Revizuire: withdrawal of the request and annulment of admissibility rulings based on extinguishment of claims via set-off

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea promovată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.024.167,32 RON, reprezentând rest de plată aferentă situaţiei de lucrări nr. x, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 401.668,72 RON, reprezentând 70% din valoarea garanţiei de bună execuţie, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 104 din 23 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu societatea pârâtă B. S.R.L.; a fost obligată societatea pârâtă B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.024.167,32 RON reprezentând rest de plată aferentă facturii seria nr. PGI nr. x/5.11.2015, precum şi cheltuieli de judecată în suma de 27.468,35 RON.

La 25 septembrie 2018, B. S.R.L. a solicitat instanţei revizuirea sentinţei civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016, cu consecinţa schimbării acesteia şi respingerii cererii introductive.

În drept, revizuenta a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 15 aprilie 2019, revizuenta a depus note scrise prin care şi-a precizat motivele de revizuire, arătând că sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1996/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulate de către societatea revizuenta B. S.R.L., în contradictoriu cu societatea intimată A. S.R.L. prin administrator judiciar CLI. C., împotriva sentinţei civile nr. 104/2017 pronunţată de către Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentinţe, societatea revizuenta B. S.R.L. a declarat apel, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, în baza efectului devolutiv al apelului, admiterea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul cu nr. x/2016

Prin decizia civilă nr. 248/2020 din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de către societatea B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1996 din 19 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

Împotriva acestei decizii, revizuenta B. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd ca hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea recursului, revizuenta susţine, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat în mod nelegal faptul că nu ar fi întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.

Prin decizia recurată a fost încălcat însuşi scopul reglementării căii de atac extraordinare a revizuirii, acela de a asigura prioritatea principiului fundamental al oricărui sistem juridic: principiul aflării adevărului, ca garanţie a la un proces echitabil.

Arată că în categoria circumstanţelor nou-descoperite se includ acele circumstanţe care au legătură cu cazul, în cursul procesului existau, dar judecătorul nu avea cunoştiinţă de existenţa lor; ele devin aşadar cunoscute după terminarea procesului.

Starea de fapt reală este alta, precizează recurenta, iar înscrisurile şi informaţiile care au ajuns în posesia revizuentei ulterior rămânerii definitive a sentinţei nr. 104/23.01.2017 o confirmă: s-a făcut o confuzie între produsul bancar de constituire a garanţiei de bună execuţie realizat de către D. S.A. ca urmare a semnării contractului tripartit şi produsul bancar corespondent al E., similar din perspectiva scopului, dar total diferit din punct de vedere al funcţionalităţii.

În urma adresei nr. x/24.08.2018 comunicată de E., recurenta-revizuentă a ajuns la concluzia conform căreia instanţele ce s-au pronunţat în dosarul nr. x/2016 fuseseră induse în eroare prin ascunderea unor informaţii esenţiale şi a unor înscrisuri determinante, precum şi prin prezentarea unui înscris cu conţinut fals (eronat), motiv pentru care a formulat prezenta revizuire.

Astfel, starea de fapt şi de drept reală care se desprinde din noile înscrisuri ajunse în posesia recurentei este esenţialmente diferită de cea reţinută anterior.

Decizia recurată este nelegală faţă de temeiul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta consideră ca a făcut dovada întrunirii tuturor condiţiilor legale pentru admisibilitatea revizuirii, respectiv înscrisurile prezentate sunt noi; înscrisurile prezentate existau la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se solicită sau, chiar dacă sunt ulterioare, atestă o stare de fapt existentă la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se solicită; înscrisurile au fost reţinute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Instanţa de apel a aplicat în mod eronat textul legal, impunând o condiţie suplimentară.

Aceasta întrucât, prin revizuire, precizează recurenta, societatea B. S.R.L. nu a solicitat ca raportul de expertiză să devină mijloc probatoriu suplimentar, ci a arătat faptul că acesta constată o stare de fapt diferită de cea prezentată şi avută în vedere de prima instanţă. Cu alte cuvinte, nu vorbim de o probaţiune neadministrată în primul ciclu procesual (unde nu ar fi fost necesară faţă de înscrisurile prezentate de partea adversă), ci de aflarea unor circumstanţe noi, determinante pentru cauză, necunoscute la data pronunţării sentinţei.

Raportul de expertiză anexat are caracterul de înscris nou, în sensul art, 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se întemeiază pe înscrisuri anterioare (note contabile şi înregistrări contabile), reţinute de partea adversă şi atestă o stare de fapt existentă la momentul pronunţării sentinţei revizuite, diferită de cea reţinută de prima instanţă. Această stare de fapt a fost ascunsă în mod voit de partea adversă, prin prezentarea unor afirmaţii mincinoase în scopul inducerii în eroare a judecătorilor cauzei.

Cât priveşte respingerea apelului revizuentei cu privire Ia temeiul de drept al art. 509 pct. 3 C. proc. civ., consideră că se încalcă scopul legii în favoarea literei acesteia.

Instanţa de apel a ignorat considerentele obligatorii ale deciziei nr. 156 din 14 martie 2019 a Curţii Constituţionale, cu referire la prevederile similare ale codului de procedură anterior.

Apreciază ca fiind nelegală soluţia de respingere a apelului B. S.R.L. pe motivul necesitaţii formulării în prealabil a unei plângeri penale sau a justificării motivului pentru care constatarea infracţiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală, noţiunea de înscris fals subsumând şi noţiunea de fals civil, respectiv înscris care cuprinde menţiuni false, eronate, care nu corespunde realităţii.

Solicită casarea deciziei atacate şi admiterea apelului formulat de revizuenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1996/2019 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei primei instanţe în sensul admiterii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul cu nr. x/2016

Intimata A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 mai 2021 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen pentru soluţionare la 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului ales al recurentei.

La termenul din 18.05.2022, recurenta a depus la dosar o declaraţie de renunţare la judecata cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 104/23.01.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2016, solicitând instanţei să ia act de renunţare şi să dispună anularea în tot a hotărârilor pronunţate în fond şi în apel, motivat de faptul că între părţi au fost stinse pretenţiile reciproce ca urmare a constatării definitive a compensării sumelor reciproc datorate, astfel cum reiese din decizia civilă nr. 422/16.11.2021 a Curţii de Apel Oradea, pe care a anexat-o cererii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, Înalta Curte a amânat judecata cauzei pentru a da posibilitatea intimatei de a-şi exprima acordul, respectiv poziţia faţă de cererea de renunţare la judecată formulată de recurentă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, la termenul din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:

La 18 mai 2022, recurenta B. S.R.L. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de declaraţia de renunţare la cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 104/23.01.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2016, deoarece între părţi au fost stinse pretenţiile reciproce ca urmare a constatării definitive a compensării sumelor reciproc datorate, astfel cum reiese din decizia civilă nr. 422/16.11.2021 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea intimatei de a-şi exprima poziţia faţă de cererea de renunţare la judecată formulată de recurentă, însă, până la termenul acordat în cauză, aceasta nu a formulat un răspuns în acest sens.

Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Alin. (4) al art. 406 C. proc. civ. prevede că: "Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."

Totodată, alin. (5) al art. 406 reglementează posibilitatea renunţării la judecată şi în apel sau în căile extraordinare de atac.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Faţă de conţinutul cererii de renunţare, având în vedere constatarea definitivă a compensării sumelor reciproc datorate, astfel cum reiese din decizia civilă nr. 422/16.11.2021 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că rezultă cu certitudine manifestarea de voinţă a recurentei de renunţare la judecata cererii de revizuire.

Ca atare, reţinând că această renunţare a intervenit în faza procesuală a recursului, va admite recursul şi va anula decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 1996 din data de 19 noiembrie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj şi, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata cererii de revizuire formulate de revizuenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016, având în vedere acordul tacit al intimatei la renunţare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 248/2020 din 16 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Anulează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 1996 din data de 19 noiembrie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj.

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunţarea la judecata cererii de revizuire formulate de revizuenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.