Revision motion inadmissible; railway damages ruling upheld despite prescription-interruption plea.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 iulie 2022 sub nr. x/2022, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 684 din 17 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, solicitând admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.

Prin decizia nr. 684 din 17 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de A..

În esenţă, revizuenta critică decizia atacată şi susţine incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509, alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Astfel, revizuenta susţine că prin cererea de recurs a solicitat să se constate pe de o parte, aplicarea greşită şi încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 la o situaţie de fapt vizând paguba cauzată de contravaloarea celor 1570 de vagoane călători, iar pe de altă parte, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 16 lit. a) şi b) din Decretul nr. 167/1958, faţă de o altă situaţie de fapt, cea care rezultă din adresa x din 26.01.2015, de recunoaştere a pagubei, respectiv 16.988,15 tone active feroviare.

Or, susţine revizuenta, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra celui din urmă motiv invocat, deşi avea obligaţia legală să cerceteze şi să se pronunţe asupra lucrului cerut şi nu să se limiteze la o simplă afirmaţie negativă, respectiv că în cauză nu a fost dovedită nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, deşi, arată revizuenta, adresa din 26 ianuarie 2915 este o dovadă clară în acest sens, precum şi cererile de chemare în judecată ale CNCFR şi SAAF S.A. din anul 2005.

Totodată, revizuenta susţine că hotărârea nr. 684 din 17 martie 2022 a fost pronunţată cu evocarea fondului, însă din considerentele acesteia rezultă că instanţa de recurs a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea reţinută din etapele de judecată anterioare, făcând referire la probele aflate la dosarul cauzei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Cele trei ipoteze prevăzute de acest text de lege sunt expresia aplicării principiului disponibilităţii în procesul civil şi vizează inadvertenţele dintre obiectul cauzei deduse judecăţii (pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, precum şi acele cereri ale părţilor care determină cadrul litigiului) şi ceea ce instanţa a hotărât.

Or, prin criticile formulate, respectiv că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului invocat cu privire cauzele de întrerupere a cursului prescripţiei, deşi avea obligaţia legală să cerceteze şi să se pronunţe asupra lucrului cerut, nu să se limiteze la o simplă afirmaţie negativă, revizuenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia dată de instanţa de recurs, ceea ce nu poate face însă obiect de analiză în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa supremă constată că revizuenta, prin argumentele invocate în susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmăreşte o reexaminare a probatoriului administrat în cauză şi o rejudecare a fondului, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile, aspect care excedează acestei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 684 din 17 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 684 din 17 martie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.