, discriminare între profesorii activi şi cei pensionari fără concurs prin neaplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013.

Or, asemenea critici, astfel cum au fost dezvoltate în scris, nu se pot subscrie motivului de recurs invocat.

Prin sintagma "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" se inţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvarşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat- ceea ce, în niciun caz, nu se critică prin recurs.

Ca atare, motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ. au fost invocate strict formal.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de asemenea, invocat de recurentă, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs au fost formulate critici care vizează numai temeinicia încheierii recurate.

Astfel, recurenta nu îşi fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greşita aplicare a unor norme de drept material, ci pe aspecte factuale ale cauzei, încercând să demonstreze în recurs cum, susţine aceasta, în ciuda Deciziei CCR nr. 397/01.10.2013 şi art. 287 C. pen. I.S.M.B. nu face dosare de pensionare pentru limită de vârstă şi pensionarii sunt reîncadraţi fără concurs, conform art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, omiţând alin. (7) găsit neconstituţional de CCR, fără de care nu se poate face retitularizare.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Simpla evocare a conţinutului unor norme legale, sau invocarea ori referirea la acestea, nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate, în condiţiile în care nu s-a argumentat în ce a constat încălcarea sau aplicarea greşită a acestor norme de drept material.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă publică de la 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.