Annulment of arbitration award: scope of Art. 608(1)(h) CPC and failure to rule on all claims as substantive error rather than violation of mandatory law

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/24.09.2020, reclamantul SPITALUL CLINIC CF Nr. x Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 787.262,23 RON reprezentând debit principal restant rezultând din facturi pretins neachitate de către pârâtă; suma de 380.714,55 RON reprezentând dobânda legală calculată pe zile de întârziere de la data fiecărei scadenţe şi până la data de 22.10.2020, cu menţiunea că îşi rezervă dreptul de a formula o cerere pe cale separată pentru dobânda legală calculată în continuare de la această dată până la data plăţii efective a debitelor principale; contravaloarea deconturilor aferente cotelor de participare în cadrul asocierii, aferente cheltuielilor lunare, în cuantum de 17.713,26 RON; contravaloarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de arbitraj, cu menţiunea că pentru onorariul avocaţial îşi rezervă dreptul de a formula acţiune pe cale separată.

Prin hotărârea arbitrală nr. 68 din 16 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2020 s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; s-a respins capătul de cerere cu privire la suma de 787.262,23 RON reprezentând debit principal, ca neîntemeiat; s-a respins capătul de cerere cu privire la suma de 380.714,55 RON reprezentând dobânda legală aplicată la debitul principal, solicitată de la data scadenţei şi până la data de 22.10.2020, ca neîntemeiat; s-a admis în parte cererea de arbitrale astfel cum a fost precizată şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 17.713,26 RON, reprezentând contravaloare deconturi cote de participare în cadrul asocierii privind cheltuielile lunare cu utilităţile, fără dobândă legală aferentă şi s-a respins cererea pârâtei cu privire la acordarea cheltuielilor de arbitrare reprezentând onorariu de avocat.

Prin cererea înregistrată la data de 04.08.2021, sub nr. x/2021, pe rolul secţiei a V-a a Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul SPITALUL CLINIC C.F. NR. x în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat, pe calea acţiunii în anulare prevăzute de art. 608 noul C. proc. civ., anularea sentinţei arbitrale nr. 68 din data de 16.07.2021 pronunţate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ a României în dosarul nr. x/2020.

În motivare a arătat, în esenţă, că sunt incidente prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) noul C. proc. civ. deoarece Curtea de Arbitraj a încălcat dispoziţii imperative ale legii, anume art. 397 noul C. proc. civ., nepronunţându-se asupra tuturor capetelor de cerere pe care le-a formulat, anume asupra capătului de acţiune referitor la plata unor deconturi privind prestări de servicii, acceptate la plată de către pârâtă şi nici pe cheltuielile arbitrale.

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 29 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC C.F. NR. x. împotriva sentinţei arbitrale nr. 68 din data de 16.07.2021 pronunţate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ a României în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Spitalul Clinic CF x Bucureşti, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii în anulare formulate de reclamant.

Recurentul susţine că raţionamentul curţii de apel este eronat, deoarece a apreciat că singurele motive care permit anularea unei hotărâri arbitrale sunt doar cele enumerate la lit. a)-g) ale art. 608 C. proc. civ.

Arată că legiuitorul, pe lângă situaţiile procedurale prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a)-g), a înţeles să introducă şi lit. h) potrivit căruia "hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, fără a preciza limitarea încălcărilor dispoziţiilor imperative ale legii, la cele de drept material."

Solicită instanţei de recurs, după ce va analiza greşita interpretare a legii şi interdicţia de completare a legii de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., să analizeze acţiunea în anulare introdusă de reclamant, în sensul că, pe lângă susţinerea privind lipsa pronunţării instanţei abritrale asupra tuturor capetelor de cerere, a arătat de fapt că, Curtea de Arbitraj, a încurcat capetele de cerere formulate de reclamant, argumentând contradictoriu admiterea unor capete de cerere cu respingerea altora.

Este adevărat că, menţionarea de către reclamant, în cadrul acţiunii în anulare, a sintagmei "în sensul că nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere ale părţilor" a fost o exprimare incompletă, deoarece în realitate era vorba despre o pronunţare prin care instanţa arbitrală a încurcat capetele de cerere, întrucât, analizând şi motivând cererea de deconturi a respins-o, când în realitate suma reprezentând deconturile a fost admisă de către tribunal.

Recurentul susţine că, un prim argument în solicitarea de desfiinţare a sentinţei arbitrale, este acela că, la capătul a) al acţiunii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 787.262,23 RON reprezentând debit principal restant, conform fişei de client şi facturilor anexate la dosarul cauzei, debit compus din contravaloarea redevenţei, contravaloarea utilităţilor şi cheltuielile cu personalul.

Cu alte cuvinte, deşi la nivel de motivare Tribunalul Arbitral a admis argumentele recurentului cu privire la plata utilităţilor ce au fost achitate de către reclamant şi ulterior facturate pârâtei, acestea nu au fost acordate de către Tribunalul Arbitral, deoarece a fost respins integral capătul prin de cerere privind debitul principal, debit din care făceau parte şi aceste facturi.

Aşadar, consideră că modalitatea în care a înţeles Tribunalul să se pronunţe prin Sentinţa Arbitrală nr. 68/16.07.2021 este una defectuoasă, în sensul că deşi admite o situaţie de fapt, nu se pronunţă asupra acesteia, în sensul de a calcula toate facturile de utilităţi solicitate capătul a) al acţiunii şi a acorda aceste sume.

Suma de 17.713,26 RON, pe lângă faptul că reprezintă deconturi privind prestări de servicii, această valoare nu însumează facturile corespunzătoare utilităţilor, ce sunt în sarcina pârâtei ca urmare a utilizării de către aceasta.

Prin urmare, Tribunalul a omis să se pronunţe asupra capătului c) din acţiune prin care au fost solicitate deconturi privind prestări de servicii, acceptate la plată de către pârâtă, însă nefacturate.

Totodată, arată că Tribunalul nu s-a pronunţat pe cheltuielile arbitrare, reţinând în mod total greşit că recurentul-reclamant a renunţat să le solicite în această cauză.

Consideră că această reţinere este cu totul contrară realităţii, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 397 şi 595 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, arată că prin toate cererile adresate Tribunalului Arbitral, fie prin cereri precizatoare, fie prin concluzii scrise, reclamantul şi-a menţinut toate capetele de cerere, inclusiv punctul d) contravaloarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de arbitraj, cu menţiunea că pentru onorariul avocaţial îşi rezerva dreptul de a formula acţiune pe cale separată.

Cu alte cuvinte, reclamantul a solicitat, obligarea pârâtei, în măsura admiterii acţiunii principale, la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, situaţie peste care Tribunalul a trecut reţinând în mod eronat că reclamantul a renunţat.

Ca urmare, susţine că trebuie avute în vedere toate cererile depuse în faţa Tribunalului Arbitral, dar cu precădere concluziile scrise formulate în baza art. 383 C. proc. civ., depuse la data de 18.06.2021 la dosarul arbitral, după ce s-au încheiat dezbaterile, precum şi concluziile orale puse de către reprezentantul convenţional al reclamantului în şedinţa publică din data de 08.06.2021, la care s-a precizat expres că sunt solicitate cheltuielile arbitrale, mai puţin onorariul de avocat, care va fi solicitat pe cale separată.

Mai mult decât atât, Tribunal Arbitral a făcut şi alte confuzii, apreciind că prin acţiune, la debitul principal a cerut penalităţi de întârziere, în condiţiile în care recurentul a arătat în mai multe rânduri faptul că, capătul b) de cerere se referă la aplicarea dobânzii legale şi nu penalităţi de întârziere contractuale.

A reiterat concluziile scrise trimise aşa cum i s-a pus în vedere prin încheierea din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Arbitral.

O altă reţinere eronată a tribunalului este aceea că obiectul ordonanţei de plată iniţial introdusă ar viza o sumă mai mică decât pretenţiile solicitate în arbitraj, deoarece prin notele scrise comunicate la data de 18.06.2021 reclamantul a arătat că diferenţa cuantumului sumei rezultă din valoarea dobânzilor legale, care în arbitraj au fost precizate şi timbrate corespunzător.

Susţine că sentinţa arbitrală este total contradictorie, fapt pentru care instanţa de control judiciar va trebui să reanalizeze întru-totul întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei pentru a putea fi pronunţată o hotărâre temeinică şi legală.

Pentru toate aceste considerente, solicită instanţei de control judiciar să admită recursul, apreciind că instanţa în mod total nepermis a făcut adăugiri unui text de lege, motiv pentru care a apreciat neîntemeiată acţiunea reclamantului, motivat de faptul că, susţinerile acestuia nu pot fi încadrate în prevederile art. 608 lit. h) C. proc. civ., articol în modalitatea în care acesta a fost completat de către instanţa de judecată.

Pentru toate aceste considerente, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, în sensul modificării sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale, iar în baza art. 613 alin. (3) lit. b) teza a II-a să se pronunţe în fond în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele care pot întemeia o acţiune în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 608 din C. proc. civ.), fiind, ca atare, de strictă interpretare şi deci fără posibilitatea de a fi extinse pe cale de analogie. Acestea vizează condiţii de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea părţilor concretizată în convenţia arbitrală şi cauze de nelegalitate expres stabilite, fără a putea fi valorificate motive referitoare la situaţia de fapt, probele administrate, aspecte de temeinicie.

Temeiul de drept al acţiunii în anulare formulate de recurent este reprezentat de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii;"

În mod corespunzător, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare.

Recurentul a criticat faptul că instanţa de anulare a apreciat greşit că motivele invocate de reclamant nu permit anularea hotărârii arbitrale, în condiţiile în care tribunalul arbitral nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere şi, de fapt, a argumentat contradictoriu admiterea unor capete de cerere cu respingerea altora.

Astfel, în opinia recurentului, motivarea respingerii motivului de anulare întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., în referire la neîndeplinirea condiţiilor de sesizare a arbitrajului, încalcă art. 397 şi art. 595 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că ceea ce interesează în analiza motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. este dacă norma ce se susţine a fi fost încălcată de instanţa arbitrală are caracter imperativ sau nu.

Or, norma imperativă, fie de drept substanţial, fie de drept procesual, ce ar fi trebuit încălcată de tribunalul arbitral pentru a atrage incidenţa motivului de anulare invocat, trebuia să prescrie o anumita conduită, încălcată de părţi, dar acceptată de instanţă, sau să interzică o anumită conduită, pe care tribunalul arbitral să o fi permis, ceea ce nu este cazul în speţă.

Noţiunea de ordine publică nu este identică cu cea de normă imperativă, iar bunele moravuri vizează ocrotirea unui interes general şi semnifică un ansamblu de reguli impuse de o anumită morală socială, existentă la un moment dat şi într-un anumit loc, care, în paralel cu ordinea publică, reprezintă un standard în funcţie de care sunt apreciate comportamentele umane.

Prima instanţă a concluzionat că motivele invocate prin acţiunea în anulare nu se integrau dispoziţiilor de strictă interpretare ale art. 608 lit. h) din C. proc. civ., cât timp recurentul nu a făcut dovada că s-ar fi adus atingere unor dispoziţii imperative ale legii prin hotărârea arbitrală.

Mai mult, prin aceste critici, recurentul reia motivele invocate prin acţiunea în anulare, însă, procedând în această manieră recurentul a ignorat faptul că toate aceste susţineri au primit un răspuns specific din partea primei instanţe, iar motivele de recurs ar fi trebuit raportate la considerentele hotărârii atacate, pentru a răspunde exigenţelor acestei căi extraordinare de atac în reformare.

Analiza modalităţii în care instanţa arbitrală a interpretat textele legale a căror nerespectare se invocă, nu se încadrează în ipoteza încălcării ordinii publice, bunelor moravuri ori dispoziţiilor imperative ale legii, fiind, în realitate aspecte care ţin de temeinicia hotărârii arbitrale, or controlul efectuat de curtea de apel este un control de legalitate şi nu de temeinicie a hotărârii, conform art. 608 C. proc. civ.

Totodată, în mod corect a reţinut curtea de apel că argumentele vizând omisiunea arbitrilor de a analiza anumite capete de cerere sau neclaritatea soluţiei (ce anume capete au fost admise din cele formulate) nici nu pot fi supuse analizei instanţei, dat fiind dispoziţiile art. 604 C. proc. civ. care stabilesc procedura lămuririi, completării şi îndreptării hotărârii arbitrale.

Faptul că recurentul nu este mulţumit de soluţia pronunţată, nu are relevanţă juridică din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., această împrejurare neputând genera o rejudecare în fapt a litigiului de către o instanţă superioară, pentru motive străine celor enumerate strict şi limitativ în dispoziţiile legale menţionate.

Faţă de cele reţinute anterior, se constată că sentinţa atacată nu este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motivarea curţii de apel fiind una clară, precisă şi ataşată circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

Constatând, aşadar, că nu este incident niciunul din motivele de casare prevăzute de lege, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC C.F. NR. x împotriva sentinţei civile nr. 117 din 29 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC C.F. NR. x împotriva sentinţei civile nr. 117 din 29 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.