Suspended loan appeal annulled for failure to invoke cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7295 din 19.11.2019 pronunţată în cauza înregistrată sub nr. x/2019 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de A. şi a constatat prescris dreptul material la acţiune cu privire la recuperarea ratelor de credit aferente perioadei 15.12.2013 – 15.11.2016, datorate în temeiul contractului de credit nr. RBx din 15.11.2013, obligând totodată pârâta B. la plata sumei de 1287,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată de reclamant pentru soluţionarea cererii.

Prin decizia civilă nr. 2626A/24.09.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020 a fost admis apelul declarat de A., în contradictoriu cu B. S.A., şi C. S.A., a fost anulat apelul formulat de B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7295 din 19.11.2019 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca netimbrat, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantului şi suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.A. a formulat recurs.

Prin încheierea de şedinţă din 01.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost dispusă suspendarea judecării recursului formulat de recurenta pârâtă B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 2626A/24.09.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta B. S.A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3.12.2021, prin care a solicitat instanţei să revină asupra acestei măsuri şi să dispună reluarea judecării cauzei.

Recurenta-pârâtă a arătat că suspendarea a fost dispusă având în vedere faptul că nu a fost solicitată judecata în lipsă.

De aceea, prin cererea de recurs invocă prevederile art. 223 C. proc. civ., potrivit cărora solicită judecarea cauzei şi în lipsa părţilor, considerând că a fost înlăturată cauza care a generat suspendarea procesului.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare.

Analizând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menţionat în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin declaraţia de recurs, recurenta-pârâtă nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi că susţinerile pe care le-a invocat nu pot fi circumscrise niciunuia dintre acestea.

Astfel, examinarea declaraţiei de recurs relevă nemulţumirea recurentei faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel, fără a indica de ce este nelegală soluţia de suspendare a judecăţii recursului pronunţată de instanţă.

Cum susţinerea formulată de recurentă se rezumă doar la o singură afirmaţie potrivit căreia solicită judecarea în lipsă şi continuarea procesului, instanţa supremă impune concluzia că aceasta nu a formulat niciun motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste argumente, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 488 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.