Contestație în anulare: inadmisibilitate pentru omisiunea de a examina argumente subsumate motivului de casare

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 iunie 2022 sub nr. x/2022 A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi prin administrator special C. şi D., au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1235 din 19 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarele arată, în esenţă, că instanţa de recurs nu a analizat motivul de casare invocat de acestea, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1214 alin. (1) şi (4) C. civ.. Astfel, contestatoarele menţionează argumentele invocate în cadrul cererii de recurs cu privire la acest aspect, concluzionând că instanţa de recurs avea obligaţia de a analiza aceste critici, în raport de exigenţele impuse de dreptul la un proces echitabil.

Se mai arată că omisiunea evidentă a instanţei de recurs de a cerceta un motiv de casare, cu ocazia pronunţării pe fondului cauzei, face ca hotărârea să fie nelegală.

Sub un alt aspect, contestatoarele susţin că instanţa de recurs nu a procedat la o analiză propriu-zisă a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1) şi art. 1239 C. civ., din perspectiva cauzei pactului cambial.

Concluzionând, contestatoarele arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de nelegalitate evocate anterior, astfel încât hotărârea pronunţată în recurs este aptă de a fi retractată în condiţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimata E. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 1235 din 19 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi prin administrator special C. şi D. şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).

Contestaţia în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:

1. atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. are ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, aşa cum acestea sunt reglementate la art. 488 C. proc. civ. şi sancţionează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin.

În cauză, contestatoarele au arătat că motivul formulării contestaţiei în anulare este acela că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1214 alin. (1) şi (4) C. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1) şi art. 1239 C. civ., din perspectiva cauzei pactului cambial.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei atacate, reţine că instanţa de recurs a analizat criticile subsumate motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.. Astfel, se constată că în considerentele deciziei atacate se regăseşte la paginile 9-11 motivarea instanţei de recurs prin care a argumentat că criticile privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1214 alin. (1) şi (4) C. civ., precum şi cele prin care se critică aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1) şi art. 1239 C. civ. sunt nefondate.

De altfel, trebuie observat că prin cercetarea motivelor de casare trebuie înţeleasă analiza motivelor de recurs, iar nu omisiunea instanţei de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat de recurente, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate enumerate limitativ de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, contestaţia în anulare nu poate fi primită dacă instanţa a omis să cerceteze un simplu argument, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Instanţa de recurs poate grupa argumentele invocate în susţinerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul, aşa cum se susţine în prezenta cauză.

Astfel, de vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este neechivoc în privinţa omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, ori de câte ori se aduce în discuţie necercetarea unor argumente care susţin motivele de recurs, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează acestei căi extraordinare de atac.

În aceste condiţii, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de cele două contestatoare, respectiv că omisiunea instanţei de recurs de a cerceta un motiv de casare, cu ocazia pronunţării pe fondul cauzei, face ca hotărârea să fie nelegală, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esenţială.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F.. şi A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B.. ŞI PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. împotriva deciziei nr. 1235 din 19 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F.. şi A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B.. ŞI PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. împotriva deciziei nr. 1235 din 19 mai 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.